Acţiune în constatare. Sentința nr. 1440/2013. Judecătoria HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1440/2013 pronunțată de Judecătoria HUNEDOARA la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 3053/243/2013
R.
JUDECĂTORIA HUNEDOARA
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1440/2013
Ședința publică de la 23.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florincaș G.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții G. L.-A. și G. D. în contradictoriu cu pârâtele ., . -SUCURSALA HUNEDOARA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatara reclamanților av. M. S. E. și av. U. A. A., în substituire av. O. C. F., mandatarul pârâtelor, lipsă fiind reclamanții și av. O. C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av. U. A. A. depune la dosar delegație de substituire.
Av. M. S. E. depune la dosar precizare de acțiune. Arată că reclamanții nu mai solicita restituirea sumelor achitate pentru perioada 01.06.2010 – 18.06.2010. Prin urmare solicită restituirea sumelor începând cu data de 19.06.2010.
Instanța acordă cuvântul mandatarilor părților cu privire la probațiune.
Av. M. S. E. solicită proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Av. U. A. A. solicita încuviințarea probei cu interogatoriul reclamanților.
Av. M. S. E. arata ca se opune admiterii cererii luării unui interogatoriu reclamanților, întrucât nu este o cerere pertinentă și concludentă cauzei, prin înscrisurile depuse la dosar fiind lămurite toate aspectele.
Instanța în temeiul disp. art. 258 N.C.proc.civ încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamanți, prin mandatar, considerând-o legală, pertinentă si concludentă soluționării cauzei.
Instanța respinge cererea privind luarea unui interogatoriu reclamanților, concluzionând că nu este concludentă și utilă cauzei proba cu interogatoriu, și nu ajută la dezlegarea pricinii.
Av. M. S. E. arată că nu mai formulează alte cereri, nu mai are alte probe de propus și solicită cuvântul în fond.
Av. U. A. A. arată, de asemenea, că nu mai formulează alte cereri, nu mai are alte probe de propus și solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Av. M. S. E. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și ulterior precizată. Solicita cheltuieli de judecata, depune chitanța nr.29/20.09.2013 in cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Av. U. A. A. solicită, respingerea acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare. În ce privește cheltuielile de judecată arată că pârâtele urmează a le solicita pe cale separată.
În temeiul art.394 N.C.p.c, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA,
asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr._, reclamanții G. L. A. și G. D., în contradictoriu cu pârâtele . București și . - Sucursala Hunedoara, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate clauzele abuzive din Convenția de credit nr._/28.06.2007, încheiată cu . -Sucursala Hunedoara, referitoare la pct.3 dobânda lit.”e”, dobânda anuală efectivă din condiții speciale, pct.3.10- dobânda anuală efectivă din condiții generale ale convenției, pct.3.5 costuri din Condiții Generale referitor la Comisionul de risc si pct.5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit menționate, referitor la comisionul de risc, redenumit comision de administrare credit în actul adițional, art. 8.1 lit.”a”, liniuța a 2-a și a 3-a din Condiții generale ,secțiunea 8, Scadență anticipată; art. 8.1 lit.”b”, din condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată, art. 8.1 lit.”c”, din condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată; art. 8.1 lit.”d”, din condiții generale secțiunea 8, scadența anticipată; art. 8.3 din Condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată; art. 10.1 din Condiții generale, secțiunea 10, costuri suplimentare; art. 10.2 din condiții generale secțiunea 10, costuri suplimentare și din actul adițional din 2010, clauzele privind comision de administrare credit.
Să fie obligată pârâta . Sucursala Hunedoara, să elimine din Convenția de credit nr._/28.06.2007, clauzele abuzive referitoare la pct.3 dobânda lit. ”e”, dobânda anuală efectivă din condiții speciale, pct.3.10- dobânda anuală efectivă din condiții generale ale convenției, pct.5 (a), comisioane din Condiții Speciale și pct. 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit menționate referitor la comisionul de risc, redenumit comision de administrare credit în actul adițional, art. 8.1 lit. ”a”, liniuța a 2-a și a 3-a din Condiții generale ,secțiunea 8, Scadență anticipată; art. 8.1 lit.”b”, din condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată, art. 8.1 lit.”c”, din condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată; art. 8.1 lit.”d”, din condiții generale secțiunea 8, scadența anticipată; art. 8.3 din Condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată; art. 10.1 din Condiții generale, secțiunea 10, costuri suplimentare; art. 10.2 din condiții generale secțiunea 10, costuri suplimentare și din actul adițional din 2010, clauzele privind comision de administrare credit.
Să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 434,14 CHF reținute cu titlu de comision de risc/administrare, în perioada iunie 2010-iunie 2013, să fie obligate pârâtele la restituirea sumelor achitate ulterior perioadei menționate cu titlu de comision administrare până la stoparea comisionului încasat necuvenit și recalcularea planului de rambursare ; să fie obligate pârâtele la plata dobânzii legale calculate la suma pe care trebuie să o restituie de la data plății și până la achitarea integrală a sumei datorate.
Reclamanții solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții arată că la data de 28.06.2007 au încheiat cu pârâta . - Sucursala Hunedoara, Convenția de credit nr._/28.06.2007, prin care au contractat un împrumut în sumă de 14.500 CHF, pentru o perioadă de 120 luni.
Reclamanții susțin că art.5 Comisioane prevede la lit. ,,a’’ ,,Comision de risc: 0,15 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar in zilele de scadenta pe toata perioada de derulare a convenției de credit’’.
Reclamanții apreciază ca prin aceste clauze contractuale banca creează in detrimentul lor si contrar cerințelor bunei credințe, care trebuie sa guverneze raporturile dintre părți, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților, în sensul ca banca in mod unilateral a introdus prin actul adițional comisionul de administrare de credit, aplicat la soldul creditului, plătibil la scadenta, întrucât D. reprezintă costurile totale ale creditului, criterii care rămân la latitudinea băncii.
Se arată că la pct.3 „a”- din condiții speciale ale convenției, este stipulat faptul că s-a negociat între părți la data semnării convenției de credit, o rată a dobânzii fixe curente de 4,25 % pe an.
Reclamanții mai susțin că riscul se referă la un eveniment a cărui producere are caracter virtual, potențial în viitor, nu actual, iar acoperirea lui în bani este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Din acest motiv, garantarea unei obligații de plată se face prin constituirea unor mijloace de garanție, nu prin perceperea unor comisioane, iar riscurile se evaluează în mod individual, în funcție de situația fiecărui debitor în parte.
Reclamanții arată că au garantat împrumutul acordat de bancă, cu garanții reale imobiliare care depășesc valoarea creditului, iar perceperea unui comision de risc este ilicită și necuvenită.
Clauzele privind scadența anticipată, prevăzuta la secțiunea 8, au menirea să intimideze clientul prin amenințarea cu scadența anticipată, fiindcă altfel pârâta nu are nici un interes să le aplice în mod arbitrar.
Reclamanții susțin că sunt abuzive și clauzele privind costurile suplimentare prevăzute la secțiunea 10, împrumutatul fiind nevoit în baza notificării băncii să plătească sume suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterea costurilor.
Reclamanții arată că, prin introducerea clauzelor contractuale abuzive, banca a creat in detrimentul lor și contrar cerinței bunei credințe care trebuie să guverneze raporturile dintre părți, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Referitor la comisionul de administrare prevăzut în actul adițional, reclamanții arata ca acest comision are aceeași valoare ca si comisionul de risc practicat, înlocuind comisionul de risc eliminat, astfel că reprezintă un comision nou, așadar introducerea clauzei cu privire la comisionul de administrare de 0,1 % este nelegală.
Reclamanții mai arată că, termenele ,, Comision de risc,, apare numai in convențiile de credit în timp ce în evidențele contabile ale pârâtelor dispare ca identitate fiind diluat in rata efectivă a dobânzii, amânat si recunoscut ca o ajustare a veniturilor din dobânzi, fiind o dobândă mascată.
In probațiune reclamanții au depus înscrisuri: Convenția de credit nr._/28.06.2007 (f.7), act adițional nr.1/15.09.2010 (f.28), plan rambursare (f.18).
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 15 lit. j din legea 146/1997 si art. 1 alin 2 din OG 32/1995.
Parata ..A. a depus întâmpinare (f. 39), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că toate clauzele contractuale au fost negociate, iar conținutul lor a fost stabilit de comun acord de către părți.
În ceea ce privește clauzele prev. la pct. 5 lit.”a” din condiții speciale, art. 3.5 din Condițiile generale, susține parata ca nici acestea nu sunt abuzive, reclamanții cunoscându-le si acceptându-le la încheierea contractului. Mai arată că acest comision de risc este parte integrantă a D., iar atâta timp cat aceștia au fost de acord cu dobânda anuala efectiva, este evident ca au fost de acord si cu acest comision de risc, care este un cost al creditului.
Pârâta susține că clauza prevăzută la pct.3 lit.”e” din condiții speciale nu este abuzivă și este obligatorie înserarea acestei clauze privind dobânda anuală efectivă în contract, scopul clauzei fiind acela de a aduce la cunoștința consumatorilor ,costurile totale ale creditului. Se mai arată că, atât timp cât un contract este prevăzută posibilitatea modificării anumitor costuri în funcție de modificarea unor indici independenți de voința băncii, se poate modifica și dobânda anuală efectivă, iar reclamanții au avut cunoștință despre acest fapt și nu au făcut dovada modificării dobânzii anuale efective pe parcursul derulării contractului.
Referitor la art. 8.1 lit. a) liniuța a doua și a treia, 8.1 lit. b) art. 8.1 lit. c), art. 8.1 lit. d), art. 8.3, art. 10.1 și art. 10.2 din Condițiile generale nu pot fi considerate clauze abuzive, reclamanții trebuind să fie solvabili nu numai la data acordării creditului ci în orice moment pe întreaga durată a contractului, iar societatea bancară are dreptul de a se informa verifica și de a se asigura că în orice moment reclamanții au capacitatea de a rambursa creditul, precum și că garanțiile aduse de împrumutați sunt suficiente pentru a sigura îndestularea băncii și recuperarea în întregime a creditului acordat, iar pe cale de consecință, dacă sunt îndeplinite condițiile de insolvabilitate să declare creditul scadent anticipat. Simpla existenta în contract a clauzelor prevăzute la secțiunea 8 acceptate prin semnătură de către reclamanți nu poate conduce la reținerea ca abuzivă a acestora ci eventual acestea ar putea fi analizate din aceasta perspectiva numai in ipoteza activării si invocării pe parcursul executării a clauzelor menționate. Arata parata in întâmpinare ca, pentru aceleași considerente apreciază că nu sunt abuzive nici clauzele prevăzute la art. 10.1 și 10.2 din Condițiile Generale. Astfel numai interpretarea abuzivă în interpretarea contractului de către bancă ar putea conduce la analiza clauzelor abuzive și la sancționarea băncii pentru o conduită abuzivă.
Introducerea clauzelor referitoare la costurile suplimentare prev. de art. 10.1, 10.2, din Condițiile generale, se justifică, având în vedere întinderea în timp a contractelor de credit. Debitorul trebuie să suporte costurile suplimentare intervenite în perioada de creditare pentru că este beneficiarul sumei de bani în toată această perioadă.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a se constata ca fiind abuzive clauzele prevăzute în actul adițional nr. 1/2010 referitoare la art. 3 pct.5.1 lit. b, pârâta susține ca această clauză nu creează un dezechilibru contractual de vreme ce conduce la scăderea costului total al creditului, iar reclamanții nu au făcut dovada denunțării actului adițional în termen de 60 de zile prevăzut de legea 268/2010, motiv pentru care apreciază că actul adițional a fost acceptat de reclamanți.
În drept au fost invocate Legea 193/2000, Directiva 93/13/CEE.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare (f. 46) prin care, în esență s-au opus la administrarea probelor solicitate de pârâte, susținând că sunt abuzive clauzele contractuale atacate.
Instanța a încuviințat parților proba cu înscrisurile depuse:
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pe excepție:
Potrivit art. 248 al. 1 N.C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă în totul sau în parte, administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a cauzei.
La termenul de judecată din 23.09.2013 reclamanții prin mandatar au precizat că nu mai solicita restituirea sumelor achitate pentru perioada 01.06.2010 – 18.06.2010. Prin urmare solicită restituirea sumelor începând cu data de 19.06.2010.
Pe fond:
Reclamanții G. Lucreția A. și G. D., au încheiat cu . - Sucursala Hunedoara, convenția de credit nr._/28.06.2007 prin care au contractat un împrumut in valoare de 14.500 CHF, care urma a fi rambursat în 120 luni, de la data încheierii convenției (f.8).
Prevederile legale instituite de către codul civil in cuprinsul art. 969 conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forța deplina doar in cazul contractelor care au fost legal întocmite si semnate.
Potrivit art. 948 cod civ, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil si liber exprimat al parții care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita. Conform art. 968 cod civ, cauza este nelicita atunci când este prohibita de legi si atunci când este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
In cazul de fata cauza contractului sinalagmatic încheiat intre parți cuprinde doua componente si este diferita pentru fiecare contractant. Pentru bancă, scopul proxim, imediat este reprezentat de restituirea creditului, iar scopul mediat, motivul determinant al încheierii contractului este obținerea de profit. Pentru împrumutați scopul imediat îl constituie obținerea unei sume de bani iar scopul mediat este folosirea acestora in interes personal cum este menționat la art. 1 lit. a din contract.
Una din condițiile de valabilitate a cauzei este aceea de a fi licita si morala. Conform art. 966 cod civ, obligația nelicita nu poate avea nici un efect, iar art. 968 cod civ. stabilește „ cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.” Potrivit art. 14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte care au fost încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi, au dreptul de a se adresa organelor judecătorești in conformitate cu prev. Codului civil si ale codului de procedura civila. In concluzie, încheierea unui contract cu încălcarea prev. legii 193/2000, face ca acel contract sa aibă o cauză ilicită, ceea ce atrage nulitatea absoluta a contractului.
Analizând clauzele contractuale invocate de către reclamanți, raportat la considerentele de drept dezvoltate anterior, instanța constata ca scopul mediat al încheierii contractului din punctul de vedere al băncii îl reprezintă obținerea de profit, banca urmărind aceasta finalitate chiar cu riscul nerespectării legii. Astfel contractul de credit in cauza a fost transformat in mod tacit de banca . adeziune, deoarece a constat ., ale cărui clauze nu au putut fi negociate de către reclamanți, întregul contract fiind impus in forma respectiva de banca.
Conform prev art. 4 din legea 193/2000 prin care a fost transpusa Directiva 84/450/CE, o clauza contractuala care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Împrejurarea ca anumite aspecte ale contractului sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicare legii pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a acestuia evidențiază ca a fost prestabilit unilateral de către comerciant, iar daca acesta pretinde ca o clauza a fost negociata este sarcina sa să prezinte probe in acest sens. In cauza dedusa judecații nu s-a făcut dovada ca respectivele clauze invocate in acțiune ar fi fost negociate de către banca împreuna cu clienții, iar faptul ca ambele parți au cunoscut la data semnării întinderea obligațiilor cuprinse in contract, nu înseamnă ca respectivul contract a fost negociat, din moment ce clientul nu a avut posibilitatea de a modifica prin negociere anumite clauze.
In ceea ce privește comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit. a si pct. 3.5 din contract, s-a stabilit ca pentru creditul acordat se va aplica un comision de risc in valoare de 0,15 % pe an, aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar in zilele de scadența, pe toata perioada de derulare a convenției de credit. Această clauză prin raportare la prev legii nr. 193/2000 apare ca abuzivă din următoarele considerente:
Comisionul de risc este incomplet si insuficient definit, banca limitându-se la a stabili ca reprezintă o suma care se percepe lunar, procentual la soldul creditului, pentru punerea la dispoziție a creditului. Nici in condițiile generale la pct. 3.5 nu se realizează o definire mai clara a acestui comision. Nu se prevede astfel criteriul in funcție de care se stabilește valoarea procentuala a comisionului, care este necesitatea practica a perceperii acestei sume lunar, având in vedere ca suma reprezentând credit a fost pusa la dispoziție, integral, o singura data. In plus nu sunt identificate riscurile pe care banca și le asumă si care in consecința ar trebui sa le suporte, daca aceste riscuri sunt continue, daca au caracter de permanență, sau pot apare numai in anumite situații, care sunt aceste situații si criteriile de evaluare a lor. Pe de alta parte creditele sunt prevăzute cu garanție reala imobiliara, dublata de o polița de asigurare cesionata in favoarea băncii, astfel ca din punct de vedere al riscului de neplata banca este garantata mai mult decât satisfăcător, având in vedere ca imobilele aduse in garanție au fost evaluate la o valoare peste suma primita de debitori.
Totodată pentru punerea la dispoziție a sumei de bani si utilizarea acesteia de către debitori banca percepe dobânda, lunar pana la rambursare, alături de dobânda curenta fiind prevăzute si o . dobânzi penalizatoare si alte comisioane, menționate în condițiile generale ale convenției la secțiunile 3 „costuri”, secțiunea 4- plăți, secțiunea 5 – plăți efectuate cu întârziere, secțiunea 6- rambursări anticipate, secțiunea 7 – obligațiile părților, secțiunea 8 - scadența anticipată, secțiunea 9 - garanții, secțiunea 10 - costuri suplimentare.
Prin urmare se constata ca riscurile pe care banca si le asumă pe perioada derulării contractului sunt de fapt asigurate încă de la început, in aceste condiții putându-se chiar aprecia ca nu exista riscuri in sarcina băncii, astfel ca nu se justifica nici perceperea unui comision in acest sens. Eventualele costuri pe care banca le suporta pentru procurarea sumelor si punerea la dispoziție a acestora către clienți, sunt elemente exterioare contractului si au legătura cu obiectul de activitate al societății, iar nu cu derularea contractului de împrumut.
Conform principiului bunei credințe care trebuie să cârmuiască convențiile legal făcute între părți, un risc în derularea unei convenții trebuie asumat de fiecare dintre participanții la raportul juridic si trebuie sa fie suportat in același mod de ambele parți, ori in situația de fata se constata ca toate riscurile sunt suportate de către debitori. A nu se pierde din vedere aspectul ca si debitorii își asuma o . riscuri pe perioada derulării contractului, care nu sunt suportate de banca, acestea fiind tot in sarcina lor. Echitatea si echilibrul contractual al parților nu sunt astfel corect reprezentate in cadrul acestor contracte de credit, fiind reținute in sarcina debitorilor o . costuri, intre care si comisionul de risc, pentru care nu exista o definiție clara si o justificare legitima si corecta, creându-se astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, sub aspectul expres al riscurilor potențiale asumate de acesta în acordarea creditului.
Chiar și directiva europeană în această materie nr. 48/2008 din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, prevede că băncile trebuie să respecte legislația europeană și națională în domeniul protecției consumatorilor, care conține norme imperative, obligând băncile la o anumită conduită prudentă, diligentă și oarecum prietenoasă, evident, în limitele legii, față de consumatori, evitându-se orice fel de diferende și litigii potențiale.
Așa fiind, de regulă, în contractele de credit bancar cu consumatorii împrumutați, nu doar banca este cea care are drepturi, consumatorul împrumutat persoană fizică având doar obligații, ci fiecare dintre părți are drepturi și obligații corelative, iar corolarul drepturilor băncii nu îl mai reprezintă, în mod necesar și sine qua non, obligațiile debitorului, persoană fizică.
Persoana fizică consumator are drepturi legale și contractuale de sine stătătoare, inclusiv, între altele, dreptul de a negocia clauzele contractului de credit bancar, ținându-se cont de prevederile legale imperative, care apără interesele consumatorilor.
Art. 6 din legea 193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Acest articol nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute in legea 193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.
Deoarece art. 14 din legea 193/2000 face trimitere la codul civil si la codul de procedarea civila, instanța apreciază ca in cauza cererea reclamanților este întemeiata existând un caz de nulitate absoluta parțială, care este dat de caracterul abuziv al unor clauze contractuale ce se sancționează cu desființarea acelor clauze si restituirea prestațiilor efectuate.
La judecarea cauzei se va avea in vedere si interpretarea pe care a dat-o CJCE articolului 6 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, articol ce a fost transpus de art. 6 din legea 193/2000. astfel in cauza C-243/08 (Pannon GSM Zrt vs E. Sustine G.) si cauza C-240/98 (Murciano Quintero), Curtea a stabilit ca art. 6 trebuie interpretat in sensul ca o clauza contractuala abuziva nu creează obligații pentru consumator si nu este necesar ca respectivul consumator sa fi contestat in prealabil cu succes o astfel de clauza. Instanța naționala are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze de îndată ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare, iar atunci când considera ca o astfel de clauza este abuziva nu o aplica.
F. de toate argumentele expuse instanța apreciază ca banca prin includerea clauzelor invocate de reclamanți in cuprinsul contractului de credit încheiat cu aceștia, au fost încălcate prev legii 193/2000, clauzele respective fiind lovite de nulitate absoluta.
Nulitatea lipsește de cauza juridica in mod retroactiv obligația de achitare a sumei reprezentând comisionul de risc. De fapt aceste sume reprezintă o plata nedatorata, care stă ca temei al restituirii prestațiilor bănești. Contractul încheiat intre parți nu este un contract cu executare succesiva ci un contract încheiat uno ictu. Astfel parata si-a executat dintr-o data si imediat, obligația de a pune la dispoziția reclamanților suma solicitata, acestora revenindu-le obligația corelativa de a restitui suma la termenele scadente convenite. Aceasta modalitate convenționala de rambursare nu schimba natura juridica a contractului si nici a obligației de restituire – înțelegând prin aceasta o plata in accepțiunea art. 1092 cod civil, ca executare voluntara a unei obligații. In privința invocării de către parata a imposibilității uneia dintre parți de a returna folosința asigurata de cealaltă parte, instanța constata ca echivalentul folosinței este reprezentat de dobânda si nu de comisionul de risc.
Susținerea paratelor ca art. 4 al directivei 93/13/CEE a exclus prețul contractului de la controlul caracterului abuziv nu este fondata, întrucât comisionul de risc nu face parte din prețul contractului. Banca avea obligația de a-si constitui provizioane de risc de credit conf. art. 11 din Regulamentul BNR nr. 5/2002, care se va realiza prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit. Având in vedere ca aceste provizioane sunt incluse pe cheltuieli, ele cad in sarcina băncii, ele nu constituie venituri si nu pot fi percepute de la împrumutat. Din punct de vedere fiscal provizioanele sunt deductibile la calculul profitului impozabil, iar unitățile financiare au posibilitatea sa suporte astfel de provizioane si implicit eventualele pierderi, pentru care s-a realizat constituirea lor, nefiind justificata încasare de sume cu aceeași destinație de la împrumutați, ( art. 22 pct. 1 lit. d din legea 571/2003). In plus parata avea si posibilitatea de a încheia un contract de asigurare a creditului, dar in pofida acestor posibilități, parata a preferat sa transfere toate riscurile in sarcina clientului, cu toate ca din punctul de vedere al acestuia riscurile erau acoperite încă de la semnare, prin garanție imobiliara si contract de asigurare cesionat băncii.
Chiar si in situația in care s-ar considera ca acest comision este parte componenta a prețului, el nu este supus excepției prev de art. 4 din directivă din moment ce nu este prevăzut clar si inteligibil in cuprinsul contractului.
Cât privesc clauzele cuprinse în contract la art. 8.1 lit.”a”, liniuța a 2-a și a 3-a din Condiții generale secțiunea 8, Scadență anticipată; art. 8.1 lit.”c” din condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată; art. 8.1 lit.”d”, din condiții generale secțiunea 8, scadența anticipată, art. 10.1, art. 10.2 din Condițiile generale, Secțiunea 10 „Costuri suplimentare„, instanța apreciază că sunt abuzive pentru următoarele motive:
Conform clauzelor contractuale impuse de bancă, daca valoarea garanției aduse pentru acordarea creditului scade sub valoarea creditului rămas de achitat, din motive independente de voința părților contractante, împrumutatul este obligat sa aducă noi garanții, sub sancțiunea declarării scadentei anticipate.
Eventualele costuri pe care banca le suporta pentru procurarea sumelor si punerea la dispoziție a acestora către clienți, sunt elemente exterioare contractului si au legătura cu obiectul de activitate al societății, iar nu cu derularea contractului de împrumut.
Ca si celelalte clauze abuzive semnalate, aceste clauze sunt cuprinse ., lipsindu-le caracterul negociat. Totodată, ele creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părtilor, contrar cerințelor bunei-credințe.
Dezechilibrul contractual generat de aceste clauza este evident, deoarece operează un transfer nejustificat al riscurilor din sarcina creditorului in sarcina consumatorului.
Astfel, in situația in care valoarea bunului adus drept garanție scade, consumatorul suferă o prima paguba, anume diminuarea patrimoniului sau cu valoarea cu care a scăzut garanția, iar, in al doilea rând, este obligat (deoarece conform contractului trebuie sa preia si riscul băncii) sa mai aducă noi garanții, expunându-se unor noi taxe notariale si comisioane bancare, ca sa nu mai vorbim despre indisponibilizarea acelor bunuri care nu mai pot fi lichidate cu ușurința datorita necesitații obținerii acordului băncii la înstrăinare.
Caracterul abuziv al acestor clauze si totodată reaua-credința a creditorului la momentul încheierii contractelor de credit sunt subliniate prin acest adevărat modus operandi al băncii care a transferat orice risc contractual in sarcina consumatorului.
Instanța va constata caracterul abuziv al acestor clauze, deoarece oferă băncii in mod discreționar dreptul exclusiv de a declara scadent anticipat creditul și de a-l obliga pe client să suporte costuri suplimentare.
Din aceste motive, apreciem că aceste clauze abuzive sunt nule absolut, urmând a fi eliminate din contract.
Reclamanții au solicitat să se constate ca fiind abuzive clauzele referitoare la art.3 pct.5.1 „b” comision de administrare credit, din actul adițional nr.1/15.09.2010.
Având în vedere că acest comision are aceiași valoare ca, și comisionul de risc, cu toate că este un comision nou, așa cum rezultă din definirea lui este perceput pentru administrare creditului de către bancă din perspectiva riscurilor asumate de aceasta. În concluzie comisionul de administrare vizează administrarea riscului de credit, riscului de piață și pentru considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța va constata că sunt abuzive clauzele prevăzute în actul adițional nr. nr.1/15.09.2010 la convenția de credit nr._/28.06.2007, referitoare la art. .3 pct.5.1 lit.”b” comision de administrare credit urmând a fi înlăturate din actul adițional.
In concluzie, instanța reținând aplicabilitatea prevederilor legale mai sus menționate, va admite în parte acțiunea formulata de reclamanți si in consecință se va constata nulitatea absoluta parțiala a convenției de credit nr._/28.06.2007, încheiată între părți în privința următoarelor clauze care vor fi desființate:
- pct. 5 lit. a) „comisionul de risc” din „Condițiile speciale” ale convenției
- pct. 3.5 „comisionul de risc” din Secțiunea 3 a Condițiilor Generale
- art. 8.1 lit.”a”, liniuța a 2-a și a 3-a din Condiții generale secțiunea 8, Scadență anticipată;
- art. 8.1 lit.”c” din condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată;
- art. 8.1 lit.”d”, din condiții generale secțiunea 8, scadența anticipată
- art. 10.1 din Condițiile generale ,secțiunea 10, costuri suplimentare;
- art. 10.2 din Condițiile generale, secțiunea 10, costuri suplimentare;
Constată nulitatea clauzelor abuzive prevăzute în actul adițional nr.1 din 15.09.2010 la convenția de credit nr._/28.06.2007, la referitoare art. 3 pct. 5.1 lit.”b” comision de administrare credit.
Totodată se va desființa si „planul de rambursare credit” in ceea ce privește clauzele menționate.
Pe cale de consecința se va dispune obligarea paratelor sa plătească reclamanților sumele achitate de aceștia cu titlu de comision de risc/administrare începând cu data de 19.06.2010 si pana la anularea clauzelor, sume care vor fi calculate si individualizate in raport de plățile efectuate.
De asemenea, va obliga pe pârâtă să plătească reclamanților dobânda legală aferentă întregului debit datorat, începând cu data introducerii acțiunii 19.06.2013 și până la achitarea lui integrală și efectivă.
Referitor la clauza prevăzută pct.3 lit.”e” dobânda anuală efectivă din condiții speciale și art. 3.10 din condiții generale, instanța apreciază că aceasta clauză nu este abuzivă, fiind obligatorie potrivit legislației în vigoare, înserarea unei astfel de clauze în convenția de credit. D. reprezintă costul creditului și doar comisioanele și dobânzile care sunt parte integrantă a acestui cost pot fi înlăturare dacă se constată caracterul lor abuziv.
Mai mult, prin OUG nr. 50/2010 este prevăzută obligativitatea ca în contractele de credit să se regăsească definiția D. si modalitatea in care aceasta este calculată. Pentru aceste motive va fi respinsă cererea privind constatarea caracterului abuziv și înlăturarea acestei clauze din convenția de credit.
Cu privire la clauzele cuprinse în convenția de credit nr._/28.06.2007, respectiv: 8.1 lit. b din Condiții generale, Scadență Anticipată; pct.8.3 Scadență anticipată din Condiții Generale, instanța apreciază că nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante. Reclamanții nu au dovedit că le-a fost cauzat un prejudiciu prin înserarea acestora în convenția de credit, deși potrivit art. 1169 cod civil, sarcina probei revenea acestora.
Pentru motivele mai sus arătate, instanța va respinge cererea având ca obiect constatarea acestor clauze ca fiind abuzive și înlăturarea lor din convenția de credit.
Potrivit art. 453 cod. proc. civ, se va retine culpa procesuală a paratelor si vor fi obligate acestea sa achite reclamanților suma de 2000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariul avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții G. L. A. și G. D., ambii cu domiciliul in localitatea Hunedoara, . A, . jud. Hunedoara în contradictoriu cu pârâtele ., cu sediul în București, sector 2, Șoseaua P., nr.42, . 10 și . - Sucursala Hunedoara cu sediul in Hunedoara, ., . Hunedoara, și în consecință:
Constată nulitatea absoluta parțiala a convenției de credit nr._/28.06.2007 încheiată între părți în privința următoarelor clauze:
- pct. 5 lit. a) „comisionul de risc” din „Condițiile speciale” ale convenției
- pct. 3.5 „comisionul de risc” din Secțiunea 3 a Condițiilor Generale
- art. 8.1 lit.”a”, liniuța a 2-a și a 3-a din Condiții generale secțiunea 8, Scadență anticipată;
- art. 8.1 lit.”c” din condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată;
- art. 8.1 lit.”d”, din condiții generale secțiunea 8, scadența anticipată
- art. 10.1 din Condițiile generale ,secțiunea 10, costuri suplimentare;
- art. 10.2 din Condițiile generale, secțiunea 10, costuri suplimentare;
Constata că sunt abuzive clauzele prevăzute în actul adițional nr.1/15.09.2010 la convenția de credit nr._/28.06.2007 referitoare la art. 3 pct. 5.1 lit.”b” comision de administrare credit.
Desființează clauzele contractuale menționate mai sus.
Desființează „planul de rambursare credit” cu privire la clauzele menționate.
Obligă pârâtele să plătească reclamanților sumele achitate de aceștia cu titlu de comision de risc/administrare începând cu data de 19.06.2010 si pana la anularea clauzelor, sume care vor fi calculate si individualizate în raport de plățile efectuate.
Obligă pe pârâte să plătească reclamanților dobânda legală aferentă întregului debit datorat, începând cu data introducerii acțiunii 19.06.2013 și până la achitarea lui integrală și efectivă.
Respinge în rest cererea.
Obliga paratele, in solidar, să achite reclamanților suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Hunedoara.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Florincaș G. M. M.
F.G/M.M/08.10.2013/6ex
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 952/2013. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 466/2013. Judecătoria... → |
|---|
