Plângere contravenţională. Sentința nr. 7177/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7177/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 7053/236/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7177/2013
Ședința publică din data de 16.10.2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: S. A.
GREFIER: C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul D. F. M. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G., având ca obiect plângere contravențională – proces verbal . nr._/02.06.2013.
La apelul nominal făcut in ședința publică se prezintă reprezentantul convențional al intimatului, doamna consilier juridic B. R. G., care depune la dosarul cauzei înputernicire de reprezentare juridical, lipsă fiind petentul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
În temeiul art. 131 C. instanța procedează la verificarea competenței Judecătoriei G. pentru soluționarea prezentei cauze.
Reprezentantul intimatului arată că Judecătoria G. este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 Cod proc. civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, în temeiul prevederilor art. 77 alin. 2 și art. 76 alin. 3 din OUG nr. 105/2001, raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001.
Instanța pune în discuție, în temeiul art. 238 alin. (1) C., estimarea duratei cercetării procesului.
Reprezentantul intimatului arată că estimează durata soluționării cauzei la maximum 2 termene de judecată.
Față de natura pricinii, având în vedere și susținerile părților, instanța, în baza art. 238 Cod proc. civ., estimează durata procesului pentru un termen de maximum 6 luni.
Nemaifiind cereri preliminarii de formulat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reprezentantul intimatului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Cu privire la probele propuse, în temeiul art.254 alin.(1) C., instanța, în baza art. 255 alin.(1) și a art. 258 alin.(1) Cod procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Constatând că în cauză s-a epuizat administrarea probatoriului, iar petentul deși legal citat cu mențiunea de a se prezenta în vederea audierii sale nu s-a prezentat, instanța, în baza art. 244 C., declară încheiată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, petentul arată că dorește dezbaterea fondului la acest termen.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 04 iunie 2013, sub numărul de înregistrare_, petentul D. F. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G., anularea procesului verbal . nr._/02.06.2013.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că deține permisul de pescuit sportiv seria_, emis de Direcția Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi G., având autorizația achitată pentru anul 2013. Petentul a precizat că deși ar fi depus documentele necesare obținerii permisului ANPA la Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (AJVPS) G., până la data formulării plângerii contravenționale nu au fost eliberate permise de către organul emitent. Totodată, petentul a arătat că o dată cu deschiderea sezonului de pescuit a fost la directorul AJVPS G. „care a confirmat faptul că până la obținerea permisului ANPA se poate pescui pe baza permisului de pescuit și a chitanței, conform protocolului între cele două unități.”.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, în copie, la dosarul cauzei procesul verbal contestat (f.5),permisul de pescuit, cartea de identitate, chitanța prin care a achitat taxa pentru permis (f.6).
Plângerea contravențională nu presupunea la momentul formulării sale achitarea vreunei taxe de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare (f.9-10), prin care a arătat că petentul a executat activități de pescuit sportiv pe malul brațului ARA fără a deține avizul șefului STPF G., iar faptul că permisele ANPA au fost eliberate mai târziu „nu-l absolvă de vină pe petent, deoarece Avizul Poliției de Frontieră se elibera pe baza chitanței reprezentând cotizația pentru anul 2013 achitată de reclamant.”. Astfel petentul deși avea toate documentele necesare eliberării avizului respectiv, totuși nu s-a prezentat la sediul Poliției de Frontieră pentru a solicita acest lucru. De asemenea, intimatul a precizat că nu există niciun protocol de colaborare între Poliția de Frontieră și ANPA. Sub aspectul legalității, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție „este un act oficial, autentic și are forță probantă, nefiind necesară administrarea de probe pentru stabilirea realității faptelor la care se referă”, cu atât mai mult cu cât „petentul recunoaște singur că nu avea avizul de activitate, acesta neavând nici măcar cerere pentru eliberarea avizului.”.
Întâmpinarea a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, Ordonanței de urgență a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul și acvacultura, și ale Ordinului nr.449/2008.
Intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus: ordinul MAI nr.II/2341/06.02.2013 (f.11); .
La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2013, au fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța constată următoarele:
I.Situația de fapt
Petentul D. F. M. a executat activități de pescuit sportiv la data de 02 iunie 2013, în jurul orelor 10.00, pe malul apei brațul ARA, km485, fără a deține avizul șefului teritorial al Poliției de Frontieră .
Pentru aceste motive, un echipaj al poliției de frontieră, i-a încheiat procesul-verbal contestat, la rubrica „alte mențiuni (obiecțiuni) fiind consemnat faptul că petentul „recunoaște fapta comisă...”.
II.În drept
Potrivit art.75 litf) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României „Sunt contravenții, dacă potrivit legii penale nu sunt infracțiuni: ...f)...efectuarea pescuitului în apele de frontieră, apele maritime interioare și în marea teritorială în alte locuri sau în alte sectoare decât cele stabilite de autoritățile competente ori fără avizul prealabil al șefului inspectoratului județean al poliției de frontieră competent sau al șefului Gărzii de Coastă”.
Art.76 alin.(1) lit.e) din același act normativ prevede: „ Contravențiile prevăzute la art. 75 se sancționează după cum urmează:... e) cu amendă de la 100 lei la 1.000 lei cele de la lit. f).”.
Potrivit art.17 din același act normativ: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Art.21.alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 prevede: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.
În temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
III.Opinia instanței
Cu privire la temeinicia procesului-verbal
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost descrisă la pct.I din prezenta hotărâre, întrucât petentul nu a probat în niciun fel o stare de fapt diferită.
De altfel, instanța reține că petentul a recunoscut atât prin plângere, cât și în procesul-verbal faptul că nu ar fi avut avizul prealabil al șefului inspectoratului județean al poliției de frontieră competent sau al șefului Gărzii de Coastă, astfel cum prevede art.75 lit.f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.105/2001 (suscitat).
În ceea ce privește argumentul petentului că i s-ar fi spus de către directorul Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi G. că până la eliberarea autorizațiilor de pescuit, se poate pescui doar pe baza permisului de pescuit și a chitanței care atestă plata taxei anuale pentru permisul de pescuit, aceasta fiind statuată într-un protocol încheiat între respectiva asociație și Poliția de Frontieră, instanța reține, în primul rând că petentul nu probează afirmațiile sale în niciun fel.
În al doilea rând, chiar în ipoteza în care aceste susțineri ar fi reale,instanța nu le poate analiza pe tărâmul erorii în care s-a aflat petentul, cauză de exonerare a acestuia de răspunderea contravențională, deoarece legea contravențională (art.11 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001) precizează că înlăturarea caracterului contravențional al faptei se produce numai în cazul erorii de fapt. Or, în speța dedusă judecății, petentul invocă eroarea de drept; astfel, instanța consideră că necunoașterea legislației pe baza căreia petentul este abilitat să desfășoare activități de pescuit sportiv, care impune deținerea de către cel care pescuiește în anumite ape, expres prevăzute de lege, a unui aviz prealabil eliberat de Poliția de frontieră, reprezintă o culpă a petentului, care nu poate conduce la exonerarea acestuia de răspunderea contravențională.
De asemenea, instanța arată că se impun câteva precizări referitoare la sarcina probei în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO):
Referitor la regulile în materie de probațiune în domeniul contravențional, garanțiile oferite de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) în materie contravențională, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene A Drepturilor Omului (CEDO), instanța face următoarele precizări:
În jurisprudența CEDO, s-a stabilit că în domeniul contravențional, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă o „acuzație în materie penală”, sintagmă care comportă un înțeles autonom în viziunea CEDO.
Fiind în discuție o acuzație în materie penală, se declanșează o garanție specifică, instituită de art.6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție, care, din perspectiva CEDO, nu privește doar procesul penal în sens strict, având o aplicație mai largă, declanșându-se ori de câte ori fapta imputată unei persoane are conotație penală; în acest sens, în jurisprudența CEDO s-a decis că prezumția de nevinovăție este aplicabilă în cadrul procedurii contravenționale.
Respectarea prezumției de nevinovăție presupune, în esență două aspecte: pe de o parte aducerea la cunoștința celui căruia i se impută respectiva faptă a acuzației, iar pe de altă parte, presupune că sarcina probei revine celui ce formulează acuzația.
De asemenea, viziunea CEDO asupra modului în care funcționează prezumțiile (inclusiv prezumția de nevinovăție), este în sensul că prezumțiile bazate pe fapte/legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței). Astfel, din perspectiva CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele reproșate, nu reprezintă un drept absolut.
Pe de altă parte, forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său, atunci când administrează și apreciază probele (cauza Bosoni contra Franței).
Instanța arată că în sistemul de drept românesc actual, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un act autentic. În lumina jurisprudenței CEDO stabilită prin cauza A. contra României, s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este încălcată, cât timp forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției ca înscris autentic nu este indestructibilă, astfel permițându-se persoanei sancționate să răstoarne prin probe prezumția de legalitate și temeinicie atribuită prin lege oricărui act autentic.
Cu alte cuvinte, respectând cerințele unei proceduri echitabile, persoana sancționată are dreptul se utilizeze în cadrul unei proceduri judiciare orice mijloace de probă și să invoce orice argumente de fapt și de drept pentru dovedirea împrejurărilor că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde cu modul de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este să respecte limita proporționalității între scopul urmărit de autorități (să nu rămână nesancționate faptele antisociale) și respectarea dreptului la apărare a persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
Astfel, în aprecierea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, instanța nu va da prevalență procesului-verbal ipso fapto, considerând că acesta are o forță probantă superioară, ci va acorda petentului ocazia să demonstreze prin probe convingătoare nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal atacat, cu consecința anulării acestuia.
Însă, instanța atrage atenția că aceasta nu presupune o atitudine complet pasivă a petentului, doar intimatul (instituția din care face parte agentul constatator) trebuind să dovedească veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal, ci procesul-verbal își păstrează prezumția de autenticitate și veridicitate a celor consemnate, cu mențiunea că această prezumție este relativă, petentul, prin probe contrare (și nu doar prin simple susțineri), putând să răstoarne această prezumție instituită de lege.
În aceste condiții, cu referire la cauza dedusă prezentei judecății, având în vedere că petentul a recunoscut fapta reținută prin procesul-verbal și nu a reușit să probeze realitatea celor susținute, luând în considerare și nerecunoașterea de către legea contravențională a erorii de drept, ca o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, instanța va considera că procesul-verbal contestat a fost încheiat în condiții de temeinicie, fapta petrecându-se potrivit celor consemnate în acest act administrativ.
B.Cu privire la legalitatea procesului-verbal
Instanța reține că petentul nu a adus critici de legalitate procesului-verbal contestat.
Verificând din oficiu, în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat în prezenta cauză, sub aspectul mențiunilor obligatorii prevăzute de art.17 din același act normativ, instanța constată că acesta a fost legal încheiat, neexistând motive care să impună anularea din oficiu a acestuia.
C.Individualizarea sancțiunii
Instanța reține că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.105/2001, pentru fapta reținută în sarcina petentului, se poate aplica sancțiunea amenzii de la 100 lei la 1.000 lei.
Instanța arată, cu această ocazie, că necesitatea existenței unui aviz prealabil eliberat de către Poliția de Frontieră care să permită pescuitul sportiv în anumite ape are ca rațiune monitorizarea frontierei de stat a României, cu implicații asupra protecției acesteia și asupra relațiilor cu statele vecine.
Instanța constată că în cauza dedusă prezentei judecăți, agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională orientând-o spre minimul acesteia, obligând petentul la plata sumei de 100 lei.
Astfel, luând în considerare gradul de pericol social al faptei săvârșite (obiectul juridic al respectivei contravenții fiind legată de relațiile sociale care implică frontiera de stat a României), împrejurările specifice din prezenta cauză (petentul a recunoscut fapta săvârșită și a invocat eroarea de drept), circumstanțele personale ale petentului (deținerea unui permis de pescuit valabil și achitarea taxelor periodice care îl privesc), faptul că nu s-a produs vreo urmare concretă, instanța constată că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, neimpunându-se reindividualizarea acesteia, în condițiile în care petentul nu a invocat circumstanțe speciale în acest sens.
Pentru motivele prezentate, constatând că fapta contravențională imputată a avut loc, în condițiile descrise în procesul verbal . nr._/27.04.2013 și, pe de altă parte că procesul verbal susmenționat este legal întocmit, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată, pe cale de consecință, fiind menținute dispozițiile procesului verbal susmenționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. S.-G., cu domiciliul în mun.G., ., ., jud.G., CNP_, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., CUI/C._.
Anulează procesul-verbal . nr._/16.05.2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care poate fi exercitat prin depunerea cererii la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi 16.10.2013
PREȘEDINTE GREFIER
S. A. C. L.
Tehnored.jud.S.A./5ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2132/2013.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 4370/2013. Judecătoria... → |
|---|
