Acţiune în constatare. Sentința nr. 649/2013. Judecătoria HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 649/2013 pronunțată de Judecătoria HUNEDOARA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 797/243/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA HUNEDOARA
CIVIL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.649/2013
Ședința publică din 08.04.2013
Completul constituit din:
Președinte: FLORINCAȘ G.
Grefier: G. L.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamant M. C. M. și M. S. S. în contradictoriu cu pârâtele R. B. SA și R. B. SA –AGENTIA CORVINUL, având ca obiect acțiune în constatare.
S-au citit actele și lucrările dosarului, după care:
Se constată că, susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 01.04.2013, când s-a dezbătut cauza în fond, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr._ reclamanții M. C. M. și M. S. S., în contradictoriu cu pârâtele . București și . – Agenția Corvinul Hunedoara, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate în principal nulitatea parțială a contractului de credit nr. RFI_/26.10.2007, încheiat cu . – Agenția Corvinul Hunedoara, referitoare la clauza privind comisionul de administrare în procent de 0,23%, prevăzut de art.3 pct.3.7 din contractul de credit.
Să dispună restituirea comisionului de administrare calculat de la data de 29.11.2007, până la data rambursării integrale la care să se adauge dobânda legală calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective, valoarea totală a comisionului de administrare calculată de la începutul planului de rambursare credit, valoare care va fi calculată /reactualizată în continuare până la data rambursării integrale.
Să se dispună eliminarea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. RFI_/26.10.2007, referitoare la comisionul de administrare credit .
În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei care a fost achitată cu titlu de comision de administrare în ultimii 3 ani și în continuare până la data înlăturării clauzelor abuzive din contract privind comisionul de administrare până la data achitării integrale a debitului. Totodată s-a solicitat desființarea planului de rambursare credit cu privire la clauzele mai sus menționate.
Reclamanții solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții arată că prin clauzele contractuale privind impunerea unui comision de administrare aplicat la soldul creditului banca creează în detrimentul lor și contrar bunei credințe, care trebuie sa guverneze raporturile dintre părți, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților, în sensul ca banca in mod unilateral a introdus prin actul adițional comisionul de administrare credit, aplicat la soldul creditului, plătibil la scadenta, întrucât D. reprezintă costurile totale ale creditului, criterii care rămân la latitudinea băncii.
Reclamanții susțin că riscul se referă la un eveniment a cărui producere are caracter virtual, potențial în viitor, nu actual, iar acoperirea lui în bani este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Din acest motiv, garantarea unei obligații de plată se face prin constituirea unor mijloace de garanție, nu prin perceperea unor comisioane, iar riscurile se evaluează în mod individual, în funcție de situația fiecărui debitor în parte.
Mai arată că perceperea comisionului de administrare este ilicită și necuvenită, mai ales că prin Ordonanța nr.50/2010 se stipulează în mod expres că nu pot fi introduse alte comisioane.
Reclamanții susțin că termenul comision de administrare apare numai în convențiile de credit, in timp ce in evidentele contabile ale pârâtei dispare ca identitate fiind diluat in rata efectivă a dobânzii, fiind recunoscut ca o ajustare a veniturilor din dobânzi astfel că nu reprezintă nici un comision clar nici o dobândă clară, ci este o dobândă mascată și deghizată.
Reclamanții invocă incidența prevederilor Legii nr.193/2000 prin care se prevede la art.1 al.3 că se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, iar conf.art.4 al.1 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși, sau împreună cu alte prevederi din contract crează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților.
Reclamanții mai înfățișează că în convenția încheiată comisionul de administrare a fost incomplet și insuficient definit, atâta timp cât banca s-a limitat a stabili că reprezintă o sumă care se percepe lunar procentual la soldul creditului pentru punere la dispoziție a creditului. De asemeni arată că nici în condițiile generale nu s-a realizat o definire mai clară a acestui comision așa că nu s-a prevăzut criteriul in funcție de care s-a stabilit valoarea procentuală a comisionului, necesitatea practică a perceperii acestei sume lunar in condițiile in care suma reprezentând credit a fost pusă la dispoziție integral o singură dată.
Reclamanții arată că, pentru creditul acordat s-a instituit o garanție reală imobiliară dublată de o poliță de asigurare cesionată în favoarea băncii situație in care se poate aprecia că din punct de vedere al riscului de neplată, creanța băncii este garantă mai mult decât satisfăcător având în vedere că imobilul adus in garanție a fost evaluat la o valoare peste suma primită cu titlu de împrumut.
În continuare reclamanții arată că, pentru punerea la dispoziție a sumei de bani contractate banca percepe dobândă lunară până la rambursare precum si o . dobânzi penalizatoare si alte comisioane menționate in condițiile generale ale convenției pentru plăți efectuate cu întârziere, rambursări anticipate, scadentă anticipată, garanții sau costuri suplimentare.
Au mai înfățișat reclamanții că potrivit art.1092 C.civ ,, orice plată presupune o datorie’’, iar în situația în care obligația de plată este desființată, dar plata a fost efectuată, ea nu este valabil făcută fiind lipsită de cauză, iar plata comisionului de administrare fiind o plată nedatorată potrivit art.1092 c.civ. este supusă repetițiunii.
Reclamanții mai arată că, în ceea ce privește dobânda legală pe care au solicitat-o, legea prezumă în cazul neexecutării unei obligații ce are ca obiect o sumă de bani, ca lipsa de folosință a acesteia provoacă debitorului un prejudiciu.
Văzând prev. art.948, art.968, art.966 C.Civil și potrivit art. 14 din Legea nr.193/2000, consideră reclamanții că, contractul și actele adiționale au fost încheiate având în conținutul lor clauze ilicite fapt ce atrage nulitatea absolută a acestora.
Chiar si directiva europeană nr.48/23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori, prevede ca băncile trebuie sa respecte legislația europeană și națională în domeniul protecției consumatorilor care conține norme imperative obligând băncile la o anumită conduită echitabilă față de consumatori.
In probațiune reclamanții au depus înscrisuri: contract de credit nr. RFI_ /26.10.2007, (f.6), plan rambursare(f.15-23), adresa nr.4523/ 05.11.2010 (f.24), notificare(f.25).
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 15 lit. j din legea 146/1997 si art. 1 alin 2 din OG 32/1995.
Parata ..A. a depus întâmpinare(f.31), prin care a invocat excepția netimbrării, motivând că potrivit art.20 al.1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat ,iar conform art.-2 din aceeași lege acțiunile și cererile evaluabile in bani se taxează. Intimata consideră că cererea privind pretențiile reclamanților se timbrează.
A mai invocat, prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada contractuală anterioară datei de 15.02.2010, motivând că, au trecut mai mult de 3 ani de la data la care sumele puteau fi solicitate de către reclamanți.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată, motivând că acest comision de administrare credit lunar a fost stabilit prin contractul de credit încheiat de părți însușit prin semnătură.
Susține că în speță suntem in prezenta unui comision de administrare si nu a unui comision de risc cum sugerează în mod tendențios reclamanții.
Totodată arată că, scopul acestui comision rezultă din definiția contractuală, destinația sa fiind să acopere cheltuielile băncii efectuate cu monitorizarea utilizării si rambursării creditului și a comportamentului contractual al clienților pe perioada de creditare.
Comisionul de administrare in accepțiunea băncii este prețul operațiunilor pe care aceasta este obligată să le efectueze lunar în legătură cu creditul reclamanților, iar in art.3 pct.7 este specificată contraprestația băncii aferentă comisionului de administrare.
Intimata susține că acest comision este legal și în concordanță cu voința părților, clauza a fost explicată reclamanților și a fost acceptat de aceștia prin semnarea contractului, ca urmare apreciază că aceste clauze nu au caracter abuziv.
Se mai arată că art.3 pct.7 este o dispoziție expresă și neechivocă ce stabilește un drept al băncii si angajează răspunderea contractuală a împrumutatului de a plăti lunar comisionul de administrare pe toată durata executării contractului.
Acest comision a rămas constant de la încheierea contractului, clauza fiind respectată de părți.
Cât privesc dispozițiile legii 193/2000 referitoare la clauzele abuzive banca apreciază că in cauză nu sunt aplicabile, întrucât contractul a fost negociat cu reclamanții și aceștia au calificat oferta băncii ca fiind neabuzivă având un conținut corespunzător nevoilor lor financiare neformulând nici o obiecție la conținutul contractului și l- au semnat.
Totodată arată că reclamanții nu au dovedit reaua credință a băncii privind încheierea și executarea clauzelor contractuale.
În concluzie arată că nu există un dezechilibru intre drepturile si obligațiile părților ,clienții putând oricând să iasă din contract, fără nici un cost din partea băncii.
Mai arată că acest comision de administrare credit a fost prevăzut in contract înainte de apariția OUG 50/2010 și este perfect legal.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pe excepții:
Potrivit art. 137 alin.1 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin întâmpinare și la termenul de judecată din 01.03.2013 mandatarul pârâtei a invocat excepția prescripției dreptului reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare credit, pentru perioada octombrie 2007 – 13.02.2010.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 – privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani.
De asemenea, conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar conform art. 12 din același decret, în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Normele care reglementează prescripția extinctivă sunt imperative, iar instituția prescripției extinctive este de ordine publică.
În speță, reclamanții solicită obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute cu titlu de comision de risc în perioada octombrie_10.
Termenul de prescripție a dreptului la acțiune al reclamanților pentru sumele plătite în luna octombrie 2007 s-a născut în octombrie 2007 și s-a împlinit în luna octombrie 2010, pentru sumele plătite în luna noiembrie 2007 s-a născut, în luna noiembrie 2007 și s-a împlinit în luna noiembrie 2010, pentru sumele plătite în luna decembrie 2007 s-a născut în decembrie 2007 și s-a împlinit în luna decembrie 2010, pentru sumele plătite în luna ianuarie 2008 s-a născut în luna ianuarie 2008 și s-a împlinit în luna ianuarie 2011, pentru sumele plătite în luna februarie 2008 s-a născut în februarie 2008 și s-a împlinit în luna februarie 2011, pentru sumele plătite în luna martie 2008 s-a născut în martie 2008 și s-a împlinit în luna martie 2011,pentru sumele plătite în luna aprilie 2008 s-a născut în aprilie 2008 și s-a împlinit în luna aprilie 2011, pentru sumele plătite în luna mai 2008 s-a născut în mai 2008 și s-a împlinit în luna mai 2011, pentru sumele plătite în luna iunie 2008 s-a născut în iunie 2008 și s-a împlinit în luna iunie 2011, pentru sumele plătite în luna iulie 2008 s-a născut în iulie 2008 și s-a împlinit în luna iulie 2011, pentru sumele plătite în luna august 2008 s-a născut în august 2008 și s-a împlinit în luna august 2011, pentru sumele plătite în luna septembrie 2008 s-a născut în septembrie 2008 și s-a împlinit în luna septembrie 2011, pentru sumele plătite în luna octombrie 2008 s-a născut în octombrie 2008 și s-a împlinit în luna octombrie 2011, pentru sumele plătite în luna noiembrie 2008 s-a născut în noiembrie 2008 și s-a împlinit în luna noiembrie 2011, pentru sumele plătite în luna decembrie 2008 s-a născut în decembrie 2008 și s-a împlinit în luna decembrie 2011, pentru sumele plătite în luna ianuarie 2009 s-a născut în luna ianuarie 2009 și s-a împlinit în luna ianuarie 2012, pentru sumele plătite în luna februarie 2009 s-a născut în luna februarie 2009 și s-a împlinit în luna februarie 2012, pentru sumele plătite în luna martie 2009 s-a născut în luna martie 2009 și s-a împlinit în luna martie 2012, pentru sumele plătite în luna aprilie 2009 s-a născut dreptul la acțiune la în luna aprilie 2009 și s-a împlinit în luna aprilie 2012, pentru sumele plătite în luna mai 2009 s-a născut în luna mai 2009 și s-a împlinit în luna mai 2012, pentru sumele plătite în luna iunie 2009 s-a născut în luna iunie 2009 și s-a împlinit în luna iunie 2012, pentru sumele plătite în luna iulie 2009 s-a născut în luna iulie 2009 și s-a împlinit în luna iulie 2012, pentru sumele plătite în luna august 2009 s-a născut în luna august 2009 și s-a împlinit în luna august 2012, pentru sumele plătite până în luna de septembrie 2009 s-a născut în luna de septembrie 2009 și s-a împlinit în luna de septembrie 2012, pentru sumele plătite până în luna de octombrie 2009 s-a născut în luna de octombrie 2009 și s-a împlinit în luna de octombrie 2012, pentru sumele plătite până în luna de noiembrie 2009 s-a născut în luna de noiembrie 2009 și s-a împlinit în luna de noiembrie 2012, pentru sumele plătite în luna decembrie 2009 s-a născut în luna de decembrie 2009 și s-a împlinit în luna de decembrie 2012, pentru sumele plătite în luna ianuarie 2010 s-a născut în luna de ianuarie 2010 și s-a împlinit în luna ianuarie 2013, pentru sumele plătite până la data de 13.02.2010 s-a născut în data de 13.02.2010 și s-a împlinit în data de 13.02.2013.
Cererea a fost introdusă la Judecătoria Hunedoara la data de 14.02.2013, deci după împlinirea termenului de prescripție calculat de la data plăților efectuate la care am făcut referire mai sus, respectiv pentru perioada octombrie 2007 – 13.02.2010, nu s-a făcut dovada suspendării sau întreruperii cursului prescripției, potrivit legii.
Pentru aceste considerente instanța, în baza art. 1 alin. 1 din Decretul 167/1958, urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiune, va constata că sunt prescrise sumele solicitate de reclamanți reprezentând comision de administrare credit pentru perioada februarie 2007 – 13.02.2010, pe cale de consecință va respinge cererea având ca obiect aceste pretenții, ca fiind prescrisă.
Pârâta a invocat prin întâmpinare excepția netimbrării cererii.
Instanța va respinge această excepție pentru următoarele considerente:
Potrivit art.15 lit.j din Legea 146/1997 sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile si cererile inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac referitoare la protecția consumatorilor atunci când persoanele fizice au calitate de reclamant împotriva agenților economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor. Aceleași prevederi sunt reluate în dispozițiile art.24 lit.j din Ordinul 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Văzând că prin constituirea unor clauze abuzive a fost creat un prejudiciu reclamanților apreciem că pretențiile acestora decurg din încălcarea drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor si prin urmare apreciem că sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru pretențiile reclamanților privind restituirea comisionului de administrare.
Pe fond:
Reclamanții M. C. M. și M. S. S., au încheiat cu pârâtele . București și . – Agenția Corvinu Hunedoara, contractul de credit nr. RFI_/26.10.2007 prin care au contractat un împrumut in valoare de 34.784 CHF, care urma a fi rambursat în 216 luni, de la data încheierii utilizării creditului până la scadenta finală, astfel cum este specificat in graficul de rambursare(f.6-14).
La art.3 pct.3.7 din contractul de credit se prevede că pentru monitorizarea de către bancă a utilizării rambursării creditului precum si a îndeplinirii oricăror obligații asumate de acestea în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,23 % ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului. Suma de plată rezultată urmează a fi achitată la data scadenței fiecărei rate lunare, începând cu al doilea an de creditare, în funcție de politica de credite a băncii, de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului. Banca poate renunța la încasare comisionului de administrare pentru anul de creditare in curs. Decizia băncii de renunțare la încasarea comisionului va fi comunicată in scris împrumutatului până la data scadentei primei rate aferente anului respectiv de creditare. Banca va analiza anual oportunitatea renunțării la încasarea comisionului de administrare.
Acest articol este abuziv din mai multe unghiuri. In primul rand potrivit art. 1 si 4 din Legea 193/2000 și art. 3 lit. a) si b) din OG 21/1992 formularea textului de mai sus, chiar daca stabilește elementele de reper in funcție de care încasarea comisionului va fi sau nu făcuta, nu stabilește si modalitatea respectiv relația cauzala dintre acestea si decizie, astfel ca are forma unei condiții pur potestative, care este nula ope legis. Coroborarea dintre acest fapt si articolele precizate mai sus conduce la necesitarea încetării perceperii acestui comision după primul an de creditare.
Prevederile legale instituite de către codul civil in cuprinsul art. 969 conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forța deplina doar in cazul contractelor care au fost legal întocmite si semnate.
Potrivit art. 948 cod civ, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil si liber exprimat al parții care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita. Conform art. 968 cod civ, cauza este nelicita atunci când este prohibita de legi si atunci când este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
In cazul de fata cauza contractului sinalagmatic încheiat intre parți cuprinde doua componente si este diferita pentru fiecare contractant. Pentru bancă, scopul proxim, imediat este reprezentat de restituirea creditului, iar scopul mediat, motivul determinant al încheierii contractului este obținerea de profit. Pentru împrumutați scopul imediat îl constituie obținerea unei sume de bani iar scopul mediat este folosirea acestora in interes personal cum este menționat la art. 1 lit. a din contract.
Una din condițiile de valabilitate a cauzei este aceea de a fi licita si morala. Conform art. 966 cod civ, obligația nelicita nu poate avea nici un efect, iar art. 968 cod civ. stabilește „ cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.”
Potrivit art. 14 din legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte care au fost încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi, au dreptul de a se adresa organelor judecătorești in conformitate cu prev. Codului civil si ale codului de procedura civila.
In concluzie, încheierea unui contract cu încălcarea prev. legii 193/2000, face ca acel contract sa aibă o cauză ilicită, ceea ce atrage nulitatea absoluta a contractului.
Analizând clauzele contractuale invocate de către reclamanți, raportat la considerentele de drept dezvoltate anterior, instanța constata ca scopul mediat al încheierii contractului din punctul de vedere al băncii îl reprezintă obținerea de profit, banca urmărind această finalitate chiar cu riscul nerespectării legii. Astfel contractul de credit in cauza a fost transformat in mod tacit de banca . adeziune, deoarece a constat ., ale cărui clauze nu au putut fi negociate de către reclamanți, întregul contract fiind impus in forma respectiva de banca.
Conform prev. art. 4 din legea 193/2000 prin care a fost transpusa Directiva 84/450/CE, o clauza contractuala care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Împrejurarea ca anumite aspecte ale contractului sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicare legii pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a acestuia evidențiază ca a fost prestabilit unilateral de către comerciant, iar daca acesta pretinde ca o clauza a fost negociata este sarcina sa să prezinte probe in acest sens.
In cauza dedusa judecații nu s-a făcut dovada ca respectivele clauze invocate in acțiune ar fi fost negociate de către banca împreuna cu clienții, iar faptul ca ambele parți au cunoscut la data semnării întinderea obligațiilor cuprinse in contract, nu înseamnă ca respectivul contract a fost negociat, din moment ce clientul nu a avut posibilitatea de a modifica prin negociere anumite clauze.
Motivul precizat in contract ar trebui sa descrie o situație clara, previzibila, care sa dea posibilitatea consumatorului sa anticipeze situația respectiva si in consecința sa adopte o conduita corespunzătoare, eventual sa preîntâmpine o situație care îl poate prejudicia. Clauza trebuie sa fie astfel formulata încât consumatorul sa poată anticipa daca o anumita situație intervine, o anumita consecință se produce, necesitatea fiind evidentă si in cazul apariției unui litigiu, întrucât părțile si inclusiv instanța nu vor putea stabili adevărul. Este evident ca un motiv întemeiat poate fi considerat doar unul care sa fie apreciat la fel, in mod obiectiv de către orice persoana, condiții care nu sunt îndeplinite nici măcar formal de către banca in ceea ce privește conținutul art.3, pct.3.7 din contract.
Concluzionând instanța apreciază ca, in contractul in litigiu, clauzele prevăzute la pct. 3 pct.3.7 din contract sunt abuzive si urmează a fi înlăturate din cuprinsul contractului.
Acest comision prin raportare la prev legii 193/2000 apare ca și clauză abuzivă din următoarele considerente:
Comisionul de administrare este incomplet si insuficient definit, banca limitându-se la a stabili ca reprezintă o suma care se percepe lunar, procentual la soldul creditului, pentru monitorizarea de către bancă a utilizării rambursării creditului precum și îndeplinirii oricăror obligații asumate de împrumutat în baza contractului de credit.
Nu se prevede astfel criteriul in funcție de care se stabilește valoarea procentuala a comisionului, care este necesitatea practica a perceperii acestei sume lunar, având in vedere ca suma reprezentând credit a fost pusa la dispoziție, integral, o singura data. In plus nu sunt identificate situațiile de monitorizare a creditului pe care banca și le asumă si al căror efecte in consecința ar trebui sa le suporte, daca aceste împrejurări sunt continue, daca au caracter de permanență, sau pot apare numai in anumite situații, care sunt aceste situații si criteriile de evaluare a lor. Pe de alta parte creditele sunt prevăzute cu garanție reala imobiliara, prevăzută la art.5 pct.5.1 lit. b, dublata de o polița de asigurare cesionata in favoarea băncii, potrivit art.5, pct.5.5, astfel ca din punct de vedere al riscului de neplata banca este garantata mai mult decât satisfăcător.
Totodată pentru punerea la dispoziție a sumei de bani si utilizarea acesteia de către debitori banca percepe dobânda, lunar pana la rambursare, alături de dobânda curenta fiind prevăzute si o . ,,costuri,, prev. la art.3 din contract.
Prin urmare se constata ca orice situație pe care banca si-o asumă pe perioada derulării contractului este de fapt asigurată încă de la început, in aceste condiții ,nu se justifica perceperea unui comision de administrare. Eventualele costuri pe care banca le suporta pentru procurarea sumelor si punerea la dispoziție a acestora către clienți, sunt elemente exterioare contractului si au legătura cu obiectul de activitate al societății, iar nu cu derularea contractului de împrumut.
Conform principiului bunei credințe care trebuie să cârmuiască convențiile legal făcute între părți, un cost în derularea unei convenții trebuie asumat de fiecare dintre participanții la raportul juridic si trebuie sa fie suportat in același mod de ambele parți, ori in situația de fata se constata ca toate costurile sunt suportate de către debitori. Echitatea si echilibrul contractual al parților nu sunt astfel corect reprezentate in cadrul acestor contracte de credit, fiind reținute in sarcina debitorilor o . costuri, intre care si comisionul de administrare, pentru care nu exista o definiție clara si o justificare legitima si corecta, creându-se astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, sub aspectul expres al riscurilor potențiale asumate de acesta în acordarea creditului.
Chiar și directiva europeană în această materie nr. 48/2008 din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, prevede că băncile trebuie să respecte legislația europeană și națională în domeniul protecției consumatorilor, care conține norme imperative, obligând băncile la o anumită conduită prudentă, diligentă și oarecum prietenoasă, evident, în limitele legii, față de consumatori, evitându-se orice fel de diferende și litigii potențiale.
Așa fiind, de regulă, în contractele de credit bancar cu consumatorii împrumutați, nu doar banca este cea care are drepturi, consumatorul împrumutat persoană fizică având doar obligații, ci fiecare dintre părți are drepturi și obligații corelative, iar corolarul drepturilor băncii nu îl mai reprezintă, în mod necesar și sine qua non, obligațiile debitorului, persoană fizică.
Persoana fizică consumator are drepturi legale și contractuale de sine stătătoare, inclusiv, între altele, dreptul de a negocia clauzele contractului de credit bancar, ținându-se cont de prevederile legale imperative, care apără interesele consumatorilor.
Art. 6 din legea 193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Acest articol nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute in legea 193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.
Deoarece art. 14 din legea 193/2000 face trimitere la codul civil si la codul de procedarea civila, instanța apreciază ca in cauza cererea reclamanților este întemeiata existând un caz de nulitate absoluta parțială, care este dat de caracterul abuziv al unor clauze contractuale ce se sancționează cu desființarea acelor clauze si restituirea prestațiilor efectuate.
La judecarea cauzei se va avea in vedere si interpretarea pe care a dat-o CJCE articolului 6 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, articol ce a fost transpus de art. 6 din legea 193/2000. astfel in cauza C-243/08 (Pannon GSM Zrt vs E. Sustine G.) si cauza C-240/98 (Murciano Quintero), Curtea a stabilit ca art. 6 trebuie interpretat in sensul ca o clauza contractuala abuziva nu creează obligații pentru consumator si nu este necesar ca respectivul consumator sa fi contestat in prealabil cu succes o astfel de clauza. Instanța naționala are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze de îndată ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare, iar atunci când considera ca o astfel de clauza este abuziva nu o aplica.
F. de toate argumentele expuse instanța apreciază ca banca prin includerea clauzelor invocate de reclamanți in cuprinsul contractului de credit încheiat cu aceștia, au fost încălcate prev legii 193/2000, clauzele respective fiind lovite de nulitate absoluta.
Nulitatea lipsește de cauza juridica in mod retroactiv obligația de achitare a sumei reprezentând comisionul de risc. De fapt aceste sume reprezintă o plata nedatorata, care stă ca temei al restituirii prestațiilor bănești. Contractul încheiat intre parți nu este un contract cu executare succesiva ci un contract încheiat uno ictu. Astfel parata si-a executat dintr-o data si imediat, obligația de a pune la dispoziția reclamanților suma solicitata, acestora revenindu-le obligația corelativa de a restitui suma la termenele scadente convenite. Aceasta modalitate convenționala de rambursare nu schimba natura juridica a contractului si nici a obligației de restituire – înțelegând prin aceasta o plata in accepțiunea art. 1092 cod civil, ca executare voluntara a unei obligații. In privința invocării de către parata a imposibilității uneia dintre parți de a returna folosința asigurata de cealaltă parte, instanța constata ca echivalentul folosinței este reprezentat de dobânda si nu de comisionul de administrare.
In concluzie, instanța reținând aplicabilitatea prevederilor legale mai sus menționate, va admite în parte acțiunea formulata de reclamanți si in consecință va constata nulitatea absoluta parțiala a contractului de credit nr. RFI_/ 26.10.2007 încheiată între părți în privința clauzei prev. de art.3 pct. 3.7 comision de administrare credit urmând a fi eliminată din contractul de credit.
Totodată se va desființa si „planul de rambursare credit” in ceea ce privește clauza referitoare la comisionul de administrare.
Pe cale de consecința se va dispune obligarea paratelor sa plătească reclamanților sumele achitate de aceștia cu titlu de comision de administrare începând cu data de 13.02.2010 si pana la anularea clauzelor, sume care vor fi calculate si individualizate in raport de plățile efectuate.
De asemenea va obliga pe pârâte să plătească reclamanților dobânda legală aferentă întregului debit datorat, începând cu data introducerii acțiunii 14.02.2013 și până la achitarea lui integrală și efectivă.
Potrivit art. 274 cod. proc. civ, se va retine culpa procesuală a paratelor si vor fi obligate acestea sa achite reclamanților suma de 2000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariul avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția netimbrării cererii invocate de pârâtele . București și . – Agenția Corvinul Hunedoara.
Admite excepția prescripției dreptului reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare pentru perioada octombrie_10 și constată că sunt prescrise pretențiile reclamanților, reprezentând comision de administrare credit pentru perioada octombrie 2007 – 13.02.2010 și pe cale de consecință respinge cererea având ca obiect aceste pretenții, ca fiind prescrisă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții M. C. M. și M. S. S., cu domiciliul procesual ales in Hunedoara ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtele . București, cu sediul in București, Piața Charles de Gaulle, nr.15, și . – Agenția Corvinul Hunedoara, cu sediul in Hunedoara, ./2 parter, jud. Hunedoara, și în consecință:
Constată nulitatea absoluta parțiala a contractului de credit nr. RFI_/26.10.2007 încheiată între părți în privința clauzei prev. de art.3 pct. 3.7- comision de administrare credit.
Desființează clauza contractuală privind comisionul de administrare credit și dispune eliminarea acestei clauze din contract.
Desființează „planul de rambursare credit” in ceea ce privește clauza menționată.
Obliga paratele sa plătească reclamanților sumele achitate de aceștia cu titlu de comision de administrare începând cu data de 14.02.2010 si pana la anularea clauzei, sume care vor fi calculate si individualizate in raport de plățile efectuate.
Obligă pe pârâte să plătească reclamanților dobânda legală aferentă întregului debit datorat, începând cu data introducerii acțiunii 14.02.2013 și până la achitarea lui integrală și efectivă.
Respinge în rest cererea.
Obliga paratele, in solidar, să achite reclamanților suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 08.04.2013.
Președinte,Grefier,
Florincaș GheorghițaGavrea L.
Red. FG/dact. GL/6 ex./09 aprilie 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1162/2013. Judecătoria HUNEDOARA | Pretenţii. Sentința nr. 1685/2013. Judecătoria HUNEDOARA → |
|---|
