Evacuare. Sentința nr. 1000/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1000/2013 pronunțată de Judecătoria GURA HUMORULUI la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 1335/237/2009*
Dosar nr._ evacuare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GURA HUMORULUI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1000/2013
Ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - E. S.
GREFIER – R. P.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă L. A. C., cu domiciliul în mun. Suceava, .. 158, ., ., pe pârâtul-reclamant B. C., cu domiciliul în F., jud. Suceava și pe pârâta B. L. F., cu domiciliul în mun. Suceava, .. 158, ., având ca obiect evacuare.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică de la 11.10.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, la solicitarea părților, a amânat pronunțarea pentru data de 18.10.2013, apoi pentru data de astăzi, 25.10.2013.
După deliberare,
JUDECĂTORIA:
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă introdusă la această instanță și înregistrată sub nr.1335/237 din 28.05.2009 așa cum a fost ea ulterior precizată, la termenul din 10 iunie 2009, reclamanta L. A. C. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. C., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea sa constând în casă și anexe gospodărești, amplasate pe suprafața de 950 m.p. teren curți construcții, identic cu . din CF 1123 a . în intravilanul satului Bucșoaia, orașul F., județul Suceava; ca instanța să hotărască ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilelor din litigiu, dobândite prin cumpărare așa cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 1.03.2005, autentificat sub nr.306 de BNP C. V. L., iar după achiziționarea imobilului, acesta a suferit modificări esențiale fiind transformat în casă de vacanță iar pârâtul -care este soțul mamei sale și cu care aceasta se află în proces de divorț-, locuiește în mod abuziv, fără nici un titlu în imobil, refuză eliberarea acestuia, are o atitudine recalcitrantă, o amenință cu incendierea imobilului, îi provoacă adevărate traume psihice, motiv pentru care a formulat prezenta cerere.
Cererea a fost întemeiată pe disp. art.581 C.pr.c. .
La termenul din 10 iunie 2009 reclamanta prin apărător, a precizat că înțelege să se judece pe calea dreptului comun, obiectul dedus judecății fiind „ acțiune în evacuare”..
Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată sub nr.1270/237 din 22.05.2009, reclamanta L. A. C., a formulat o acțiune similară de evacuare împotriva aceluiași pârât, astfel încât instanța de judecată, la termenul din 14 octombrie 2009, a dispus conexarea celor două cauze.
S-au depus la dosar în copie contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.306 din 1.03.2005, proiectul imobilului din litigiu.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâtul B. C. a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta L. A. C. și pârâta B. F. ( introdusă în cauză la solicitarea pârâtului - reclamant B. C. la termenul din 2 decembrie 2009) să se constate că împreună cu soția sa B. F. are un drept de creanță asupra imobilelor ce formează obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.306 din 1.03.2005, în sumă de 138.600 lei reprezentând mansarda de sus a casei în valoare de 47.200 lei, fosa septică în valoare de 9.300 lei, alimentarea cu apă în valoare de 23.100 lei și instalația paratrăsnet în valoare de 3200 lei.
Totodată a mai solicitat: să fie obligată reclamanta să îi recunoască un drept de retenție asupra tuturor imobilelor, până la achitarea debitului; să se constate că împreună cu soția sa B. F. a dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra imobilului cu destinația cramă amplasat pe . din CF 1123 a . valoare de 55.800 lei; să se stabilească un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 63 m.p. ocupat de imobilul cramă; să se stabilească un drept de servitute pentru același imobil 358/51 din CF nr.1123 a . a asigura accesul de la calea publică la imobilele proprietatea sa .
În motivare, pârâtul- reclamant a arătat că, după perfectarea actului de vânzare cumpărare cu reclamanta, împreună cu soția sa a edificat imobilul cu destinația cramă, a efectuat lucrări de mansardare a casei, fosa septică cât și celelalte lucrări indicate în petit și de asemenea a cumpărat și instalat un paratrăsnet și întrucât bunurile nu fac obiectul contractului de vânzare - cumpărare, urmează ca reclamanta - pârâtă să fie obligată la plata contravalorii acestora.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art.489 -490 C.civil, art.616, 1444 Cod civil.
La termenul din 30.09.2009, pârâtul reclamant a formulat precizări, arătând că în suma de 138.600 lei, reprezentând dreptul de creanță solicitat, a fost inclusă din eroare și valoarea imobilului cramă de 55.800 lei, edificat împreună cu soția sa B. F., astfel încât urmează să se deducă valoarea imobilului din suma sus menționată.
Pârâta B. F. prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii ca nefondată cu motivarea că lucrările enumerate în cererea reconvențională au fost executate înainte de a se face vânzarea imobilului, că nu s-au făcut lucrări de mansardare ulterior vânzării, că lucrarea de mansardare constă în amenajarea podului casei, prin compartimentarea a trei încăperi fără alte modificări.
A depus la dosar certificatul de urbanism nr.56 din 19.07.2004 și poze privind imobilele din litigiu.
Prin Sentința civilă nr.1149/13.10.2010 a Judecătoriei Gura Humorului –pronunțată în dosarul nr._ - a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanta- pârâtă L. A. C., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. C. și pârâta B. F., s-a admis ,în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. F.; s-a constatat că pârâtul-reclamant B. C. și pârâta B. F. au un drept de creanță asupra imobilelor ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.306 din 01.03.2005 de BNP C. V. L. – Suceava, constând în mansardă în valoare de 47.200 lei și instalație paratrăsnet în valoare de 3.200 lei; au fost respinse celelalte capete de cerere; reclamanta – pârâtă L. A. C. fiind obligată să plătească pârâtului – reclamant B. C. 2.800 lei cheltuieli de judecată, avându-se în vedere următoarele:
,,Prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.306 din 1 martie 2005 de BNP C. V. L. Suceava, pârâtul reclamant B. C. și soția sa, pârâta B. F., au vândut reclamantei L. A. C. ( fiica pârâtei), imobilul situat în intravilanul satului Bucșoaia (cătunul Suha) ., constând în suprafața de 950 m.p. teren, curți, construcții, împreună cu locuința P+E și anexe gospodărești (garaj, gard) identică cu . CF 1.123 a .>
După perfectarea vânzării, pârâtul reclamant (tatăl vitreg al reclamantei) a continuat să locuiască în imobil, însă la un moment dat, între părți au apărut animozități, finalizate prin divorțul celor doi pârâți ( fila 66 dosar).
De asemenea, pe parcursul cercetării judecătorești, reclamanta a reintrat în posesia și proprietatea imobilelor din litigiu, și conform susținerilor tuturor părților, pârâtul reclamant nu mai locuiește, astfel încât pe aceste considerente, acțiunea principală, privind evacuarea pârâtului reclamant, va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea reconvențională, formulată de pârâtul reclamant B. C., instanța constată că aceasta este întemeiată în parte.
Astfel instanța reține faptul că, după vânzarea imobilului din litigiu cei doi pârâți au edificat lucrări de mansardare a imobilului casă și au instalat un paratrăsnet.
În ceea ce privește lucrările de mansardare, instanța reține faptul că, acestea au constat în amenajarea podului casei, prin compartimentarea a trei încăperi, fără alte modificări exterioare, aspect confirmat chiar de pârâta B. F. prin întâmpinarea formulată ( doar în ce privește, operațiunea de mansardare nu și data efectuării lucrărilor).
Chiar dacă o parte din martori ( fila 30, 61, 62, 83, 123, 139) au susținut că aceste lucrări au fost efectuate anterior vânzării, instanța va înlătura aceste declarații întrucât pe de o parte, nici unul dintre martori nu a arătat că ar fi vizitat, în interior acea mansardă, ( având în vedere natura lucrărilor efectuate) pe de o parte, iar pe de altă parte, martorii B. M. ( f.63) și N. V. ( fila 76) au arătat că ei au fost cei care au executat lucrările la acea mansardă, ulterior vânzării imobilelor către reclamantă.
Aceste declarații ale martorilor se coroborează și cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.306/1.03.2005, din conținutul căruia rezultă că s-a vândut doar locuința P (parter) + E ( etaj) nu și mansarda, deci aceasta nu era amenajată la data vânzării.
În ceea ce privește instalarea paratrăsnetului chiar dacă din probatoriul testimonial a rezultat că acesta a fost instalat anterior înstrăinării, prin înscrisul depus la dosar ( f.129), pârâtul reclamant a făcut dovada faptului că, acesta a fost instalat în luna februarie 2007 de firma . astfel încât, acest înscris, în virtutea prev. art.1191 C.civil. are forță probantă mai mare decât celelalte probe.
În ceea ce privește celelalte lucrări, respectiv, fosă septică, alimentare cu apă, din declarațiile martorilor C. T. ( fila 30), Ștefură D. ( fila 61), Sahlean T. ( fila 62), M. O. ( f. 123), Sahlean E. ( fila 139), a rezultat că aceste lucrări erau edificate la data vânzării imobilului din litigiu, astfel încât vor fi înlăturate celelalte declarații ale martorilor audiați, întrucât au fost infirmate de martorii sus menționați, în mare parte vecini cu imobilele din litigiu.
Referitor la capătul de cerere privind dobândirea prin edificare a imobilului cramă, instanța urmează să-l respingă, întrucât din ansamblul materialului probator a rezultat că de fapt, această cramă a constat din reamenajarea unui beci și care a fost edificat anterior vânzării, aspecte probate prin declarațiile martorilor, sus menționate. Astfel martorii Ștefură D, Sahlean T., M. O. și Sahlean E. au confirmat faptul că la sfințirea imobilelor în anul 2004, crama era deja amenajată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea reclamantei să îi recunoască pârâtului reclamant un drept de retenție asupra imobilelor, până la achitarea debitului, instanța, având în vedere faptul că pârâtul-reclamant nu mai locuiește în imobil și deci a pierdut detenția bunurilor, iar condiția recunoașterii dreptului de detenție este ca ce-l care îl solicită să dețină bunul, va respinge acest capăt de cerere ca nefundat.
Referitor la capătul de cerere privind stabilirea unui drept de superficie asupra terenului de 63 m.p., aferent imobilului „cramă” fiind un capăt de cerere accesoriu, celui prin care s-a solicitat dobândirea dreptului de proprietate prin edificare asupra imobilului, care a fost respins și acest capăt de cerere va fi respins pe cale de consecință, conform principiului accesoriul urmează principalul.
Capătul de cerere privind stabilirea unui drept de servitute, a fost disjuns, prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2009 ( f.55).
În consecință, pe considerentele expuse mai sus, cererea reconvențională va fi admisă în parte și în temeiul prev. art.480 C.civ. constată că pârâtul - reclamant B. C. și pârâta B. F., au un drept de creanță asupra imobilelor ce formează obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 306 din 1.03.2005 de BNP C. V. L. _ Suceava, constând în mansardă în valoare de 47.200 lei și instalație paratrăsnet în valoare de 3200 lei.
În temeiul prev. art.274 C.pr.c. dat fiind faptul că cererea reconvențională a fost admisă în parte va fi obligată reclamanta să plătească pârâtului reclamant suma de 2800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu parte din taxa judiciară de timbru și onorariu apărător.,,
Prin Decizia civilă nr.381/2011 din 01.03.2010 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul declarat de pârâtul-reclamant B. C., s-a casat în totalitate Sentința civilă nr.1149/13.10.2010 a Judecătoriei Gura Humorului și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Gura Humorului, motivându-se că se impune clarificarea situației juridice a beciului în litigiu, reamenajat în cramă.
Cauza a fost reînregistrată cu nr._ din 26.04.2011 la Judecătoria Gura Humorului.
Cu ocazia rejudecării, reclamanta – pârâtă a depus la dosar un memoriu prin care a arătat că așa zisa edificare a imobilului cramă a constat în reamenajarea unui beci efectuată anterior vânzării prin care a devenit proprietara imobilelor în cauză, iar martorii Ștefură D., Sahlean T., M. O. și Sahlean E. au confirmat susținerile sale, confirmate și prin Certificatul de Urbanism nr. 56 din 19 iulie 2004, că și pârâta B. F. a contestat acest drept de creanță.
Referitor la stabilirea unui drept de superficie cu privire la terenul aferent camerei, a invocat faptul că, prin amenajarea beciului cramă s-a subliniat doar utilitatea, folosința, primind oaltă destinație, fără a fi în prezența unei nou construcții, iar convenția de constituire a dreptului de superficie trebuia încheiată în formă autentică, conform prevederilor CEDO, că este de acord cu restituirea instalației paratrăsnet, solicitând respingerea capetelor de cerere având ca obiect constatare dobândire drept de proprietate asupra cramei și stabilirea unui drept de superficie asupra terenului aferent cramei, ca nefondate, precum și reevaluarea imobilului cramă.
Instanța a încuviințat proba cu expertiză topo construcții având ca obiect reevaluare imobil cramă, s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză topo, precum și la suplimentul întocmit.
S-a încuviințat probe cu contraexpertiză construcții privind reevaluarea imobilului cramă,la solicitarea reclamantei – pârâte, față de obiecțiunile formulate de ambele părți, ulterior, reclamanta-pârâtă a revenit asupra probei încuviințate, solicitând a se avea în vedere, la soluționarea cauzei expertiza anterioară de reevaluare.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a avut în vedere următoarele:
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 306 din 1 martie 2005, la Biroul Notarului Public Cirligeanu V. L., cu sediul în municipiul Suceava, pârâtul reclamant B. C. și pârâta B. F. (soți) au înstrăinat reclamantei – pârâte L. A. C. (fiica pârâtei) un imobil situat în intravilanul satului Bucșoaia (cătunul Suha), orașul F., jud. Suceava, constând în teren cu o suprafață de 950 mp, curți, clădiri, împreună cu o locuință compusă din P+E,precum și anexe gospodărești (garaj, gard), identică cu . CF 1123 a comunei cadastrale Bucșoaia.
După perfectarea vânzării, pârâtul reclamant (tatăl vitreg al reclamantei) a continuat să locuiască în imobil.
La un moment dat, între părți au apărut neînțelegeri care au condus la desfacerea căsătoriei dintre cei doi pârâți, precum și la promovarea de către reclamanta – pârâtă a prezentei acțiuni de evacuare.
Pe parcursul cercetării judecătorești,reclamanta – pârâtă a reintrat în posesia și proprietatea imobilelor în litigiu, iar pârâtul – reclamant nu mai locuiește în acestea, nici la momentul actual, așa cum au confirmat toate părțile, drept pentru care instanța urmează a respinge acțiunea reclamantei – pârâte, ca fiind rămasă fără obiect.
După vânzare imobilului în litigiu către reclamanta – pârâtă, pârâtul – reclamanta și pârâta au edificat lucrări de mansardare a imobilului casă și de instalarea a unui paratrăsnet.
Conform probelor administrate, lucrările de mansardare au constat în amenajarea podului casei, după vânzarea casei din anul 2005 (de altfel, contractul de vânzare – cumpărare indică imobilul casă compus din parter și etaj), prin compartimentarea a trei încăperi, fără alte modificări exterioare.
Însăși pârâta B. F. a confirmat efectuarea lucrărilor de mansardare a clădirii, dar nu și data acestor lucrări, că martorii B. M. și N. V. au arătat că au executat acele lucrări la mansardă, alături de alte lucrări, în perioada 2005 – 2008, după vânzarea imobilului către reclamanta - pârâtă, acest probatoriu înlăturând susținerile reclamantei – pârâtei, ale pârâtei B. F. și ale martorilor propuși de aceste părți, care nu au văzut, din interior, mansarda.
În ceea ce privește valoarea acestor lucrări, instanța a avut în vedere că expertiza extrajudiciară depusă la dosar de pârâtul – reclamant nu a fost contestată de reclamanta – pârâtă și pârâtă, având în vedere și motivele de casare.
În privința capătului de cerere având ca obiect edificare cramă, instanța a avut în vedere că, certificatul de urbanism nr. 56 din 19 iulie 2004, stipula și construcția unui beci, că în contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 306 din 1 martie 2005, nu rezultă vânzarea și a unui beci, ci doar a unei locuințe compusă din parter și etaj, precum și a unui garaj și gard ( ca anexe gospodărești), martorii audiați B. M. și N. V. făcând vorbire despre executarea acestor lucrări de amenajare, tot în perioada 2005 – 2008, după vânzarea imobilului casă către reclamanta – pârâtă, așa cum s-a susținut și prin Decizia nr.381 din 1 martie 2011 a Tribunalului Suceava, ce a condus la casarea sentinței civile atacate sub acest aspect și cu privire la stabilirea dreptului de superficie.
La valoarea acestui imobil cramă, instanța va avea în vedere, de asemenea, expertiza construcții extrajudiciară întocmită în cauză, cât timp aceasta nu a fost contestată, spre deosebire de expertiza ulterioară, contestată de ambele părți, că reflectă, în mod temeinic, valoarea stabilită, prin analiza tuturor elementelor necesare.
Referitor la instalarea paratrăsnetului, din probele administrate, inclusiv poziția părților, instanța a reținut că acesta a fost instalat în luna februarie 2007, de către firma ..R.L., conform înscrisului depus la dosar.
Ulterior, chiar reclamanta – pârâtă L. A. – C. a confirmat instalarea ulterioară vânzării, fiind de acord cu restituirea acestei instalații.
În privința celorlalte lucrări (fosă sceptică, alimentare cu apă), din probele administrate, instanța a reținut executarea lor până la data efectuării vânzării, așa cum a rezultat din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor C. T., Ș. D., M. O., Sahlean E. și Sahlean T..
Față de actele și lucrările dosarului, data executării lucrărilor, data promovării cererii reconvenționale de către pârâtul – reclamant, instanța urmează a respinge excepția prescripției dreptului la acțiune privind dreptul de creanță, cât timp cererea a fost promovată în termenul legal.
Așa fiind, pentru motivele mai sus arătate și în temeiul prev. art. 480 Cod civil, instanța urmează a admite, în parte, cererea reconvențională promovată de pârâtul – reclamant B. C., constatând că are un drept de creanță asupra imobilului ce formează obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 306 din 1 martie 2005 la BNP Cirligeanu V. L., în cotă de ½ (cealaltă cotă aparținând fostei sale soții, pârâta B. F.), constând în lucrări de mansardare a casei (în valoare totală de 47.200 lei), lucrări de amenajare a cramei (în valoare totală de 55.800 lei ) și instalare paratrăsnet( în valoare totală de 3200 lei) și să respingă celelalte capete de cerere din cererea reconvențională, conform celor mai sus arătate.
Față de modul de admitere al cererii reconvenționale, de situația de fapt existentă, instanța urmează a respinge capătul de cerere având ca obiect stabilirea unui drept de superficie asupra terenului pe care este situat imobilul cramă, asupra căruia instanța a constatat dreptul de creanță mai sus arătat.
În temeiul prev. art. 274 C.p.c, având în vedere respingerea acțiunii reclamantei – pârâte și admiterea în parte a cererii reconvenționale, instanța urmează a o obliga pe reclamanta – pârâtă să plătească reclamantului – pârât cheltuieli de judecată de 2350 lei, justificate cu parte timbraj, onorariu apărător.
În temeiul art. 201, 202, 213 C.p.c., instanța urmează să o oblige pe reclamanta – pârâtă să achite suma de 800 l,ei, reprezentând diferență onorariu definitiv expert construcții V. S., având în vederea solicitarea acestei lucrări de către această parte și nedepunerea diferenței, deși i s-a pus în vedere.
Cererile au fost legal timbrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea principală, având ca obiect evacuare, privind pe reclamanta-pârâtă L. A. C., cu domiciliul în mun. Suceava, .. 158, ., ., pe pârâtul-reclamant B. C., cu domiciliul în F., jud. Suceava și pe pârâta B. L. F., cu domiciliul în mun. Suceava, .. 158, ., ., având ca obiect evacuare, ca fiind rămasă fără obiect.
Respinge excepția dreptului la acțiune privind dreptul de creanță.
Admite, în parte, cererea reconvențională.
Constată că pârâtul - reclamant B. C. are un drept de creanță asupra imobilului ce formează obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 306 din 1 Martie 2005 la BNP Cirligeanu V. L., în cotă de 1/2, constând în lucrările de mansardare a casei - în valoare totală de 47.200 lei, lucrări de amenajare a cramei - în valoare totală de 55.800 lei și instalare paratrăsnet - în valoare de 3200 lei.
Respinge celelalte capete de cerere.
Obligă pe reclamanta - pârâtă să plătească pârâtului - reclamant cheltuieli de judecată în cuantum de 2.350 lei.
Obligă pe reclamanta - pârâtă la plata sumei de 800 lei reprezentând diferență onorar definitiv expert construcții V. S..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.E./18.11.2013
Tehnored. P.R./21.11.2013
Ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 102/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI | Pretenţii. Sentința nr. 664/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI → |
|---|
