Plângere contravenţională. Sentința nr. 7613/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7613/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 3540/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7613/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul D. I. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională – proces verbal . nr._/06.03.2013.
La apelul nominal făcut in ședința publică se constată lipsa părților.
În baza art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, la sfarșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut la a doua strigare se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită și s-a solicitat de către ambele părți judecarea cauzei și în lipsă.
Se contată depusă de către petent, prin serviciul registratură al instanței, la data de 05.11.2013, cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare și de judecare a cauzei și în lipsă, iar anexat acesteia copie e-receipt.
Instanța ia act că prin cererea depusă de către petent la acest termen de judecată s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și având în vedere că în cauză s-a epuizat administrarea probatoriului, în temeiul art. 244 C., declară încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 07.03.2013, înregistrată sub numărul_, petentul D. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEANĂ G., anularea procesului verbal . nr._/06.03.2013, exonerarea de la plata amenzii, anularea punctelor-amendă aplicate și restituirea permisului de conducere.
În motivarea cererii sale, petentul a susținut că, la data de 06.03.2013, circula cu autoturismul în localitatea Călugăreni, fiind oprit de un echipaj al poliției rutiere, pe motiv că ar fi fost înregistrat de aparatul radar având viteza de 103 km/h. Petentul a precizat că procesul-verbal este „nelegal și netemeinic întrucât subsemnatul nu mă deplasam cu acea viteză de 103 km/h, ci cu una mult mai mică”. De asemenea, petentul a arătat că la momentul înregistrării video se deplasa în paralel cu alte 3 autoturisme, așa încât nu se poate stabili că viteza de 103 km/h i-ar aparține.
În drept, petentul a invocat prevederile art.31 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001.
În susținerea cererii sale, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a solicitat ca intimatul să prezinte fotografiile înregistrate de aparatul radar și a depus în copie, procesul-verbal contestat (f.6), actul de identitate (f.7).
Plângerea contravențională nu presupunea la momentul formulării sale achitarea vreunei taxe de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare (f.15-16), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și a precizat că au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05, astfel că fapta contravențională este pe deplin probată, iar procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, intimatul a susținut că planșa fotografică permite identificarea autoturismului a cărui viteză a fost măsurată, existând identitate între autoturismul condus de petent și cel a cărui viteză a fost măsurată.
Întâmpinarea a fost întemeiată, în drept, pe prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002, ale Hotărârii Guvernului nr.1391/2006 și ale Noului Cod de procedură civilă.
Intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosar, depunând în copie, planșa fotografică (f.17), raportul de reținere a permisului de conducere (f.18) și atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică (f.19). Ulterior, intimata a depus la dosarul cauzei, procesul-verbal contestat, în copie lizibilă (f.47).
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a precizat că din planșa foto nu se poate distinge dacă autoturismul a fost surprins în afara sau în interiorul localității, neexistând niciun element de decor care să permită o deducție în aces sens, cu atât mai mult cu cât el a fost oprit de echipajul de poliție în afara localității; de asemenea, petentul a arătat că din imaginea surprinsă nici nu se poate ști dacă autoturismul se afla sau nu în mișcare.
La termenul de judecată din data de 12 iunie 2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri atât pentru petent, cât și pentru intimată.
La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2013, a fost audiat petentul.
Analizând probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța constată următoarele:
I.Situația de fapt
Petentul D. I. a circulat la data de 06 martie 2013, cu mașina marca BMW X6, cu numărul de înmatriculare_, deplasându-se prin localitatea Călugăreni.
În afara localității Călugăreni, la km 24+800, a fost oprit de un echipaj de poliție, iar agentul constatator, i-a comunicat că ar fi fost înregistrat cu aparatul radar, având viteza de 103 km/h în localitatea Călugăreni, motiv pentru care a încheiat procesul-verbal contestat prin prezenta plângere.
II. În drept
Potrivit art.121 alin.(1) din Regulamentul la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Art.102 alin.(3) lit.e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice prevede: “Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:…e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”
Art.98 alin.(4) din actul normativ susmenționat prevede: „Clasele de sancțiuni sunt următoarele:..d) clasa a IV-a: de la 4 la 20 puncte-amendă;”.
În temeiul art.109 din același act normativ „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”
Conform art.181 alin.(1) din Regulamentul la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006, „În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”
Potrivit art.5.2.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor” „În buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul efectuării verificării metrologice.”.
Conform art.3.1.1. lit.b) din norma susmenționată, „E. maxime tolerate pentru măsurarea vitezei:…b)pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de: +/-3%/h pentru viteze până la 100 km/h; +/-3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100km/h;”
Art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului,, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Potrivit art.21.alin.(3) din același act normativ: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.
În temeiul art.34 din actul normativ susmenționat: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
III.Opinia instanței
A.Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța notează că petentul nu a formulat critici referitor la aceste aspecte.
Cu toate acestea, instanța arată că presupusa faptă contravențională a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate, ceea ce presupune un probatoriu suplimentar, care revine în sarcina intimatei, care trebuie să dovedească că mijloacele de înregistrare au fost într-adevăr omologate, altfel spus, că acestea îndeplinesc cerințele prevăzute în Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor”.
Cu privire la buletinul de verificare metrologică nr._/21.08.2012, depus la dosarul cauzei la fila nr.25, instanța arată că potrivit art.5.4. din norma susmenționată „Atestarea legalității se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legală în vigoare. ”.
Astfel, instanța consideră că documentul este legal întocmit, având valabilitate 1 an, atestând că aparatul radar a fost verificat din toate punctele de vedere, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate.
De asemenea, verificând mențiunile buletinului de verificare metrologică depus la dosar, prin raportare la cele consemnate în procesul-verbal contestat, instanța constată că buletinul de verificare metrologică a fost montat pe Dacia Solenza nr._, iar din procesul-verbal reiese că aparatul radar cu care a fost înregistrat petentul se afla montat pe un autoturism cu numărul de înmatriculare_ .
În aceste condiții, se poate constata că buletinul de verificare metrologică este corespunzător aparatului radar cu care a fost înregistrată presupusa faptă reținută în sarcina petentului, astfel că intimata a dovedit legalitatea cinemometrului indicat în procesul-verbal contestat, luând în considerare că „legalitatea cinemometrului este valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul efectuării verificării metrologice.”
În ceea ce privește atestatul operatorului radar, depus de intimată la dosarul cauzei (f.18), din care reiese că operatorul radar este domnul Bibiță D., iar fapta a fost constatată de un alt agent constatator, respectiv doamna C. A., astfel cum rezultă din procesul-verbal, fapt ce ar atrage nulitatea procesului-verbal, instanța precizează că acest aspect este legat de asemenea, de specificul modului în care se face constatarea presupusei fapte contravenționale. Astfel, mecanismul de constatare faptelor și aplicare a sancțiunilor contravenționale se desfășoară în felul următor: în mașina pe care este amplasat aparatul radar se află un agent constatator, care observă vitezele cu care se deplasează autovehiculele în trafic, în momentul în care ajung în dreptul său, iar atunci când aparatul radar înregistrează o viteză de deplasare peste limita legală, acest agent constatator comunică unui alt agent constatator, aflat la o oarecare distanță, să oprească mașina respectivă și să aplice amenda corespunzătoare faptei săvârșite. Așadar, se poate observa că, în mod obiectiv, același agent de poliție nu poate să constate fapta și să aplice sancțiunea încheind procesul-verbal, deoarece dacă agentul aflat în mașina pe care este amplasat aparatul radar ar fi cel care oprește autovehiculul în care se află presupusul contravenient pentru a-i încheia proces-verbal, atunci fapta reținută în sarcina acestuia nu ar mai exista.
Față de cele susmenționate, instanța precizează că este suficient să se dovedească faptul că agentul constatator care manevrează aparatul radar are atestat valabil de operator radar, acest atestat nefiind util agentului care aplică sancțiunea și care, prin ipoteză, astfel cum s-a arătat, nu operează cu cinemometrul.
În ceea ce privește planșa fotografică,, potrivit art.3.5.1. din Norma de metrologie legală 021-05, instanța constată că aceasta este lizibilă, astfel că îndeplinește cerința de legalitate a cinemometrului.
Cu această ocazie, instanța precizează că argumentele petentului potrivit cărora din planșa foto nu se poate deduce dacă mașina se deplasa în interiorul sau în afara localității la momentul surprinderii cu aparatul radar și nici dacă respectivul autoturism se afla în staționare sau în deplasare nu pot fi luate în considerare, în lipsa unor probe și, pe de altă parte, așa cum s-a arătat deja, pentru legalitatea cinemometrului și a înregistrării,, este suficient ca numărul de înmatriculare al autoturismului surprins în fotografie să fie lizibil. Celelalte aspecte învederate de petent nu privesc legalitatea înregistrării cu mijloace tehnice omologate, ci temeinicia procesului-verbal, prezumția de autenticitate a actului administrativ atacat, putând fi demolată numai în prezența unor probe, în caz contrar, procesul-verbal contestat păstrând valoarea sa de act autentic, ale cărui consemnări fac pe deplin credibilă fapta reținută.
Referitor la erorile de măsurare a vitezei de către aparatele radar, tolerate potrivit Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor”, instanța va lua în considerare precizările făcute de petent cu prilejul dezbaterilor asupra fondului.
Cu privire la aceste aspecte, instanța arată că eroarea maximă tolerată este +/-3%, astfel cum prevede art.3.1.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05; în acest caz, viteza minimă pe care ar fi putut-o avea petenta la momentul înregistrării sale cu aparatul radar putea fi 99,91 km/h, iar viteza maximă putea fi 106,09 km/h.
Acordând prevalență principiului in dubio pro reo instanța se va raporta la viteza de deplasare de 99,91 km/h și va constata că aceasta nu depășește cu mai mult de 50 km/h (respectiv 49,91 km/h) viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv (50km/h în localități) și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, astfel cum prevede art.102 alin.(3) lit.e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002.
Așadar, în primul rând trebuie precizat că instanța că nu este organ care aplică sancțiunea, ci doar verifică legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate, în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001. Totodată, instanța apreciază că aceste aspecte privind eroarea maximă tolerată ar fi trebuit să fie avute în vedere și de agentul constatator la încheierea procesului-verbal, deoarece procedând în sens contrar, se încalcă fie prezumția de nevinovăție a presupusului contravenient, luând în considerare că, în concret o posibilă viteză minimă de deplasare ar putea să nu constituie contravenția pretinsă, fie determină o altă încadrare și alte sancțiuni, deoarece o astfel de viteză se înscrie într-o altă clasă de sancțiuni, astfel că, în orice caz este afectată legalitatea și chiar temeinicia procesului-verbal încheiat în astfel de condiții.
În concluzie, instanța precizează că, aplicând principiul in dubio pro reo în prezenta cauză, se constată că petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și având în vedere că prin încheierea procesului-verbal în această manieră, petentei i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată, decât prin anularea actului respectiv, instanța urmează să admită plângerea contravențională și să dispună anularea procesului-verbal . nr._/06.03.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul D. I., cu domiciliul în municipiul G., ., jud.G., CNP_, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., CUI/C._.
Anulează procesul-verbal . nr._/06.03.2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care poate fi exercitat prin depunerea cererii la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi 06.11.2013.
Președinte,Grefier,
S. AnaComan L.
Red./Tehnored. Jud. SA/4 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1376/2013.... → |
|---|
