Plângere contravenţională. Sentința nr. 1405/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1405/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 904/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVLĂ Nr. 1405
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-M. G.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. C.
și pe intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala p.v ..P. nr_
Procedura fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care se arată instanței că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 20.05.2013 sub nr._ petentul M. C., domiciliat în municipiul B., ..15 scara B, ., CNP_ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/14.05.2013 întocmit de IPJ Iași-Poliția Orașului H.-C. Rutier, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, având în vedere atingerea minimă adusă relațiilor sociale ocrotite de normele juridice încălcate.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că la data de 14.05.2013, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe ruta B.-Iași, pe raza localității Maxut a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință că a circulat cu viteza de 85 km/h și că a circulat pe sensul opus de mers în mod nejustificat. A mai arătat petentul că agentul constatator i-a dat spre semnare procesul-verbal, ocazie cu care a observat că acesta deja completase la rubrica Alte mențiuni că petentul nu a avut de formulat obiecțiuni, deși, în momentul în care a văzut acest lucru, petentul i-a adus la cunoștință agentului că nu a săvârșit fapta constând în circulația pe sensul opus de mers, organul de poliție refuzând să insereze obiecțiunile petentului în cuprinsul actului de sancționare, cu motivarea că deja a consemnat că nu acesta nu are obiecțiuni. În continuare, petentul a arătat că i-a explicat agentului constatator faptul că a intrat cu autoturismul pe sensul opus întrucât a trebuit să ocolească un obstacol care se afla pe sensul său de deplasare, fiind astfel constrâns să procedeze în acest mod, precizând, totodată, că s-a asigurat în prealabil că din față sau din spate nu se apropia nici un autovehicul, petentul subliniind că în speță nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei sub aspectul laturii subiective, acesta neavând reprezentarea faptei, acționând, așadar, fără vinovăție. Sub aspectul legalității, petentul a invocat faptul că deși în sarcina sa au fost reținute două contravnții, agentul constatator a aplicat o singură sancțiune contravențională pentru ambele fapte, cu încălcarea art.10 din OG nr.2/2001, aspect care atrage nulitatea procesului-verbal. Nu în ultimul rând, petentul a mai susținut că în mod greșit i-a fost aplicată sancțiunea complementară constând în aplicarea punctelor de penalizare, în condițiile în care i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule, punctele de penalizare neputând fi cumulate cu suspendarea permisului de conducere. În subsidiar, petentul a solicitat înlcuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, având în vedere gradul redus de percol social al faptei.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.118 din OUG nr.195/2002 republ și art.31 din OG nr.2/2001, petentul solicitând, în dovedire, încuviințarea probei testimoniale cu martorul A. F., dar și proba cu înscrisuri, anexând, în acest sens, la plângerea formulată, copie de pe procesul-verbal de contravenție contestat, de pe actul său de identitate și de pe sentința civilă nr.454/2013 pronunțată în dosar nr._/193/2012 al Judecătoriei G. ( f.6-9).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 ( în vigoare la data introducerii acesteia).
În temeiul art.201 din NCPC, instanța a dispus comunicarea plângerii și a înscrisurilor anexate către intimat, acesta depunând la dosarul cauzei, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimatul IPJ Iași a arătat că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție . nr._ pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.108 alin.1 lit.c pct.3 și art.101 alin.3 lit.d din OUG nr.195/2002-R, constând în aceea că la data de 14.05.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58, în localitatea Maxut, iar la km 29 +100 m a fost înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 89 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h. De asemenea, a intrat în localitate pe sensul opus de mers, încălcând marcajul longitudinal continuu.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.148, 205 și 315 din C., OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002 și HG nr.1391/2006, iar în dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv raportul agentului constatator, atestatul de operator radar al acestuia și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, planșe foto și înregistrarea pe suport tehnic a faptei contravenționale.
În temeiul art.36 alin.2 din OG nr.2/2001, intimatul a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei, iar în baza art.223 șiart.411 alin.2 teza finală din C., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinarea a fost comunicată petentului care nu a depus răspuns la întâmpinare.
La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii actului de sancționare, respectiv raportul agentului constatator, planșe foto și înregistrarea pe suport tehic a faptei ( f.41-45), precum și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator ( f.49-51), care au fost comunicate petentului din dispoziția instanței de judecată.
În baza art.131 alin.1 din NCPC, instanța a verificat și constatat competența materială și teritorială de a soluționa cauza, conform art.118 alin.1 din OUG nr.195/2002-R.
În temeiul art.258 din NCPC, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat proba cu înscrisuri și cea cu înregistrarea video a faptei. De asemenea, instanța a respins ca neutilă soluționării cauzei proba testimonială solicitată de petent, având în vedere existența probei cu înregistrarea video a faptei depusă de intimat la dosarul cauzei.
Constatând faptul că intimatul a depus la dosar atestatul de operator radar al agentului constatator I. M. D. doar pentru aparatele radar Phyton II și Trafipax Vertreib, instanța a revenit succesiv, la două termene de judecată consecutive, cu adresă la intimat cu mențiunea de a depune atestatul de operator radar al agentului constatator aferent aparatului radar marca Autovision, utilizat la constatarea faptei reținute în sarcina petentului, intimatul neconformându-se dispozițiilor instanței de judecată, acesta depunând din nou la dosar doar atestatul de operator radar al agentului constatator pentru cinemomentrele Phyton II și Trafipax Vertreib ( f.61-62 dosar).
Analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 14.05.2013 agentul constatator I. M.-D. din cadrul IPJ Iași-Poliția Orașului H.-C. Rutier a întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care a aplicat petentului M. C. sancțiunea principală a avertismentului și cea complementară constând în 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002 –R și sancțiunea principal a amenzii în cuantum de 450 lei și cea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 60 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.101 alin.3 lit.d din același act normativ.
Pentru a aplica aceste sancțiuni, agentul constatator a reținut că la data de 14.05.2013 orele 19.50 petentul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58, localitatea Maxut, km 29+100 m cu viteza de 89 km/h fiind înregistrat de aparatul radar Autovision . De asemenea, a rulat în localitate cu autoturismul pe sensul opus deplasării sale, încălcând marcajul longitudinal continuu în mod nejustificat.
Petentul a fost prezent la momentul întocmirii actului de constatare și sancționare contravențională, agentul constatator consemnând la rubrica Alte mențiuni faptul că acesta nu a avut de formulat obiecțiuni, actul de sancționare fiind semnat de petent.
Plângerea a fost introdusă în termen legal, de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal de contravenție.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Analizând cu prioritate legalitatea procesului-verbal de contravenție prin prisma motivelor de nulitate invocate de petent, instanța reține următoarele:
1.Prin plângerea formulată petentul a invocat nulitatea procesului-verbal de contravenție având în vedere refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile formulate de petent, acesta menționând în cuprinsul actului de sancționare că petentul nu are obiecțiuni, instanța reține următoarele:
Potrivit art.16 alin.7 din OG 2/2001, atunci când contravenientul este prezent la momentul constatării contravenției, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința acestuia dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal. În conformitate cu aceeași dispoziție legală, obiecțiunile formulate se consemnează distinct în procesul-verbal, la rubrica Alte mențiuni, sub sancțiunea nulității relative a procesului-verbal, astfel cum s-a statuat prin Decizia 22/2007 pronunțată în Recurs în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție .
Instanța reține că, în cauză, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost semnat de către petent cu ocazia întocmirii acestuia. De asemenea, instanța constată că la rubrica Alte mențiuni, agentul constatator a precizat că petentul nu are de formulat obiecțiuni.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că, în situația în care contravenientul s-ar fi confruntat cu refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile sale, acesta ar fi avut posibilitatea de a refuza semnarea procesului-verbal, fapt ce ar fi evidențiat că petentul nu-și însușește constatările consemnate la rubrica Alte mențiuni de către agentul constatator.
Prin semnarea fără rezerve a procesului-verbal de către contravenient, instanța consideră că sarcina probei privind refuzul de a consemna obiecțiunile formulate revine contravenientului. Or, în cauză, petentul nu a făcut dovada acestui refuz prin nici un mijloc de probă, astfel încât prezumția relativă de legalitate de care beneficiază procesul-verbal contravențional nu a fost răsturnată.
Mai reține instanța că și în ipoteza în care susținerile petentului ar fi adevărate, nu se poate susține că acestuia i s-a produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, în condițiile în care prin formularea prezentei plângeri petentul a avut posibilitatea concretă de a invoca ansamblul motivelor de netemeinicie privitor la procesul-verbal de contravenție întocmit pe numele său.
2. În ceea ce privește motivul de nulitate constând în nerespectarea de către agentul constatator a dispozițiilor art.10 alin.2 din OG nr.2/2001, în sensul că organul de poliție a aplicat o sancțiune globală pentru ambele contravenții reținute în sarcina petentului, aspect de natură a atrage nulitatea procesului-verbal, instanța constată ca fiind vădit nefondat și acest motiv de nulitate. Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța observă că agentul constatator a respectat întru-totul prevederile art.10 alin.2 din OG nr.2/2001, aplicând petentului M. C. sancțiunea principală a avertismentului și cea complementară constând în 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002 –R și sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 450 lei și cea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 60 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.101 alin.3 lit.d din același act normativ.
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța observă că acesta respectă, din punct de vedere formal, toate cerințele imperative statuate de art. 16 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de instanță din oficiu, în conformitate cu prevederile art.17 din OG nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
1.Referitor la prima contravenție reținută în sarcina petentului, respectiv cea privind nerespectarea limitei maxime legale de viteză admisă în localitate, contravenție prevăzută de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002-R, instanța reșine următoarele:
În cazul contravențiilor care se referă la nerespectarea vitezei maxime legale admise pe un anumit sector de drum public, sarcina probei aparține agentului constatator, procesul-verbal de contravenție făcând dovada asupra stării de fapt numai atunci când este însoțit de anumite dovezi de natură tehnică cu privire la săvârșirea contravenției.
În acest sens, instanța notează că în cauza de față intimatul IPJ Iași a depus la dosarul cauzei documentația aferentă procesului-verbal de contravenție, respectiv înregistrarea video a faptei contravenționale, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, planșe foto, precum și atestatul de operator radar al agentului constatator.
Prin urmare, urmează ca instanța să verifice în ce măsură probele administrate în cauză sunt apte să susțină prezumția de veridicitate a procesului-verbal sau, dimpotrivă, să facă dovada contrarie celor reținute în sarcina petentului.
Instanța, în urma vizionării înregistrării video depuse de intimat în susținerea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție, constată că aceasta surprinde săvârșirea faptei contravenționale de către petent, înregistrarea realizată cu echipamentul video-radar Autovision, amplasat pe autospecializata de serviciu a Poliției Orașului H.- C. Rutier marca Dacia, cu nr. de înmatriculare MAI_, confirmând aspectele reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare contravențională, respectiv faptul că la data de 14.05.2013 orele 19.50 petentul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58, localitatea Maxut, km 29+100 m cu viteza de 89 km/h .
De asemenea, instanța reține că aparatul radar marca Autovision, utilizat la constatarea contravenției și menționat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, îndeplinea condițiile impuse de dispozițiile art. 4.3. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 cu modificările ulterioare, în sensul că acesta fusese verificat din punct de vedere metrologic, astfel cum rezultă din cuprinsul buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 03.04.2013 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, cu termen de valabilitate pentru un an de zile, aflat la fila 51 dosar.
Cu toate acestea, instanța reține că potrivit art.4 .2 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 cu modificările ulterioare măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituția abilitată să dețină și să utilizeze cinemometrele, iar potrivit art.4.4 din același act normativ, măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1.-4.3 din prezenta normă.
În acest sens, verificând în ce măsură agentul constatator I. M.-D. avea calitatea de operator calificat în utilizarea aparatului radar marca Autovision folosit la înregistrarea faptei, constată că intimatul nu a depus la dosarul cauzei atestatul de operator radar al agentului constatator pentru cinemometrul Autovision, ci doar pentru cinemomentrele marca Phyton II și Trafipax Vertreib ( fila 50și fila 63).
În aceste condiții, instanța, apreciind că agentul constatator I. M. D. nu era, la data constatării faptei contravenționale, o persoană abilitată în utilizarea aparatelor radar marca Autovision, constată că acesta nu avea calitatea necesară pentru a efectua înregistrarea pe suport tehnic depusă de intimat la dosarul cauzei și invocată în vederea dovedirii vinovăției petentului.
Față de aceste considerente, instanța constată că intimatul nu a făcut dovada certă a faptului că petentul a condus la data de 14.05.2013 autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58, localitatea Maxut, km 29+100 m cu viteza de 89 km/h, deși sarcina probei îi revenea acestuia, în condițiile în care utilizarea aparatului radar s-a efectuat de către o persoană care nu avea competența legală în acest sens.
Prin urmare, instanța, constatând că probele administrate în cauză nu sunt în măsură a susține fără dubiu săvârșirea de către petent a contravenției prev. de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002-R, instanța va anula în parte actul de sancționare sub aspectul acestei fapte contravenționale și va înlătura sancțiunea principal a avertismentului, precum și cea complementară constând în 4 puncte de penalizare aplicate acestuia în cauză.
II. În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului M. C., prevăzută de art.101 alin.3 lit.d din OUG nr.195/2002-R ,în urma vizionării înregistrării video a faptei depuse de intimat la dosarul cauzei, instanța observă că aceasta confirmă fără urmă de dubiu situația de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare contravențională, în sensul că într-adevăr la data de 14.05.2013 orele 19.50 petentul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58, localitatea Maxut, km 29+100 m, rulând în localitate cu autoturismul pe sensul opus deplasării sale, încălcând marcajul longitudinal continuu.
Prin plângerea formulată, petentul a invocate, în apărare, faptul că din cauza unor obstacole existente pe carosabil pe sensul său de mers a fost nevoit să treacă peste marcajul longitudinal continuu, precizând că a fost practice constrâns să procedeze în acest mod.
Instanța apreciază că susținerile petentului sunt vădit nefondate, cu ocazia vizionării înregistrării video putându-se observa faptul că pe sensul de mers al petentului nu exista nici un obstacol ( de altfel, petentul nici nu a precizat în ce consta acel obstacol), agentul constatator reținând, în mod corect, că petentul a circulat pe contrasens în mod nejustificat, acesta neaflându-se nici în cursul unei manevre regulamentare de depășire. Totodată, instanța observă că la momentul întocmirii procesului-verbal petentul a recunoscut fără rezerve săvârșirea faptei, aspect de natură a relief nesinceritatea acestuia.
Față de aceste considerente, instanța reține că intimatul a reușit să facă dovada săvârșirii de către petent a faptei contravenționale prevăzute de art.101 alin.3 lit.d din OUG nr.195/2002 pentru care a fost sancționat, ansamblul probator depus la dosarul cauzei fiind de natură a crea convingerea instanței asupra vinovăției petentului.
Constatând, așadar, că fapta constituie contravenție și a fost săvârșită de petent, instanța va proceda la analiza modului de individualizare a sancțiunilor aplicate.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 101 alin.3 lit.d din OUG nr.195/2002 republicată raportat la art.98 alin.4 lit.c din același act normativ, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni ( de la 6 la 8 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.
Instanța constă, de asemenea, că sancțiunea amenzii aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat este în cuantumul minim prevăzut de lege, acesta fiind sancționat cu o amendă în cuantum de 450 lei, reprezentând 6 puncte-amendă.
Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei comise de petentul M. C., instanța apreciază că acesta este ridicat, faptul de a conduce un autoturism pe contrasens, fiind de natură a crea un pericol real pentru siguranța circulației pe drumurile publice, pentru viața, sănătatea și integritatea corporală atât a petentului, cât și a celorlalți participanți la trafic, mai ales în condițiile în care fapta a fost comisă în interiorul localității, petentul circulând pe contrasens în curbă, unde vizibilitatea acestuia era redusă, iar viteza acestuia de deplasare era destul de mare, astfel cum se poate observa din înregistrarea video a faptei.
Astfel, având în vedere faptul că prin săvârșirea contravenției petentul a creat un pericol real pentru siguranța circulației pe drumurile publice,având în vedere și atitudinea nesinceră a acestuia, de negare a comiterii faptei reținute în sarcina sa, instanța apreciază că sancțiunile aplicate acestuia au fost corect individualizate, răspunzând scopului preventiv și punitiv al sancțiunilor contravenționale, fiind de natură a atrage atenția petentului asupra gravității faptei comise și asupra riscurilor cărora se supune pe sine, dar și pe ceilalți participanți la trafic, prin conducerea autoturismului pe contrasens.
Pentru ansamblul considerentelor expuse, instanța va admite în parte plângerea formulată de petentul M. C., va anula în parte procesul-verbal de contravenție . nr._/14.05.2013 întocmit de IPJ Iași-Poliția Orașului H.-C. Rutier sub aspectul contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002-R, va înlătura sancțiunea principală a avertismentului și sancțiunea complementară constând în 4 puncte de penalizare aplicate petentului pentru contravenția anterior-menționată și va menține restul dispozițiilor din actul de constatare și sancționare contravențională contestat.
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, în baza art.36 alin.2 din OG nr.2/2001 instanța va respinge ca nefondată cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul art.453 alin.1 din NCPC va lua act de faptul că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul M. C. domiciliat în municipiul B., ..15 scara B, ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..6 jud. Iași.
Anulează în parte procesul-verbal de contravenție . nr._/14.05.2013 întocmit de IPJ Iași-Poliția Orașului H.-C. Rutier sub aspectul contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002-R .
Înlătură sancțiunea principală a avertismentului și sancțiunea complementară constând în 4 puncte de penalizare aplicate petentului pentru contravenția prevăzută de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002-R .
Menține restul dispozițiilor din actul de constatare și sancționare contravențională contestat.
Respinge ca nefondată cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat
Ia act de faptul că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare ( care se va depune la Judecătoria H.).
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2013.
Președinte, Grefier,
AMG/EC/4ex
02.12.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 747/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Partaj judiciar. Sentința nr. 531/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
