Acţiune posesorie. Sentința nr. 210/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 210/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 969/239/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. V.
Grefier L. I.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 210/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant O. E. la cab.av.C. Crenguța, reclamant O. Ș. la cab.av.C. Crenguța, reclamant O. M. la cabinet av.C. Crenguța, reclamant H. Anișoara la cab.av.C. Crenguța și pe pârât O. ST. S., având ca obiect acțiune posesorie
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care fac parte integrantă din prezenta sentință civilă, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.06.2012 sub nr._, reclamantul O. Gr. M. a chemat în judecată pe pârâtul O. St. S., solicitând obligarea acestuia de a-i lăsa în deplină și liniștită posesie suprafața de 1 ha teren situată în extravilanul orașului H., tarlaua Cires, având ca vecini: la N - G. G., la S - P. Tutu, la E - Juncas și la V - drum, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că terenul în litigiu a aparținut anterior colectivizării sorei lui, N. E., așa cum rezultă din adeverința nr. 977 din 27.08.1992 iar ulterior acest bun i-a fost donat și el a intrat în posesia lui anterior colectivizării. În perioada regimului comunist, el nu a intrat în CAP, fiind proprietar individual, astfel că a păstrat posesia asupra terenurilor.
După apariția Legii 18/1991, reclamantul a precizat că a posedat în continuare acest teren, continuu, pașnic, public și sub nume de proprietar, până în luna aprilie 2012, când pârâtul, fără a-i prezenta un act de proprietate a intrat pe teren și l-a ocupat deși nici pârâtul și nici autorii acestuia nu au deținut teren în acest amplasament.
A menționat reclamantul că este înscris cu acest teren în evidențele Primăriei H. - registrul agricol și a achitat impozitul aferent.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 949 și următoarele din Noul cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, legal timbrate, reclamantul a depus înscrisuri: declarație autentică, adeverințe, rol agricol, adresa.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că în anul 1991 a fost pus în posesie de către Comisia Locală H. cu suprafața de 1 ha teren situată în extravilanul localității în tarlaua “Cires”, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate conform rolului agricol. După aproximativ o săptămână, terenul a fost luat abuziv de către reclamant și arat, astfel că din 1991 și până în prezent el nu a deținut terenul deoarece nu fost lăsat de către reclamant și rudele acestuia care l-au amenințat cu acte de violență și l-au fugărit cu sapa deși el le-a prezentat acte doveditoare.
A precizat pârâtul că, în anul 2007, prin hotărârea nr. 4801, comisia județeană i-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha, situată pe raza orașului H. însă nici în aceste condiții nu a putut intra în posesia lui. În luna aprilie 2012, s-a deplasat la teren împreună cu organele de poliție și cu un specialist în măsurători topografice și a fost pus în posesie, acest fapt fiindu-i adus la cunoștință reclamantului de către autorități, însă el nu s-a conformat.
În dovedirea întâmpinării, pârâtul a depus înscrisuri: hotărârea nr. 4801/2007 a comisiei județene, proces-verbal de punere în posesie, adeverințe, contract de arendă, plan de situație, rol agricol.
Reclamantul a decedat în cursul procesului, conform certificatului de deces depus la fila 26 dosar, motiv pentru care au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, respectiv O. E., soție, O. Ș., O. M. și H. Anișoara, descendenți, conform anexei 24 - fila 33.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri, interogatorii și testimoniala.
Au fost audiați martorii D. D. și Paval E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate dosarului cauzei.
Analizând actele dosarului, instanța reține că reclamantul a promovat o acțiune posesorie întemeiată pe dispozițiile art. 949 și următoarele din Noul Cod civil, text care prevede că cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului precum și despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, cerere care poate fi introdusă chiar împotriva proprietarului.
În cauza de față, reclamantul și-a întemeiat posesia pe faptul că bunul în litigiu, ce a aparținut sorei sale, N. E., i-a fost donat de către aceasta anterior colectivizării și din acel moment a posedat terenul în mod continuu, public, pașnic și sub nume de proprietar, el rămânând proprietar individual.
Înscrisurile depuse de reclamant în susținerea afirmațiilor sale contrazic însă situația de fapt descrisă în acțiune. Astfel, din declarația autentică a sorei reclamantului, N. E., depusă la fila 5 dosar rezultă că în anul 1962 ea s-a mutat în . i-a dat reclamantului terenul din tarlaua Cires H. deoarece ea nu-l putea lucra iar acesta a fost strămutat cu terenul în diverse locuri iar pământul a fost ținut samavolnic de către CAP. Conform prevederilor Legii 18/1991, ea îl împuternicește pe reclamant să intre în posesia acestui teren și să-l cultive în continuare.
Nici din susținerile sorei reclamantului și nici din înscrisurile depuse nu rezultă că între cei doi frați s-ar fi perfectat vreun contract de donație în forma autentică referitor la acest teren. Din adeverința nr. 2497 din 28.03.2007 eliberată de Consiliul Local al orașului H. rezultă că reclamantul a fost proprietar individual cu privire la următoarele suprafețe de teren: arabil - 1,9225 ha, fânețe - 0,75 ha, vii 0,12 ha, curți, clădiri - 0,0075 ha, total - 2,87 ha însă fără a se preciza amplasamentul acestora astfel încât nu rezultă că terenul în litigiu ar face parte din acestea.
N. E. a precizat în declarația sa că terenul în litigiu a fost stăpânit de către CAP și a invocat dispozițiile Legii 18/1991.
Faptul că terenul în litigiu intră sub incidența Legii 18/1991 rezultă din înscrisurile depuse de către pârât. Astfel, prin hotărârea nr. 4801 din 13.02.2007 emisă de Comisia Județeană Iași de fond funciar pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1,45 ha teren situat pe raza localității H. iar prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 8909 din 09.06.2011 a fost pus în posesie cu acest teren.
Este adevărat că în cadrul acțiunii posesorii nu se poate pune în discuție titlul de proprietate, ceea ce trebuie examinat în această materie fiind numai faptul posesiei și al tulburării, fără a se pune în discuție fondul dreptului care se poate rezolva numai în cadrul unei acțiuni în revendicare. Scopul acestor acțiuni posesorii este acela de a ocroti o stare de fapt prin care se manifestă drepturile reale, instanța putând însă cerceta aparența de drept în raport de titlurile prezentate de părți fără ca prin aceasta acțiunea să se transforme din posesorie în petitorie.
Față de aceste considerații, instanța va analiza doar faptul posesiei și tulburarea care s-a produs. Cât privește posesia, din susținerile părților și declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că reclamantul este cel care a posedat terenul după anul 1990 și până la decesul său iar pârâtul nu l-a deținut niciodată deoarece reclamantul s-a opus, deși are încheiat proces-verbal de punere în posesie de către comisia locală de fond funciar. Martorii au declarat că în cei 20 ani de când reclamantul stăpânește terenul nu l-au văzut niciodată pe pârât la teren sau cultivându-l.
Art. 950 alin. 2 din Noul Cod civil prevede că “dacă tulburarea sau deposedarea este violentă, acțiunea poate fi introdusă și de cel care exercită o posesie viciată, indiferent de durata posesiei sale”.
În cauza de față, reclamantul nu a pretins că tulburarea s-ar fi produs cu violență și nici din probele administrate nu rezultă că pârâtul ar fi exercitat violențe pentru a-l tulbura pe reclamant în posesia lui. Interpretând textul de lege citat anterior “per a contrario”, rezultă că în situația în care tulburarea sau deposedarea se produce pașnic este necesar ca posesorul să fi exercitat o posesie neviciată.
Art. 922 din Noul Cod civil prevede că,”în afara situațiilor prevăzute de lege, nu poate produce efecte juridice decât posesia utilă. Nu este utilă posesia discontinuă, tulburată sau clandestină”.
În speța de față, nu poate fi vorba de o posesie utilă a reclamantului deoarece nu este suficient ca aceasta să fi început în mod pașnic dar ea trebuie menținută și în continuare (conservată) tot astfel. În practica judiciară s-a admis că nu numai violența activă dar și violența pasivă, în apărare, a posesorului, este suficientă pentru a-i vicia posesia.
Din probele administrate în cauză rezultă că deși pârâtul a încercat de nenumărate ori, apelând și la organele de poliție sau la autoritățile care pun în aplicare dispozițiile Legii 18/1991, să intre în posesia terenului în litigiu, nu a reușit niciodată acest lucru deoarece reclamantul s-a opus, ceea ce echivalează cu violența pasivă, în apărare, a posesorului, care i-a viciat posesia.
În aceste condiții, exercitând o posesie viciată, reclamantul nu se poate prevala cu succes de dispozițiile art. 949 - 950 din Noul Cod civil pentru apărarea posesiei sale, motiv pentru care acțiunea sa va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea promovată de reclamantul O. Gr. M., continuată de moștenitorii săi, O. E. cu domiciliul în oraș H., .. 13, județul Iași, O. Ș. cu domiciliul în Iași, Stradela P., nr. 20, județul Iași, H. Anișoara cu domiciliul în oraș H., ., ., județul Iași și O. M. cu domiciliul în oraș H., .. 13, județul Iași în contradictoriu cu pârâtul O. St. S. cu domiciliul în oraș H., .. 90, județul Iași, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2013.
Președinte, Grefier,
V. L. I. L.
V.L./DIC/8 ex
04.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 678/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Fond funciar. Sentința nr. 676/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
