Pretenţii. Sentința nr. 4437/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4437/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 14580/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4437/2013
Ședința publică de la 08 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C. S.
Grefier I. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât G. G., având ca obiect pretenții.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 30.04.2013 când s-au pus concluzii pe fond, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.09.2012, sub nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta G. G. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 349,83 lei debit reprezentand debit restant, datorat in baza facturii fiscale ., nr._ din data de 11.05.2012 precum si dobanda legala penalizatoare.
In motivarea cererii, reclamanta arata ca in luna martie 2012, paratul a achizitionat de la magazinul societatii reclamante mai multe produse pe care nu le-a achitat. A fost emisa factura fiscala . nr._ din data de 11.05.2012.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozitiile art. 1164, 1516, 1719, 1721 C.civ. coroborate cu art. 109 C.proc.civ.
Paratul, desi legal citat, nu a depus intampinare, insa s-a prezentat in sedinta publica sustinandu-si apararea in mod verbal.
Instanța a incuviintat si administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu si proba testimoniala pentru reclamanta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Intre reclamanta si parat s-a incheiat contractul de vanzare cumparare in forma simplificata, emitandu-se factura fiscala eria FAC, nr._ din data de 11.05.2012 pentru suma totala de 349,83 lei.
Efectul imediat al oricarui contract este acela de a da nastere unor drepturi si obligatii pentru partile contractante.
Astfel, in temeiul art. 969 C.civ. “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.”. Obligativitatea contractului prezinta o deosebita insemnatate, nu numai pentru raporturile dintre parti, dar si pentru certitudinea si eficienta raporturilor juridice in generaș. In consecinta, respectarea contractelor se inscrie in randul cerintelor societatii insesi, cerita intarite cu puterea pe care dreptul le-o confera.
Executarea obligatiei se face de catre debitor, ca regula generala, de bunavoie. In cazul in care debitorul nu executa de bunavoia obligatia, deci nu efectueaza plata, crditorul, pentru valorificarea dreptului sau subiectiv patrimonial pe care il are impotriva debitorului, poate recurge la mijloacele pe cae legea i le pune la dispozitie pentru a-l sili la executare; in acest caz creditorul va cere executarea silita.
Rezulta din probatoriul administrat in cauza ca reclamanta si-a indeplinit obligatia contractuala, iar obligatia reciproca si interdependata a debitoarei nu a fost executata. Pentru a retine acest fapt, instanta constata ca in conformitate cu prevederile art. 1082 “debitorul este osindit (obligat), de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executtarii”. Conditiile raspunderii contractuale sunt existenta unei fapte ilicite, unui prejudiciu, raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia.
In ceea ce priveste sarcina probei existentei unui prejudiciu incumba creditorului, cu exceptia situatiilor in care intinderea prejudiciilor este fixata de lege. Este cazul obligatiilor care au drept obiect sume de bani, cand legea fixeaza drept despagubire dobanda legala.
In ceea ce priveste vina in neexecutare, instanta constata ca din interpretarea art. 1082 C.civ. se desprind doua concluzii: 1) debitorul va fi obligat la plata despagubirilor nu numai atunci cand actioneaza cu intentia de a-l pagubi pe creditor, adica nu executa spre a-I pricinui o paguba, ci ori de cate ori nu va dovedi existenta “cauzei straine” care nu sa nu-i fie imputabila. 2) in sarcina debitorului opereaza o prezumtie de vina, deoarece debitorul va fi obligat la plata despagubirilor cat timp nu justifica existenta unei cauze straine, neimputabile.
Conventia astfel incheiata intre reclamanta si parata nu a fost contestata de catre aceasta din urma si prin urmare se bucura de o prezumtie iuris tantum ( prezumtie relativa) de valabilitate.
Instanta constata ca parata nu a dovedit indeplinirea obligației contractuale si prin urmare in temeiul art 969 din C.civ., instanta va obliga pe parat să plătească reclamantei suma în cuantum de 349,83 lei reprezentand facturi neachitate de catre parata.
Instanta constata ca paratul a cazut in pretentii, astfel il va oliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamanta, . cu sediul in G., .. 15, jud. G., în contradictoriu cu parata G. G., cu domiciliul in G., sos. Bucuresti, .. 62, jud. G..
Obliga pe paratul să plătească suma în cuantum de 349, 83 lei.
Obliga paratul la plata sumei de 37,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2013.
P.,Grefier,
Tehnored.Jud.STC
Ex.4/2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3676/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 7921/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
