Plângere contravenţională. Sentința nr. 589/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 589/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 584/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
JUDECATORIE
Sentința civilă Nr. 589/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M. P.
Grefier Doinița D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent O. M. L. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala p.v. . nr_
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: petentul,lipsă intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
La dosarul cauzei se află depusă prin serviciul registratură documentația aferentă procesului verbal de constatare a contravenției.Instanța comunică petentului un exemplar de pe documentație și acordă cuvîntul la probe:
Petentul solicită proba cu înscrisuri pe care le depune la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța acordă cuvîntul la dezbateri pe fondul cauzei:
Petentul solicită admiterea plîngerii și anularea procesului verbal sau înlocuirea acestuia cu avertisment.Solicită să se constate nulitatea procesului verbal raportat la faptul că în acesta nu se regăsește anul încheierii.Arată că la acel moment transporta o gravida,era o situația gravă și putea depăși la acel moment.
Avînd în vedere actele și lucrările din dosar,cauza rămîne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, petentul O. M. L.,domiciliat în mun.B.,..28,.,., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Iași,jud.Iași, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimatǎ la data de 01.03.2013 și exonerarea sa de plata amenzii contravenționale, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul, cu cheltuieli de judecatǎ.
În motivarea plângerii, petentul a invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție, invocând faptul cǎ temeiul de drept al faptei și sancțiunii nu are nicio legătură cu circulația rutieră, fiind vorba despre O.U.G. nr. 195/2000.
A arătat că, potrivit practicii și jurisprudenței constante a CEDO, legea contravențională este subsidiară legii penale; fiind vorba de un act de acuzare, el beneficiază de prezumția de nevinovăție, intimata fiind cea care trebuie să facă proba săvârșirii faptei.
A arătat că procesul verbal de contravenție are mai multe neregularități, respectiv nu este menționat clar că este vorba de interiorul unei localități, nu a fost încheiat pe modelul prevăzut în anexa nr. 1D, nu are temeiul de drept exact al faptei săvârșite și nu s-a aplicat marja de eroare de 3%. A mai susținut și faptul că nu s-au trecut obiecțiunile sale în cuprinsul procesului verbal de contravenție
A arǎtat cǎ a fost vorba despre o situație specială, fiind vorba despre transportul unei persoane gravide în ultima lună de sarcină și care se simțea foarte rău.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 din CEDO, O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, C.proc.civ. și alte acte normative.
Petentul a propus administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata, legal citatǎ, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței sǎ respingǎ plângerea petentului, ca neîntemeiatǎ.
Pe fondul cauzei, a arǎtat cǎ procesul verbal a fost corect întocmit și cǎ sancțiunea a fost legal individualizatǎ.
Intimata a trimis la dosarul cauzei toată documentația care a stat la baza încheierii procesului verbal atacat, respectiv raportul din data de 04.04.2013, alte înscrisuri, planșa foto și cd-ul cu înregistrarea video.
În cursul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei toată documentația ce a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție atacat și acte de stare civilă și medicale.
Analizând actele și lucrările dosarului, coroborând susținerile petentului cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de intimată la data de 01.03.2013, petentul a fost sancționat contravențional, potrivit prevederilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 și art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum total de 300 lei, pentru săvârșirea contravenției constând în conducerea cu viteza de 71 km/oră pe un sector de drum cu limitǎ de vitezǎ de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar.
Instanța, analizând filmarea video de pe cd-ul atașat la dosar, reține faptul că petentul se deplasa cu viteza de 71 km/oră pe un sector de drum cu limitǎ de vitezǎ de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar. Astfel, instanța, analizând și coroborând cd-ul depus la dosar de intimatǎ, observând desfǎșurarea în timp a evenimentelor, ajunge la concluzia că petentul a săvârșit fapta contravențională descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cât privește excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție invocată de către petent, instanța stabilește că aceasta are caracterul unei apărări de fond, prezenta procedură judiciară urmând să stabilească dacă procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit. Astfel, reține instanța că excepția invocată este de fapt fondul prezentei cauze și nu o excepție procesuală propriu-zisă.
Cât privește temeiul de drept al faptei și al sancțiunii contravenționale, instanța reține că, fără nicio îndoială, actul constatator face referire la dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și nu anul 2000 sau anul 2001, astfel că susținerile petentului în acest sens vor fi înlăturate în mod corespunzător.
În ceea ce privește invocarea jurisprudenței CEDO în favoarea sa, aplicabilă în dreptul intern românesc, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Într-adevăr, jurisprudența consecventǎ a Curții, respectiv cauza A. contra României și urmǎtoarele cauze asemǎnǎtoare, asimilează domeniul contravențional penalului în anumite cazuri. Prin urmare, petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, care primează prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție. Garanțiile art. 6 din CEDO, invocat, de asemenea, de către petent, au fost asigurate acestuia în cursul procedurii judiciare contravenționale de față.
Însă, în cauza de față, probatoriul administrat formează convingerea fermă a instanței că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale descrise în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Raportat la toate susținerile petentului, instanța urmeazǎ sǎ le înlǎture motivat de faptul cǎ la dosarul cauzei au fost depuse de către intimată înregistrarea video, imagini dinamice care au fost coroborate și analizate una după alta, făcând dovada că petentul a încălcat limita de viteză pe acel sector de drum. Astfel, instanța constată că intimata a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care a beneficiat petentul la începutul acestei proceduri judiciare contravenționale.
Or, în aceste condiții de rǎsturnare a prezumției de nevinovǎție prin administrarea de probe, dat fiind faptul cǎ intimata a fǎcut dovada sǎvârșirii de cǎtre petent a faptei contravenționale, petentul era cel care trebuia sǎ facǎ dovada corespunzǎtoare cǎ nu a sǎvârșit fapta. Or, acest lucru petentul nu l-a realizat, deoarece acesta nu a solicitat administrarea vreunui mijloc de probǎ în dovedirea afirmațiilor sale.
Cât privește celelalte susțineri ale petentului, instanța urmeazǎ sǎ le înlăture, reținând cǎ în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-au descris în mod corect și legal fapta contravenționalǎ incriminatǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus, fiind vorba despre interiorul localității Maxut.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale petentului, instanța, având în vedere documentația sositǎ la dosarul cauzei și care atestǎ sǎvârșirea faptei contravenționale de cǎtre petent, documentație care a putut fi studiatǎ de petent la dosarul cauzei și care cuprinde toate elementele prevăzute de lege, respectiv buletinul valabil de verificare metrologicǎ, cd-ul cu înregistrarea video, planșa foto, raportul încheiat și atestatul de operator radar al agentului constatator, ajunge la concluzia cǎ agentul constatator era competent sǎ constate fapta contravenționalǎ și sǎ aplice, în mod corespunzǎtor, sancțiunea respectivǎ.
Analizând prezenta plângere, instanța constată că cele constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție se coroborează cu toate declarațiile și înscrisurile administrate în prezenta cauză, inclusiv cd-ul atașat la dosarul de fațǎ.
Referitor la susținerile că procesul verbal de contravenție nu a fost încheiat pe anexa 1D ci pe anexa 1A, deci cu nerespectarea dispozițiilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, instanța observă că procesul verbal de contravenție atacat cuprinde toate elementele prevăzute de lege în anexa nr. 1D; astfel că se va reține legalitatea întocmirii acestuia.
Totodată, instanța stabilește că marja de eroare de 3% a aparatului radar a fost deja aplicată automat la momentul înregistrării imaginilor de pe cd-ul video, astfel că nu se impune recalcularea vitezei cu scăderea acestei marje de eroare a aparatelor radar în staționare.
În legătură cu obiecțiunile formulate și netrecute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța stabilește că aceste lipsuri nu i-au adus o vătămare petentului, în condițiile în care aceste aspecte au putut să fie clarificate din plin, conform prezentei proceduri judiciare.
În acest sens, instanța reține că aceste dispoziții invocate de către petent sunt sancționate cu nulitatea relativă a procesului verbal. Acestea nu au produs contravenientului o vătămare care să poatǎ fie înlăturată doar prin anularea procesului verbal atacat, fiind acoperite în prezentul proces desfășurat în fața unei instanțe de judecată.
În legătură cu celelalte susțineri ale petentului, instanța reține că intimata a depus la prezentul dosar de judecată întreaga documentație care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție și toate înscrisurile necesare în soluționarea prezentei cauze, după cum s-a arătat pe larg mai sus.
Instanța reține că fapta petentului constând în conducerea cu viteza de 71 km/oră pe un sector de drum cu limitǎ de vitezǎ de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar, constituie contravenție care se sancționează cu amendă, conform dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 și art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Instanța reține și faptul că au fost respectate dispozițiile alin. 3 ale art. 21 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Cât privește individualizarea sancțiunii, instanța reține următoarele:
Într-adevăr, după cum a dovedit petentul, în acea zi a fost vorba despre o situație specială în sensul că petentul se afla în mașină cu o femeie gravidă, cu probleme ale fătului, după cum rezultă din înscrisul de morfologie fetală depus de acesta la dosarul cauzei. Dar, existența acestor probleme speciale nu poate îndreptăți în niciun caz pe petent să încalce regulile de circulație privitoare la regimul de viteză, nefiind vorba despre un autovehicul cu regim special. Prin urmare, chiar și în aceste condiții deosebite, petentul avea obligația să respecte toate regulile de circulație, inclusiv cele legate de regimul legal al vitezei regulamentare, lucru pe care petentul nu l-a făcut.
Astfel, având în vedere cele mai sus reținute, instanța reține că numai prin aplicarea și executarea efectivă a sancțiunii amenzii contravenționale se poate realiza scopul prevăzut de legiuitor și care constă în determinarea contravenientului de a respecta pe viitor toate prevederile legale în materie rutierǎ, sancțiunea avertismentului fiind insuficientǎ în acest caz.
În consecință, având în vedere că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale mai sus menționate, instanța apreciază drept neîntemeiată prezenta plângere formulată de către petent împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.03.2013, încheiat de intimată, urmând a o respinge ca atare.
Având în vedere soluția dată în cauză, de respingere a plângerii petentului, în baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să-l oblige pe petent la plata către stat a sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul O. M. L.,domiciliat în mun.B.,..28,.,., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Iași,jud.Iași, ca neîntemeiată.
În baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, obligă pe petent la plata către stat a sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. PRISTAVUDavidescu Doinița
PCM/DD/4ex
15.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 112/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 868/2013.... → |
|---|
