Plângere contravenţională. Sentința nr. 7465/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7465/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 5477/229/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7465/2013
Ședința publică de la 30 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul G. C. R. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA C., având ca obiect plângere contravențională – proces verbal . nr._/15.05.2012.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.10.2013, care face corp comun cu prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea depusă pe rolul Judecătoriei Fetești, la data de 06 august 2012, înregistrată sub numărul_, petentul G. C. R. a solicitat în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA (C.N.A.D.N.R.) S.A. – C. anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 15 mai 2012 i-a fost încheiat procesul-verbal contestat, pe motivul că autovehiculul aparținând petentului, având numărul de înmatriculare_ ar fi circulat, la data de 08 mai 2012, fără a deține rovinietă pe raza localității Călugăreni.
Petentul a susținut că ar fi vândut, în anul 2010, autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_ . De asemenea, petentul a arătat că autoturismul în cauză a fost radiat din evidențele fiscale, în același an, respectiv 2010, iar obligația de înmatriculare a autoturismului ar fi revenit cumpărătorului. Totodată, petentul a precizat că procesul-verbal „este un formular tipizat care nu conține semnătura olografă a agentului constatator fapt ce contravine art.17.”.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea contravențională pe prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordonanței Guvernului nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedirea cererii sale, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, în copie, următoarele: procesul verbal contestat (f.5); contract de vânzare-cumpărare (f.15); proces-verbal de scoatere din evidență mijloace de transport (f.14).
Plângerea contravențională nu presupunea la momentul formulării sale achitarea vreunei taxe de timbru.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare, dar, prin adresa nr._/EX/01.10.2013, a depus, în copie, următoarele înscrisuri: certificat calificat și autorizație de control (f.22); planșă fotografică (f.23); dovada de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare (f.12)
La termenul de judecată din data de 30 octombrie 2013, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a audiat petentul.
Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a depus la dosarul cauzei relații privind autoturismul pentru care a fost sancționat petentul.
Analizând materialul probator din prezenta cauză, instanța constată următoarele:
I.Situația de fapt
La data de 15 mai 2012 a fost încheiat procesul-verbal . nr._ prin care petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 250 lei, pentru că ar fi circulat la data de 08 mai 2012, ora 12.44, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului C. R. G., ar fi circulat fără a deține rovinietă valabilă pe DN5 km28+120m, Călugăreni, jud.G.. Tot prin același proces verbal, petentul a fost obligată să achite suma de 122,49 lei, contravaloarea tarifului de despăgubire, în valoare de 28 Euro.
Procesul-verbal a fost comunicat petentului, prin afișare, la domiciliul acestuia, la data de 28 mai 2012.
II.În drept
Cu titlu preliminar, sub aspectul normelor de procedură aplicabile în prezenta speță, având în vedere faptul că pe parcursul judecării prezentei cauze a intrat în vigoare Noul Cod de Procedură Civilă (15 februarie 2013), iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la instanța de judecată la data de 06 august 2012 instanța va face aplicarea legii în timp. În acest sens, vor fi avute în vedere dispozițiile art.25 alin.(1) din Noul Cod de procedură Civilă, potrivit cărora „Procesele în curs de judecată și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.”. Așadar, instanța apreciază că în prezenta speță, sunt aplicabile prevederile Codului de Procedură Civilă de la 1865.
Potrivit art.1 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (în varianta legislativă de la data săvârșirii presupusei fapte), cu modificările și completările ulterioare, „Începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.”
Potrivit art.1 alin.(1) lit. lit.b) din ordonanța susmenționată, utilizatorii români sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România,…”, iar potrivit lit.j), rovinietareprezintă „documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România. Modelul, forma, conținutul, modul, condițiile și mijloacele de eliberare ale rovinietei se stabilesc prin normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii;”
Potrivit art.8 alin.(1) din actul normativ susmenționat „Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.”, iar potrivit alin.(3) „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.”.
Art.5 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică „Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.”
Art.7 din legea susmenționată „În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Potrivit art.4 pct.2 din același act normativ înscrisul în formă electronică reprezintă „o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar;”, iar potrivit pct.3. semnătură electronică reprezintă „date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare;”.
În temeiul art.8 alin.(1) lit.a) din Ordinul nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor „Transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza urmatoarelor documente:
a) cererea noului proprietar. În cazul inscrierii in certificatul de inmatriculare si a altei persoane care poate folosi vehiculul in virtutea unui drept legal, altul decat cel de proprietate, proprietarul va mentiona solicitarea explicita in cerere;”.
Art.109 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”, iar potrivit alin.(3) „În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.”
Potrivit art.1 teza a II-a din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție...”.
Art.17 din actul normativ susmenționat prevede: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Potrivit art.34 din același act normativ: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
III.Opinia instanței
1.Cu privire la legalitatea procesului verbal
Instanța observă că petentul a criticat procesul-verbal sub aspectul lipsei semnăturii olografe a agentului constatator.
Ca un aspect preliminar, instanța arată că semnătura, indiferent de forma de exprimare a sa-olograf sau electronic-, reprezintă o modalitate convențională prin care o persoană confirmă exactitatea celor relatate, își asumă anumite responsabilități sau își exprimă consimțământul de a face ceva.
Forma electronică reprezintă de asemenea, o modalitate convențională de exprimare a unei informații, iar tipărirea acesteia pe hârtie nu poate altera prin însăși această operațiune valabilitatea celor consemnate în format electronic.
Instanța precizează că semnătura electronică alături de înscrisul electronic constituie o marcă a evoluției societății sub aspectul tehnologiei și științei. Pentru a da efect juridic acestui tip de evoluție, legiuitorul român a reglementat posibilitatea utilizării înscrisurilor electronice și a semnăturilor electronice, creând o procedură, a cărei respectare este suficientă pentru atestarea valabilității înscrisurilor sau/și semnăturilor generate în formă electronică.
Instanța aduce în atenție, în primul rând, faptul că art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 nu impune ca semnătura agentului constatator să fie în formă olografă.
În ceea ce privește argumentul petentei legat de faptul că semnătura electronică este valabilă doar cât timp documentul circulă în format electronic, iar odată imprimat pe hârtie trebuie să poarte o semnătură olografă pentru a fi valabil, instanța constată că această distincție nu este reglementată expres în vreun act normativ. Mai mult, instanța observă că nu există prevederi care să stipuleze că semnătura electronică își pierde valabilitatea dacă înscrisul electronic este imprimat pe hârtie.
În altă ordine de idei, din definițiile furnizate de Legea nr.455/2001 (suscitate), reiese că atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, iar înscrisul în formă electronică este o colecție de date destinat a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. După cum se poate observa, legea oferă o definiție legată de modul de citire a acestui tip de înscrisuri, nelegând valabilitatea acestora strict de programul informatic. Altfel spus, valabilitatea colecției de date destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic nu este afectată prin tipărirea acesteia.
În concluzie, legea nu a făcut vreo distincție între forma materială sau electronică a înscrisurilor cât privește valabilitatea înscrisului sau a semnăturii electronice.
Cu toate acestea, instanța observă că, ipotetic, petentul acceptă valabilitatea înscrisului în format electronic care a fost imprimat pe o hârtie, cu condiția să poarte o semnătură olografă. Astfel, potrivit acestui demers logic, chiar dacă un înscris electronic este acceptat ca fiind valabil odată imprimat pe hârtie, totuși semnătura electronică, similară din punct de vedere informatic cu înscrisul electronic, reprezentând tot date în formă electronică, nu este valabilă decât în format electronic, întrucât hârtia care poartă semnătura electronică trebuie să aibă totodată și o semnătură olografă. Cu alte cuvinte, pentru a fi valabil înscrisul electronic care a căpătat o formă materială, fiind imprimat pe hârtie, trebuie să poarte două semnături: una electronică și alta olografă.
De asemenea, se poate desprinde ideea că este acceptată valabilitatea înscrisului electronic la care este atașată o semnătură electronică, doar în condițiile în care aceasta circulă exclusiv în format electronic; cu alte cuvinte, dacă procesul-verbal contestat i-ar fi fost comunicat în format electronic, atunci acesta împreună cu semnătura electronică ar fi fost valabile, deoarece „documentele pe hârtie trebuie să aibă semnătură olografă”.
În cazul unei semnături electronice, legea prevede convențional, utilizarea unui procedeu fiabil de identificare ce garantează legătura actului la care se atașează; prin mijloacele create de lege privind certificarea calificată a semnăturii electronice se atestă că identitatea semnatarului este certă, iar integritatea actului este garantată.
Astfel, instanța arată că din punct de vedere al valabilității semnăturii electronice și a înscrisului pe care aceasta o însoțește este suficient să existe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la data creării semnăturii electronice, care conține un cod de identificare a semnatarului, cu ajutorul căruia se garantează autenticitatea și integritatea datelor și informațiilor conținute în înscrisul generat electronic.
În prezenta cauză, instanța constată că înscrisul, respectiv procesul-verbal contestat, a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator C. D. P., al cărui atestat de agent constatator este anexat, în copie la dosar (f.22). De asemenea, acest agent constatator deține un certificat calificat, provenind de la un furnizor acreditat, care îi conferă drept de semnătură electronică, codul de identificare care apare pe procesul-verbal contestat, fiind identic cu cel inscripționat în certificatul calificat.
În ceea ce privește forța probantă a înscrisului electronic, instanța arată că art.5 din Legea nr.455/2002, trebuie interpretat în concordanță cu prevederile referitoare la înscrisul electronic din Noul Cod de Procedură Civilă, observând că legiuitorul nu a asimilat în mod definitiv înscrisul electronic cu înscrisul sub semnătură privată; art.260 din Noul Cod de procedură Civilă prevede „Înscrisul pe suport informatic este admis în aceleași condiții ca înscrisul pe suport de hârtie, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege”, iar potrivit art.262 alin.(3) din aceeași codificare „Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă, decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege.”. Instanța consideră relevante referirile făcute la prevederile Noului Cod de procedură civilă, ale cărui dispoziții, așa cum s-a precizat mai sus, nu se aplică în cauza dedusă judecății, acestea fiind folosite ca un argument suplimentar, pentru a sublinia tendința dreptului de a se adapta evoluției societății din punct de vedere tehnologic și științific, chiar dacă de cele mai multe ori consacrarea legislativă vine la ceva timp de la apariția și utilizarea pe scară tot mai largă a unor mijloace tehnice. Trebuie acceptat faptul că o altă interpretare, mai rigidă a normelor juridice, condiționând valabilitatea unui înscris generat și semnat electronic, care a fost, din anumite motive tipărit pe un suport de hârtie, de o semnătură olografă, nu conferă un sens evolutiv societății și tiparului juridic, care este menit să o însoțească.
În concluzie, instanța consideră că forța probantă a înscrisurilor și a semnăturii electronice este diferită, judecătorul fiind cel căruia îi revine sarcina de a aprecia valoarea probatorie a înscrisului generat și semnat electronic, având în vedere dispozițiile legale în materie coroborate cu principiile generale de drept, fără a încălca prin interpretarea oferită, normele juridice de ordine publică. Instanța constată că în acest sens s-a pronunțat și doctrina de specialitate[1] care, fără a constitui izvor de drept, reprezintă un ghid util de interpretare a normelor juridice actuale într-o materie foarte tehnică și relativ nouă, din perspectiva dreptului.
De asemenea, instanța arată că și autori occidentali, citați de literatura de specialitate românească[2] susțin faptul că acestor mijloace tehnice pot avea valoare, sub aspect probator, putând fi încadrate în categoria prezumțiilor.
Întrucât în prezenta cauză intimata a făcut dovada existenței unui certificat calificat valabil, aplicând prezumția instituită de art.9 alin.(2) din Legea nr.455/2001, instanța va considera că înscrisul generat electronic, care are atașată o semntărură electronică extinsă, bazată pe un certificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este pe deplin valabil chiar dacă a fost prezentat într-o formă materială, fiind tipărit, și nu a fost semnat și olograf de același agent constatator.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, procesul verbal contestat purtând numele și prenumele agentului constatator, precum și semnătura acestuia, astfel că este valabil, nefiind lovit de nulitate, astfel cum arată petentul în cererea de chemare în judecată.
Totodată, verificând în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat în prezenta cauză, sub aspectul mențiunilor obligatorii prevăzute de art.17 din același act normativ, instanța constată că acesta a fost legal încheiat, neexistând motive care să impună anularea din oficiu a acestuia.
2.Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța notează că, astfel cum reiese din adresa nr._/11.06.2013, transmisă de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, „numărul de înmatriculare_ figurează atribuit din data de 07.08.2007 până în data de 19.12.2012, vehiculului marca Opel Astra 1.3CDTI cu numărul de identificare W0L0TGF_ pe numele domnului G. C. R. ... ”.
Pe de altă parte, din contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată, reiese că vânzătorul G. C. R. a transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Opel Astra, având numărul de identificare identic cu cel precizat de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, prin adresa susmenționată, cumpărătorului C. M., la data de 27.11.2009.
Cât privește legalitatea transmiterii dreptului de proprietate, prin contract sub semnătură privată, în cazul autovehiculelor, radierea și înmatricularea în circulație de către organele de poliție și cele financiare, se face, în mod legal, pe baza contractului tip de vânzare cumpărare încheiat la organele de poliție, contractul având caracter eminamente consensual.
De asemenea, instanța arată că transmiterea dreptului de proprietate în mod valabil este confirmată și de procesul-verbal de scoatere din evidență mijloace de transport, eliberat de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6 București, potrivit căruia, scoaterea din evidența fiscală a respectivului mijloc de transport „a fost operată în conformitate cu actul Factura nr.PV_ din data 08-12-2009.”
Instanța precizează că potrivit art.8 alin.(1) lit.a) din Ordinul nr.1501/2006 (suscitat), obligația de a transcrie dreptul de proprietate, valabil transmis prin contract de vânzare-cumpărare, pentru opozabilitate față de terți, revine noului proprietar.
Astfel, nu se poate imputa petentului din prezenta cauză, în calitate de vânzător al autoturismului în cauză, faptul că nu a transcris dreptul de proprietate pe numele cumpărătorului, domnul C. M., aceasta reprezentând obligația acestuia din urmă, în lipsa îndeplinirii acestei proceduri, intimata neavând posibilitatea de a afla despre schimbarea utilizatorului.
Întrucât potrivit art.1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, săvârșirea unei fapte contravenționale presupune ca trăsătură esențială, existența unei vinovății în sarcina contravenientului, instanța nu poate reține existența unei contravenții, în lipsa acestui element. Altfel spus, în prezenta cauză, având în vedere că petentului nu i se poate reproșa că nu ar fi depus diligențe pentru transcrierea dreptului de proprietate pe numele cumpărătorului, neavând această obligație legală, instanța constată că lipsa vinovăției conduce la concluzia inexistenței vreunei fapte contravenționale în sarcina petentului, ceea ce impune anularea acestui act administrativ.
Față de cele prezentate, constatând că fapta contravențională imputată nu a avut loc, în condițiile descrise în procesul verbal . nr._/15.05.2012, instanța urmează să admită plângerea contravențională și, pe cale de consecință, să anuleze dispozițiile procesului verbal susmenționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul G. C. R., cu domiciliul în mun.București, ., ., sector 6, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. – C., cu sediul în mun. București, ..401A, sector 6, CUI_, înmatriculat la Registrul Comerțului sub nr.J40/552/15.01.2004.
Anulează procesul-verbal . nr._/15.05.2012.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.10.2013.
Președinte,Grefier,
S. AnaComan L.
Tehno/red.jud.S.A
ex.5.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7035/2013. Judecătoria GIURGIU | Partaj judiciar. Sentința nr. 5870/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
