Pretenţii. Sentința nr. 6486/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6486/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1349/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6486/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Grefier I. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . GROUP SA și pe pârât H. T., pârât H. M., având ca obiect pretenții.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 03.09.2013 când s-au pus concluzii pe fond, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 10.09.2013, apoi astăzi, când a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 30.01.2013 sub numărul de mai sus, reclamanta . GROUP SA, în contradictoriu cu pârâții H. T. și H. M., a solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de 1000 de lei reprezentând despăgubirea plătită de asiguratului C. I., dobânda legală calculată de la data convocării la conciliere până la data achitării integrale a debitului și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 14.10.2010 a fost inundat apartamentul situat în municipiul G. ., . proprietatea asiguratului C. I.. Apartamentul a fost asigurat la . polița F_, în temeiul căreia s-a deschis dosarul de daună nr. BF/GR/10/2009 un urma căruia reclamanta a plătit asiguratului suma de 1000 de lei cu titlu de despăgubiri.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 998, 999 și 1002 din Codul civil, OG9/2000 și art. 22 din Legea 136/1995.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei copii certificate pentru conformitate de pe dosarul de daună și interogatoriul pârâților.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții au precizat în esență că și asiguratul este de vină pentru inundația suferită, întrucât acesta a montat ilegal robinete pe coloana de apă rece, provocând astfel inundații.
În probațiune pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorii H. L. și S. R..
Instanța a încuviințat, pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâților iar pentru pârâți a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 14.03.2010 baia apartamentului nr. 13 din blocul P3 situat pe . C. I. a fost inundat.
Potrivit procesului-verbal încheiat de reprezentanții asociației de proprietari P3 aflat la fila 20, s-a constatat că baia apartamentului nr. 13 are avarii din cauza scurgerilor repetate de apă de la apartamentul de deasupra.
În baza poliței de asigurare . nr._ asiguratul C. I. a primit de la reclamantă suma de 1000 lei cu titlu de despăgubiri (f21).
În drept, potrivit art. 22 din Legea 136/1995, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civila, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de procedura pagubei.
Pentru a fi admisibilă acțiunea în regres, reclamanta trebuie să facă dovada subrogării în drepturile asiguratului (prin plata contravalorii prejudiciului), cât și dovada îndeplinirii condițiilor generale ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului.
Văzând dispozițiile art. 6 alin. 2 din Noul Codul civil instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile Codului civil din 1864.
În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 998 din Codul civil orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciul, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 din Codul civil omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Prin urmare, din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele cerințe: existența unui prejudiciu și a faptei ilicite, existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența sa.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, cu privire la vinovăția pârâților, reclamanta susține în cererea de chemare în judecată că, potrivit celor consemnate în adeverința nr. 39 din data de 18.03.2010 eliberată de Asociația de Proprietari . în anunțul de daună dat de către numitul C. culpa exclusivă le revine pârâților.
Instanța apreciază că adeverința nr. 39 din data de 18.03.2010 nu face dovada culpei exclusive a pârâților în condițiile în care, pe de o parte, nu se cunoaște numele persoanei care a făcut constatările respective în numele asociației, iar pe de cealaltă parte se constată că avariile sunt provocate de scurgerile repetate de apă și nu de inundația provocată în data de 14.03.2009. De altfel, avariile nu au fost constatate în urma unui control amănunțit pentru a se putea identifica cu precizie sursa de apă care ar putea să provoace daunele, ci s-a apreciat superficial că scurgerile repetate provin de la apartamentul de deasupra.
Prin urmare, în cauză trebuia să se efectueze o expertiză prin care să se constate cu precizie sursa de apă care a condus la inundarea apartamentului și dacă daunele au fost provocate exclusiv în data de 14.02.2009, ori au fost provocate în urma unor scurgeri de apă repetate.
În ceea ce privește anunțul de daună al asiguratului C. I., instanța apreciază că acesta nu poate fi considerat un mijloc de probă în prezenta cauză. Astfel, reclamanta putea, dacă asiguratul cunoștea fapte care ar putea conduce la stabilirea vinovăției pârâților, să-l propună martor în prezenta cauză. Astfel, instanța apreciază să sarcina probei cu privire la dovedirea condițiilor răspunderii civile delictuale îi revin reclamantei.
Analizând întreg materialul probator, instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada existenței faptei ilicite săvârșite cu vinovăție de către pârâți, nefiind astfel îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale.
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . GROUP SA în contradictoriu cu pârâții H. T. și H. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . GROUP SA, cu sediul în București .. 23, sect. 1, J40/_/2001, CUI_, prin reprezentant convențional Cabinet de Avocat P. D. cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București Bld. Națiunile Unite nr. 1, .. 3, birou A3, sect. 5 în contradictoriu cu pârâții H. T. și H. M., ambii domiciliați în mun. G. ., ., jud. G., cu domiciliul ales pentru comunicare în G., . (fostă Eroilor ) nr. 145, jud. G..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2013
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. A. I.
Tehnored.jud.G.A/5ex/2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2960/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 4129/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
