Plângere contravenţională. Sentința nr. 154/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 154/2013 pronunțată de Judecătoria GURA HUMORULUI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 2379/237/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GURA HUMORULUI
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 154/2013
Ședința publică de la 6 februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M.
GREFIER I. O.
Pe rol judecarea cauzei - Civil - privind pe petentul Ț. V. E. și pe intimat Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând cauza în stare de judecată, o reține pentru soluționare.
După deliberare
JUDECĂTORIA:
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe, înregistrată sub nr._ din 07.12.2012, petentul Ț. V. E. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Suceava, Poliția Orașului Gura Humorului, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 02.12.2012, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, în sumă de 280 lei, cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, prin sus menționatul proces verbal de contravenție i-a fost aplicată sancțiunea de 280 lei amendă, în temeiul prev. art. 100, al. 2, și art. 108, al. 1, pct. b2 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru încălcarea prev. art. 121, din H.G. 1391/2006.
A arătat că, la data de 02.12.2012, în jurul orelor 13.27 conducea autoturismul_ pe traseul Cacica – Suceava, (pe DN 2E), neputând preciza dacă era sau nu pe raza vreunei localități și a observat că din celălalt sens, la circa 50 m, șoferul autoturismului Dacia L. de culoare albă, cu nr. de înmatriculare_ a scos pe geamul lateral stânga un baston reflectorizant, pe care îl balansa vertical, și întrucât în spate rula un autocamion a crezut că, inițial autoturismul este antemergătorul unui transport cu regim prioritar, însă privind în oglinda retrovizoare a observat că Dacia L. a întors brusc pe sensul său de mers concomitent cu aprinderea a două flapsuri aflate pe partea de jos a barei de protecție față, motiv pentru care, pentru a se elucida, despre autoturismul are se afla în spatele său a oprit pe partea dreaptă a carosabilului, deși nu avea această obligație, întrucât Dacia L. nu era inscripționată cu însemnele vreunei instituții cu atribuții de control, conform prev. art. 118, al. 1 din H.G. 1391/2006.
A mai precizat că, din mașina Dacia L. a coborât un polițist, care i-a verificat actele și i-a comunicat verbal, că a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 80 km/h, după care i s-a întocmit proces verbal de contravenție și a fost întrebat dacă are obiecțiuni, însă petentul a afirmat că nu are nici un fel de obiecțiuni, întrucât anterior i s-a atras atenția tot de agentul constatator asupra faptului că becul de fază de întâlnire dreapta față nu funcționa și nu a vrut să intre în polemică, considerând că acest lucru ar fi putut genera aplicarea a încă unei amenzi.
Totodată a solicitat, depunerea de către agentul constatator a înregistrării foto sau video după caz, autorizația de operator radar, certificatul de omologare și verificare metrologică, considerând că administrarea acestor probe trebuie privită prin prisma paragrafelor 2 și 3 și ale art. 6 din CEDO și având în vedere și Hotărârea CEDO pronunțată în cazul N. contra României, în data de 18.11.2008 care reține că, sarcina „probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate” și până la proba contrară petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar procesul verbal nu face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului ei și a vinovăției.
S-au depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat și sentința civ. nr. 763/23.05.2008 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Urziceni.
În temeiul prev art. 242, al. 2 C.pr.civ, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul, prin întâmpinarea formulată a reiterat motivele de fapt și de drept care au condus la sancționarea petentului și a solicitat menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție contestat și respingerea plângerii formulate ca nefondată.
Totodată a anexat materialul probator care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție, respectiv: buletinul de verificare metrologică nr._/09.03.2012, a cinemometrului cu care s-a înregistrat viteza de circulație a autoturismului_, atestatul operatorului radar R. C. nr. 5172/12.03.2012, planșa foto cu imaginea autoturismului_ surprins de aparatul radar cu viteza de 80 km/h, raportul agentului constatator R. C., copie după certificatul de înmatriculare a autovehiculului nr._ .
În conformitate cui prev art. 242, pct. 2 C.pr.civ a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Examinând materialul probator sus menționat instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat de intimată la data de 02.12.2012, petentul Ț. V. E. a fost sancționat cu 4 puncte amendă, respectiv 280 lei și sancțiunea complementară de trei puncte penalizare, pentru încălcarea prev. art. 121, al. 1 din HG nr. 1391/2006, sancționat de art. 100, al. 2 și art. 108, al. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr. 195/2002, reținându-se faptul că, la data de 02.12.2012, ora 13,27 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în interiorul localității Păltinoasa cu viteza de 80 km/h, sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h, măsurarea vitezei de deplasare a autoturismului fiind stabilită cu aparatul radar tip PYTHON II, montat pe auto_, în mișcare.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența contravenientului care l-a semnat fără obiecțiuni.
Analizând legalitatea și temeinicia actului contravențional contestat, instanța retine faptul că, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prev. de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la temeinicia actului contravențional, instanța reține faptul că, prin documentația depusă la dosar de către intimat s-a probat faptul că, măsurarea vitezei de deplasare a autoturismului s-a realizat și îndeplinește condițiile prevăzute de MNL 021-05, respectiv înscrisurile depuse la filele 16-18 dosar, atestă faptul că, cinemometrul a fost utilizat de către un operator R. autorizat, iar aparatul este omologat și verificat metrologic, iar proba cu planșele foto atașate la dosar, confirmă faptul că, petentul a circulat la data și ora reținută cu viteza de 80 km/h în localitate, depășind astfel cu 30 km/h, limita de viteză legală stabilită pe acel sector de drum de către administratorul drumului.
Astfel, instanța reține că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția romană la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005..
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Din planșele foto privind înregistrarea vitezei de deplasare a autovehiculului depuse la dosarul cauzei de intimat rezultă că au fost respectate cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv aceasta cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip PYTHON II, montat pe auto_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/09.03.2012.
În aceste condiții, instanța apreciază că înregistrarea poate constitui o probă pentru aplicarea legislației rutiere deoarece este respectată și condiția reglementată de art. 4.2 din Norma de metrologie legală.
De asemenea, instanța reține și atestatul operatorului radar R. C. nr. 5172/12.03.2012 din care rezultă că agentul constatator, este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor ,fiind un operator calificat în sensul dispozițiilor legale menționate, precum și cele prevăzute de art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În consecință, instanța reține că înregistrarea radar efectuată de către intimat constituie o probă pentru aplicarea legislației rutiere în vigoare deoarece sunt respectate cerințele prevăzute în mod imperativ de lege.
Astfel, instanța reține faptul că, procesul verbal contestat face dovada deplină a situației de fapt bucurându-se de o prezumție de adevăr ce nu a fost răsturnată de petent.
Astfel, agentul constatator a reținut depășirea limitei de viteză maxim admise cu 30km/h, aplicând ca și sancțiuni, amenda prev. 100, al. 2 și art. 108, al. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr. 195/2002 și sancțiunea complementară de trei puncte penalizare.
În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal, instanța are în vedere că jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, definind în mod autonom noțiunea de acuzație în materie penală, în raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea în dreptul intern, natura faptei și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate, a statuat că scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că noțiunea de "acuzație în materie penală" include și domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceeași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong și Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi dintre acestea prezumția de nevinovăție instituită prin art. 6.2 din Conventie (cauza A. contra României).
Totodată, instanța are în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza N. contra României din data de 18.11.2008 în care Curtea a reamintit că în materie penală, problema administrării probelor trebuie privită prin prisma paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate. In plus, acuzării îi revine sarcina să îi prezinte persoanei în discuție capetele de acuzare care i se impută în scopul de a-i acorda acesteia ocazia să își pregătească și să își prezinte apărarea în consecință precum și de a oferi probe suficiente pentru a-și fundamenta o declarație de vinovăție.
Totodată, Curtea a mai reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fata lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării.
Deși Convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intră în sfera de competență a dreptului intern. Curtea a reamintit că sarcina sa consta în aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă privită în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.
Față de jurisprudența Curții de contencios European, instanța apreciază că sancțiunile contravenționale aplicate în baza prevederilor Codului rutier au adresabilitate generală, au caracter represiv și punitiv, cu atât mai mult cu cât dreptul de a conduce un autovehicul este de o mare însemnătate pentru viața oricărei persoane.
Prin urmare, instanța reține ca relatările agentului constatator referitoare la faptul ca petentul a circulat în localitate beneficiază de o prezumție relativă de adevăr care nu a fost răsturnată de către petent.
In raport de motivele expuse mai sus, instanța concluzionează că prezumția relativă de adevăr de care beneficiază constatările personale ale agentului constatator nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al petentului, sub aspectul prezumției de nevinovăție, aplicabil și în cadrul procedurii contravenționale, deoarece prezumțiile ca probe indirecte, nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
În condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, constatarea contravențiilor ce constituie încălcări ale dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice se realizează cu mijloace tehnice certificate și verificate metrologic, instanța nu poate da eficiență susținerilor referitoare la faptul că ar fi circulat cu viteză mai mică deoarece din înregistrarea depusa rezultă că la data de 02.12.2012, ora 13,27 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în interiorul localității Păltinoasa cu viteza de 80 km/h, sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h, măsurarea vitezei de deplasare a autoturismului fiind stabilită cu aparatul radar tip PYTHON II, montat pe auto_, în mișcare.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției s-a materializat prin acțiunea petentului de a conduce la data de 02.12.2012, ora 13,27 autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în interiorul localității Păltinoasa cu viteza de 80 km/h, sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h.
Urmarea imediată a faptei săvârșite de către petent, constă în lezarea valorii sociale care asigură desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective,
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a petentului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 100, al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, fiind sancționată prin actele normative enunțate.
În ceea ce privește amenda aplicată petentului, instanța apreciază că, agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii dispuse în raport de prev.art.5 alin.5 și art.21 al.3 din OG nr.2/2001.
Astfel, față de împrejurările în care a fost comisă contravenția respectiv depășirea vitezei legale cu 30 km/h în interiorul localității, instanța reține gradul ridicat de pericol social al faptei, având în vedere faptul că, depășirea limitei de viteză, nerespectarea normelor rutiere, nereducerea vitezei de deplasare pe porțiunile de drum pentru care se prevede acest lucru, constituie una din cauzele principale ale accidentelor rutiere.
In consecință, pe considerentele expuse mai sus, instanța constatând legalitatea și temeinicia actului contravențional contestat, urmează ca, în temeiul prev.art.34 din OG nr.2/2001 să respingă plângerea formulată ca nefondată.
Pentru aceste motive
În numele Legii
Hotărăște
Respinge plângerea formulată de petentul Ț. V. E., cu domiciliul în B., .. 6, ., județ B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Suceava, cu sediul în municipiul Suceava .. 9 județul Suceava, având ca obiect plângere contravențională.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. MO/4.03.2013
Tehnored. MO/4.03.2013
ex. .4
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 129/2013. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 02-09-2013, Judecătoria... → |
|---|
