Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 4920/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4920/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 410/236/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.4920
Ședința publică din data de 27 Mai 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE A. Măcsinoiu
Grefier D. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul Pețanca F. la cab avocat I. U. și pe pârâtul C. V. având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit reclamantul Pețanca F. fiind reprezentat prin avocat B. S., lipsă pârâtul C. V. la prima strigare a cauzei, se prezintă în timp ce instanța urma să dispună amânarea cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că pârâtul a înaintat la dosar întâmpinare,după care:
Avocat B. S. pentru reclamantul Pețanca F. depune la dosar chitanța cu care a achitat taxa judiciară de timbru, certificat de sarcini, certificat fiscal. Precizează că, față de poziția pârâtului,în afară de înscrisurile de la dosar nu mai solicită alte probe, prin întâmpinare recunoaște că a vândut, este o mărturisire, nu solicită alte probe.
Instanța, în conformitate cu disp.art.167 C.pr.Civ ,va încuviința pentru ambele părți proba cu înscrisuri, pentru reclamant va încuviința și proba cu interogatoriu pentru pârât și va dispune citarea acestuia cu mențiunea „personal la interogatoriu”.
Apărătorul reclamantului depune interogatoriul propus pârâtului, la dosar.
Se prezintă pârâtul C. V. identificat cu BI GR_ CNP_.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriu, pârâtul răspunde la interogatoriul propus de reclamant.
I se prezintă pârâtului C. V. înscrisul sub semnătură privată de la fila 5 din dosar și acesta precizează că semnătura de la rubrica „Vânzăror” îi aparține.
Instanța, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, pe fond.
Avocat B. S. pentru reclamantul Pețanca F. având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, să se dispună transformarea promisiunii de vânzare/cumpărare într-un înscris cu putere de act juridic, să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate săvârșită vânzarea/cumpărarea terenului în litigiu și care să țină loc de act autentic de vânzare/cumpărare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâtul C. V. având cuvântul, precizează că este de acord cu acțiunea formulată de reclamant.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.01.2013 sub nr._ reclamantul Pețanca F. a chemat în judecată pe pârâtul C. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate săvârșită vânzarea cumpărarea terenului în suprafață totala de 8500 mp. situat în ..
În motivarea cererii in esența s-a arătat că la 05.11.2012 părțile au convenit cu privire la vânzarea cumpărarea pentru prețul de 5100 lei.
S-au atașat cererii: înscrisuri.
Deși legal citat paratul nu a formulat întâmpinare.
In temeiul art. 167 cprciv instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Potrivit probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 05.11.2012 reclamantul si paratul au încheiat un antecontract de vânzare cumpărare prin intermediul căruia paratul se obliga sa vinda reclamantului teren extravilan in suprafața totala de 8500 mp. situat în ., pentru prețul de 5100 lei.
Pentru admisibilitatea acțiunii, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
a) existenta unei promisiuni bilaterale de vânzare;
b) existenta unui refuz al paratului de a încheia contractul de vânzare;
c) executarea obligațiilor proprii de către reclamant
d) îndeplinirea condițiilor de validitate ale contractului si dovada dreptului de proprietate asupra bunului promis,
e)sa nu existe alte impedimente.
Conditiile enuntate trebuie respectate intocmai, prevederile art. 1669 alin. 1 Cciv fiind tangente cu prevederile art. 44 din Constitutie si art. 1 protocolul 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Atributul dispozitiei reprezinta cel mai important atribut al dreptului de proprietate ocrotit atat de art. 44 din Constitutie cat si de art. 1 protocolul 1 CEDO, context in care o eventuala suplinire a consimtamantului de catre o autoritate judiciara, fara a fi necesar, si in consideratia oricaror alte motive decat cele permise si autorizate expres de lege reprezinta ingerinta nejustificata in dreptul de proprietate al partii parate.
Ingerinta se defineste ca fiind o imixtiune a unui organ statal in dreptul de proprietate al unei persoane in alte conditii decat cele expres specificate si ingaduite de lege, retinandu-se in acelasi timp si faptul ca partile nu pot deroga prin conventii particulare de la normele legale imperativ - exprese sau de ordine publica.
Prin urmare, simplul fapt ca atat reclamantul cat si parata se afla in relatii de coniventa, si prin conventie particulara urmaresc validarea intelegerii lor in alte conditii si pentru alte motive decat cele expres autorizate de lege, nu exclude si nu acopera existenta unei ingerinte in dreptul de proprietate al paratului, ingerinta subzistand chiar si in aceste conditii.
Asadar, aplicarea prevederilor 1669 alin. 1 Cciv, in alte limite, in alte conditii sau in alti parametri decat cei specificati si autorizati expres, constituie o ingerinta in dreptul de proprietate al partii parate fiind incalcate atat art. 1 protocolul 1 CEDO cat si art. 44 din Constitutie.
a) In ceea ce priveste existenta unei promisiuni bilaterale de vanzare, se retin urmatoarele:
Înscrisul sub semnătura privata, întocmit de parti este susceptibil sa conduca la executarea in natura a obligatiei paratului prin pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, astfel incat conditia se constata a fi indeplinita.
b)In ceea ce priveste, a doua conditie referitoare la existenta unui refuz al paratului de a incheia contractul de vanzare; se retin urmatoarele:
In primul rand, procedura judiciara reprezinta o procedura contencioasa, deci nu trebuie si nu poate fi considerata, sau confundata cu o procedura alternativa procedurii notariale prevazute de legea 36/1995, astfel incat, simplul fapt ca partile doresc, in relatii de conventa fiind, sa incheie contractul prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti, nu confera instantei competenta generala.
Instanțele judecătorești soluționează procese (litigii), în timp ce activitatea de autentificare a înscrisurilor este de competenta exclusiva a notarului public.
Asadar, atat din propria formulare cat si prin raportare la celelalte dispozitii legale referitoare la competenta, prevederile art. 1669 alin. 1 Cciv nu reprezinta o procedura alternativa procedurii necontecioase - notariale ci are în vedere doar situatiile în care între partile contractante intervine un litigiu, un conflict privind executarea antecontractului, deoarece instantele sunt competente sa intervina numai în solutionarea unor litigii.
De asemenea, retine judecatorul faptul ca accesul la justitie unanim recunoscut si respectat, atat de legislatia interna cat si de catre cea CEDO, trebuie exercitat, urmarit si asigurat de catre parti cu seriozitate si buna credinta, in limite si competentele prevazute de lege, si fara ca partile sa interfereze in mod voit cu interesul unanim, majoritar, serios, legitim si expres instituit de normele de ordine publica prevazute de lege.
In cauza dedusa judecatii, nu se poate retine ca paratul refuza incheierea actului.
Astfel, se retine pe de o parte faptul ca nu s-a facut dovada convocarii paratului la notar, paratul a formulat intampinare achiesand actiunii, iar cu prilejul administrarii interogatoriului a recunoscut in tot la pretentiile reclamantului, retinandu-se ca ultim aspect ca in perioada anilor 2009 - 2013 reclamantul a introdus pe rolul instantei peste 100 de actiuni avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic, imprejurarea care denota faptul ca reclamantul introduce astfel de actiuni in relatii de coniventa cu paratii.
Mai mult decat atat, potrivit art. 1.676. Cciv. În materie de vânzare de imobile, strămutarea proprietății de la vânzător la cumpărător este supusă dispozițiilor de carte funciară; iar potrivit potrivit dispozitiilor art. 887 alin. 3 din din Codul Civil, titularul drepturilor dobândite prin mostenire nu poate sa dispune de ele decât după ce acestea au fost înscrise în cartea funciară. Din probele administrate a rezultat ca pentru terenuri nu a fost intocmita carte funciara, astfel ca, simpla prezenta fizica a paratului in fata notarului nu ar fi de natura sa conduca la intocmirea actului in mod valabil, in cauza existand un impediment obiectiv, si absolut la incheierea contractului.
Imprejurarile sunt elocvente, se coroboreaza si indica neindoielnic faptul ca reclamantul au introdus actiunea in relatii de coniventa cu partea parata, context in care instanta exclude existenta unui refuz al partii parate, între parti nu exista de fapt niciun conflict, ci doar o intentie . a alege o alta cale decât cea pusa la dispozitie de lege, simulând în acest sens existenta unui asa-zis litigiu între ele, care în realitate nu exista.
Rolul instantelor judecatoresti este acela de a da o rezolvare conflictelor intre justitiabili iar depasirea acestui rol ar constitui o depasire a atributiilor puterii judecatoresti împrejurare care constituie o încalcare a legii (prevazuta inclusiv ca motiv de casare în recurs de art.304 pct.4 Cod proc.civ.) tinzand in acelasi timp la o ingerinta neautorizata de lege in dreptul de proprietate al partii parate ocrotit atat de art. 1 protocolul 1 CEDO cat si de art. 44 din Constitutie.
Pe de alta parte, prevederile art. 1669 alin. 1 Cciv confera posibilitatea instantei de a pronunta o hotarare care sa tina loc de contract numai in situatia in care “… una dintre părtile care au incheiat o promisiune bilaterală de vanzare refuză, nejustificat, să incheie contractul promis, …”., nu si in alte situatii si pentru alte impedimente putative, reale, generale, temporare sau absolute, asumate sau neasumate de catre promitentul cumparator.
Asadar, in acceptiunea art. 1669 alin. 1 Cciv simpla invocare de catre partea reclamanta aflata in relatii de vadita coniventa cu partea parata, a unor impedimente putative, precum imposibilitatea intocmirii cartii funciare, si a cadastrului motivat pe lipsa planurilor parcelare, nu confera posibilitatea instantei sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract, retinandu-se in acelasi timp ca impedimentele obiective care il impiedica pe notar sa perfecteze actul, il impiedica si pe judecator, in lipsa de stipulatie expresa.
In ceea ce priveste impedimentele, se retine ca desi legislativ nu exista o prevedere expresa, totusi promitentul cumparator la incheierea oricarui antecontract, (cu atat mai mult cu cat pretul este platit cu anticipatie), manifesta diligenta si prudenta omului rational, sens in care verifica daca promitentul vanzator este titluarul dreptului de proprietate (sau poate deveni), precum si daca exista cadastre, carti funciare, impedimente ori interdictii temporare sau absolute, in ceea ce priveste posibilitatea de perfectare a actelor in forma autentica prevazuta de lege, context in care se retine ca o eventuala lipsa de diligenta a promitentului comparator sau o eventuala asumare a antecontractului in conditiile date de existenta a unui impediment la perfectarea actului, ii este opozabila promitentului cumparator, nu ii confera un statut privilegiat si nu poate constitui un temei in baza caruia notarul public sau judecatorul, in lipsa de stipulatie expresa, sa faca abstractie de exigentele prevazute de lege pentru operatiunea solicitata.
Mai mult decat atat, desi se va sustine, in cauza nu s-a dovedit ca in localitate nu sunt finalizate planurile parcelare, retinandu-se pe de alta parte ca si cadastrul si cartea funciara pot fi intocmite chiar si in lipsa planurilor parcelare, context in care orice aparari intemeiate pe astfel de motive sunt putative, si urmeaza a fi indepartate de la solutionarea cauzei.
În raport de toate aceste considerente de fapt si de drept, instanța apreciază ca în cauza de fata, în lipsa unui refuz nejustificat al pârâtului de a încheia actul translativ de proprietate conform obligației asumate prin antecontract, nu exista niciun litigiu între parti iar, actiunea civila dedusa judecatii nu se fundamenteaza pe ocrotirea unui interes serios si legitim, fundamentandu-se pe scopul de a infrange legea in încercarea de a ocoli procedura de publicitate imobiliara.
In concluzie, condiția analizata nu este îndeplinita.
c) In ceea ce priveste conditia referitoare la executarea obligatiilor proprii ale reclamantului se retine ca potrivit probatoriului administrat, rezulta ca reclamanții au achitat prețul stabilit, context in care condiția se constata ca fiind îndeplinita.
d) In ceea ce priveste indeplinirea conditiilor de validitate ale contractului si conditia referitoare la dovada dreptului de proprietate asupra bunului promis, se retin urmatoarele:
Conditiile referitoare la consimtamant, capacitate, obiect si cauza sunt indeplinite, iar paratul este proprietar imobilului obiect al antecontractului, potrivit sentintei civile nr. 1357/2007 si TP nr._/1993.
e) Sa nu existe alte impedimente.
Judecatorul, potrivit legii si in virtutea rolului activ, in scopul asigurarii interesului general-majoritar-prioritar, reprezentat de asigurarea securitatii si stabilitatii circuitului civil, – trebuie sa respecte, sa impuna si sa antameze intregul ansamblu de valori legislative sau norme special edictate cu referire la operatiunea juridica dedusa judecatii, astfel incat, interesul unanim, majoritar, serios, legitim si expres instituit de lege sa nu fie lezat sau adus in derizoriu, prin activitati insidioase sau conventii particulare cu viziuni complexe, ci dimpotriva interesul colectiv sa fie ocrotit, respectat cu seriozitate si strictete spre a-si atinge scopul edictat pentru care a fost propus, acela de a asigura stabilitatea si securitatea circuitului civil.
Hotararea judecatoreasca pronuntata in aceasta materie, in situatia admiterii, are efect constitutiv de drepturi, efect constitutiv care impune neindoielnic si o finalitate in deplina concordanta cu dispozitiile Codului civil si Legii nr.7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara, in al carei domeniu de reglementare intra atat securitatea tranzactiilor cat si identificarea riguroasa a imobilelor ce fac obiectul publicitatii imobiliare, precum si opozabilitatea drepturilor dobandite prin modurile recunoscute de legea civila.
Prin urmare si in cadrul procedurii judiciare, se impune o abordare a reglementarilor continute de Codul Civil si de Legea nr. 7/1996, intrucat ele reflecta optiunea ferma a legiuitorului de a institui o obligatie de verificare a situatiei fizice si juridice imobilului cu privire la care se formeaza acordul de vointa, obligatie ce revine atat partilor, cat si autoritatii care valideaza acordul de vointa si consfinteste transmiterea dreptului de proprietate dintr-un patrimoniu in altul.
Potrivit art. 1.676. Cciv. În materie de vânzare de imobile, strămutarea proprietății de la vânzător la cumpărător este supusă dispozițiilor de carte funciară.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 Cadastrul și cartea funciară formează un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, de importanță națională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al țării., iar potrivit art. 1 alin. 1 lit. d din Legea nr. 7/1996 scopul acestui sistem este: contribuie la asigurarea securității tranzacțiilor imobiliare .
Se observa cu usurinta faptul ca normele edictate expres si imperativ, depasesc interesul individual si puterea de disponibilitate a partii reclamante sau parate, intrand in sfera interesului interesului general-majoritar-prioritar, securitatea tranzactiilor vizand nu numai partile ci inclusiv tertii.
Judecatorul ocroteste atat normele obligatorii, atat normele de importanta nationala, cat si normele menite a asigura securitatea tranzactiilor imobiliare. Masura este necesara tocmai in vederea asigurarii dreptului la proprietate privata, atat al partilor cat si al tertilor, recunoscut de Constitutie, precum si de normele CEDO.
In acest context, si in raport de vointa clar exprimata a leguitorului “sistem unitar si obligatoriu”; “de importanta nationala”; “asigura securitatea tranzactiilor imobiliare”, orice alte pledoarii sunt de prisos, cu precizarea ca atat cadastrul cat si cartea funciara pot fi intocmite chiar si in lipsa planurilor parcelare.
Mai mult decât atât, potrivit art. 887 alin. 3 din Codul Civiltitularul drepturilor dobândite prin moștenire nu poate sa dispune de ele decât după ce acestea au fost înscrise în cartea funciară.
In cauza dedusa judecatii, se sutine ca paratul a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului prin mostenire.
Prin urmare in raport de prevederile art. 887 alin. 3 din Codul Civillipsa cartii funciare reprezinta un impediment obiectiv si absolut care il impiedica pe notar sa perfecteze actul, retinandu-se in acelasi timp ca, nici macar judecatorul nu poate face abstractie de impedimentele obiective si absolute, in lipsa de stipulatie expresa.
Ca ultim aspect, de importanta deosebita, instanta retine faptul ca prevederile art. art. 1669 alin. 1 Cciv si art. 1279 C.civ., nu a fost edictate si nu au ca scop si nici ca finalitate evitarea discreționara a normelor imperative referitoare la o anumita tranzacție. In acest context, instanța are obligația, in virtutea rolului activ, in calitate de garant al stabilitatii si securității circuitului civil si a celorlalte norme care guvernează anumite operațiuni juridice, (si care depasesc puterea de dispozitie si apreciere a partii) sa eficientizeze si sa asigure scopul concret - general si particular pentru care au fost edictate.
In concluzie, condiția analizata nu este îndeplinita.
Sintetizând se constata faptul ca doua din cele cinci condiții analizate, nu sunt îndeplinite.
Ca ultim aspect se retine faptul ca inclusiv principiul forței obligatorii, tinzând la aducerea la îndeplinire a convenției parților, cunoaște la rândul sau unele limitări, astfel incat isi poate produce si definitiva efectele intre parți numai in măsura in care nu se tinde la incalcarea normelor de ordine publica, si doar daca toate cerințele legii sunt îndeplinite pentru executarea in natura a obligației, in caz contrar reclamantul având dreptul la restituirea prețului precum si la despăgubire.
Așadar, in lipsa de stipulație expresa, simpla invocare a forței obligatorii cu privire la o convenția particulara a parților nu constituie un fundament si nici un argument serios pentru eludarea sumei de valori ocrotite prin norme de ordine publica.
Pentru toate aceste considerente acțiunea urmează a fi respinsa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Pețanca F. domiciliat în București ., ., . cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocatură I. U. cu punct de lucru în mun. G., județul G. .. 48 în contradictoriu cu pârâtul C. V. domiciliat în . .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,27.05.2013.
P.,Grefier,
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4129/2013. Judecătoria GIURGIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2215/2013.... → |
|---|
