Plângere contravenţională. Sentința nr. 868/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 868/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 786/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
JUDECATORIE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 868/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. V.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent B. D. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala declinare
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, de către intimată, constatând pricina în stare de judecată instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 23.10.2012 sub nr._ ,petentul B. D. a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 9.10.2012 emis de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași-Postul de Poliție Belcești,județul Iasi,solicitand anularea acestuia și exonerarea sa de plata amenzii.
Petentul nu a motivat în fapt plângerea,precizând că va depune motivele până la primul termen de judecată.
Plângerea nu a fost motivată in drept.
În dovedirea plângerii,petentul a depus înscrisuri: procesul-verbal atacat.
Legal citat,intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava motivat de faptul că abaterea a fost constatată pe raza de competență a Judecătoriei H. iar pe fondul plângerii,a solicitat respingerea acesteia deoarece sancțiunea a fost aplicată în mod legal.A precizat intimatul că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.19 alin.1 lit.b din Legea 171/2010 constând în aceea că,la data de 9.10.2012,a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe raza localității Belcești transportând material lemnos fără a deține bonul de casă pentru acesta.
Intimatul a arătat că,în situația propunerii de către petent a probei testimoniale,se opune audierii în calitate de martori a persoanelor enumerate în art.189 Cod procedură civilă.
Întampinarea nu a fost motivată in drept.
In dovedire,intimatul a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal,conținând procesul-verbal de predare a materialului lemnos și procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei H..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2013 sub nr._ .
Petentul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiat și pentru a solicita încuviințarea și administrarea de probe.
Analizând actele dosarului,instanța reține că prin procesul-verbal . nr._ din 9.10.2012 emis de intimatul IPJ Iasi-Postul de Poliție Belcești,petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.19 alin.1 lit.b din Legea 171/2010.
S-a reținut în procesul-verbal atacat că la data de 9.10.2012 petentul a transportat pe DJ 281 Belcești cu autoutilitara F. nr._ o cantitate de material lemnos de esență fag fără a avea bonul de casă.
În baza art.22 alin.3 din Legea 171/2010,cantitatea de 1 mc.material lemnos esență fag a fost ridicată în vederea confiscării.
Petentul a recunoscut săvârșirea abaterii,el arătând că nu deține bonul de casă pentru avizul de însoțire,susținere care a fost consemnată de agentul constatator la rubrica “obiecțiuni”.
Conform art.34 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,instanța va verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Analizând cu prioritate legalitatea actului de constatare si sancționare a contravenției,instanța retine următoarele:
Prin plângerea sa,petentul a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției și a arătat că va depune motivele în fapt până la primul termen de judecată însă ulterior nu s-a mai prezentat în fața instanței și nu a motivat în fapt plângerea promovată.
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție atacat,instanța constată că acesta respectă,din punct de vedere formal,cerințele impuse de art.16 din OG 2/2001 și nu există cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute de art.17 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei,instanța reține că,deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției,acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară,în concordanță cu art.34 din OG 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut,din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau pe legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului,în măsura în care statul respectă limite rezonabile,având in vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franta,hotararea din 7.10.1988,paragraf 28,cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulik v.Suedia,paragraf 113,hotărârea din 23.07.2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lasată la latitudinea fiecărui sistem de drept,care este liber să reglementeze importanța fiecarui mijloc de probă,însa instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul-cauza Bosoni v.Franta,hotărârea din 7.09.1999.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil-art.31-36 din OG 2/1001,în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt descrisă în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului,de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional-cauza A. v.România,hotărârea din 4.10.2007.
Având în vedere aceste principii,instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate,permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului,cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Cât privește sarcina probei,în cazul contravențiilor care se referă la nerespectarea condițiilor impuse de lege pentru desfășurarea unei anumite activități,în cazul de față transportul de drumurile publice a materialului lemnos când avizul de însoțire a mărfii trebuie completat cu documentul care face dovada provenieneței acesteia (bonul de casă),pe toată durata transportului,această probă trebuie realizată de către petent,prin prezentarea documentului respectiv din care trebuie să rezulte cu certitudine legalitatea provenienței mărfii transportate.
Petentul nu a fost în măsură să prezinte agentului constatator documentul care să ateste proveniența materialului lemnos transportat,arătând în obiecțiunile consemnate în cuprinsul procesului-verbal că nu deține bonul de casă și nu s-a prezentat în instanță pentru a depune acest document,acesta constituind singura probă care ar fi putut conduce la anularea procesului-verbal contestat.
Intimatul a probat acuzația adusă petentului prin aceea că a încheiat procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante precum și procesul-verbal de predare a materialului lemnos ce a fost cântărit,rezultând cantitatea de 1 mc.,ce a fost reținută în vederea confiscării.
Față de aceste considerente,instanța reține că intimatul a făcut dovada comiterii de către petent a faptei contravenționale pentru care a fost sancționat,ansamblul probator depus la dosarul cauzei fiind de natură a crea convingerea instanței asupra vinovăției petentului.
În consecință,instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului constituie contravenție și a fost săvârșită de acesta,motiv pentru care va proceda la analiza modului de individualizare a sancțiunii aplicate.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate,instanța reține că potrivit art.19 alin.1 lit.b din Legea 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice,constituie contravenție si se sancționează cu amendă între 2000 lei și 5000 lei “transportul materialelor lemnoase fără avize de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora,prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare”.
Instanța observă că sancțiunea amenzii aplicate petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege.
Conform art.21 alin.3 din OG 2/2001,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite,ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta,de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia,de scopul urmărit,de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Cât privește gradul de pericol social al faptei comise de petent,instanța apreciază că acesta este unul ridicat,fapta de a transporta material lemnos fără documente de proveniență aducând atingere integrității și dezvoltării fondului forestier.
În concluzie,instanța apreciază că fapta contravențională reținută în procesul-verbal există,a fost săvârșită de petent cu vinovăție iar sancțiunea aplicată petentului a fost corect individualizată,motiv pentru care va respinge ca nefondată plângerea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul B. D. cu domiciliul ales la Cabinet avocat V. B.-A.,cu sediul în municipiul Suceava,..28,.,. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 9.10.2012 emis de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași-Postul de Poliție Belcești,ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,10.09.2013.
Președinte, Grefier,
VL/IL/4exp
23.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 589/2013.... | Cereri. Sentința nr. 1398/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
