Acţiune în constatare. Sentința nr. 1395/2013. Judecătoria HUNEDOARA

Judecătoria HUNEDOARA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 1395/2013 pronunțată de Judecătoria HUNEDOARA la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 2672/243/2013

JUDECĂTORIA HUNEDOARA

CIVIL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1395/2013

Ședința publică de la 16.09.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: FLORINCAȘ G.

GREFIER: G. L.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul K. Z., reclamanta K. S.-E. în contradictoriu cu pârâtele ., . -SUCURSALA HUNEDOARA, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă mandatara reclamantei, av. M. S. E. și av.U. A. A. în substituirea mandatarului pârâtelor av.O. C. F., lipsind reclamanții.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, din oficiu, potrivit disp art.131 N.C.P.C., și-a verificat competența și s-a declarat competentă general, material și teritorial pentru soluționarea cauzei.

Av. U. A. A. depune la dosar delegație de substituire.

Instanța acordă cuvântul mandatarilor părților cu privire la probațiune.

Mandatara reclamanților, av. M. S. E. solicită proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Av. U. A. A. solicită încuviințarea probei cu interogatoriul reclamanților.

Mandatara reclamanților, av. M. S. E. arata ca se opune admiterii cererii luării unui interogatoriu reclamanților, întrucât nu este o cerere pertinentă și concludentă cauzei, prin înscrisurile depuse la dosar fiind lămurite toate aspectele.

Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamanți în conformitate cu art. 255 alin.1 rap la art. 258 N Codul de procedură civilă, considerând-o legală, pertinentă si concludentă soluționării cauzei.

Instanța respinge cererea privind luarea unui interogatoriu reclamanților, întrucât potrivit prev. art. 351 N. c.pr.civ., nu se pot obține lămuriri suplimentare care să poată duce la dezlegarea pricinii.

Analizând întrebările din cuprinsul interogatoriului, raportat la celelalte înscrisuri depuse la dosar și obiectul cauzei, instanța respinge cererea, concluzionând că nu este concludentă și utilă cauzei proba cu interogatoriu reclamanților, și nu ajută la dezlegarea pricinii.

Mandatarul pârâtelor invocă excepția prescripției dreptului reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc pentru perioada august 2007 – 16.04.2010.

Instanța acordă cuvântul pe excepție.

Mandatarul pârâtelor U. A. A. solicită admiterea excepției prescripției dreptului reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc pentru perioada 01 mai 2010-28 mai 2010, pentru motivele arătate în întâmpinare.

Mandatara reclamantei, av. M. S. E. învederează că este de acord de cu admiterea excepției prescripției dreptului reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc pentru perioada 01 mai 2010-28 mai 2010.

Mandatara reclamanților, av. M. S. E. arată că nu mai formulează alte cereri, nu mai are alte probe de propus și solicită cuvântul în fond.

Av. U. A. A. arată, de asemenea, că nu mai formulează alte cereri, nu mai are alte probe de propus și solicită cuvântul în fond.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Mandatara reclamanților, av. M. S., solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Cu cheltuieli de judecata, depune chitanța nr.28/13.09.2013 in cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat.

Av. U. A. A. solicită respingerea acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecata.

În temeiul art. 394 alin.1 N.C. proc. civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr._ reclamanții K. Z. și K. S.-E. în contradictoriu cu pârâtele . București și . - Sucursala Hunedoara, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate clauzele abuzive din Convenția de credit nr._/27.05.2008, încheiată cu ., referitoare la pct.3 dobânda lit.”d”, data ajustării dobânzii din Condiții Speciale, pct.3 dobânda lit.”e”, dobânda anuală efectivă din Condiții Speciale, pct.5(a), pct. 3.11 dobânda anuală efectivă din Condiții generale ale Convenției, pct. 3.5 costuri din condiții generale ale convenției de credit menționate referitor la comisionul de risc și pct. 5 lit. „a” din condițiile speciale ale Convenției de credit menționate, referitor la comisionul de risc, redenumit comision de administrare credit în actul adițional, art. 8.1 lit. „a”, liniuța a 2-a și a 3-a din Condiții generale ,secțiunea 8, Scadență anticipată; art. 8.1 lit.”b”, din condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată, art. 8.1 lit.”c”, din condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată; art. 8.1 lit.”d”, din condiții generale secțiunea 8, scadența anticipată; art. 8.3 din Condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată; art. 10.1 din Condiții generale, secțiunea 10, costuri suplimentare; art. 10.2 din condiții generale secțiunea 10, costuri suplimentare; și din actul adițional nr. 1/22.09.2010 a clauzelor abuzive referitoare la „Comision de administrare credit”.

Să fie obligată pârâta ., să elimine din Convenția de credit nr._/27.05.2008, clauzele abuzive referitoare la pct.3 dobânda lit.”d”, data ajustării dobânzii din Condiții speciale, pct.3 dobânda lit.”e”, dobânda anuală efectivă din Condiții Speciale, pct. 3.11 dobânda anuală efectivă din Condiții generale ale Convenției, pct.5(a), comisioane din condiții speciale și pct. 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit menționate referitor la comisionul de risc, redenumit comision de administrare credit în actul adițional; art. 8.1 lit.”a”, liniuța a 2-a și a 3-a din Condiții generale secțiunea 8, Scadență anticipată; art. 8.1 lit.”b” din Condiții generale secțiunea 8 scadență anticipată, art. 8.1 lit.”c” din condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată; art. 8.1 lit.”d”, din condiții generale secțiunea 8, scadența anticipată; art.8.3 din condiții generale, secțiunea 8, scadenta anticipată; art. 10.1 din Condiții generale, secțiunea 10, costuri suplimentare; art. 10.2 din condiții generale secțiunea 10, costuri suplimentare și din Actul adițional nr. 1 din 22.09.2010 a clauzelor abuzive prevăzute la art. 5.1 lit. „a”, referitoare la comision de administrare credit.

Să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 1164,18 CHF ce a fost achitată cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare în perioada mai 2010-mai 2013, să fie obligate pârâtele la restituirea sumelor achitate ulterior perioadei menționate cu titlu de comision administrare până la stoparea comisionului încasat necuvenit și recalcularea planului de rambursare; să fie obligate pârâtele la plata dobânzii legale calculate la suma pe care trebuie să o restituie de la data plății și până la achitarea integrală a sumei datorate.

Reclamanții solicită cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanții arată că la data de 27.05.2010 au încheiat cu pârâta . - Sucursala Hunedoara Convenția de credit nr._, prin care au contractat un împrumut în sumă de 17.400 CHF, pentru o perioadă de 300 luni.

Reclamanții arată că la punctul 3 a din condiții speciale ale convenției este stipulat faptul că, s-a negociat între părți la data semnării convenției de credit, respectiv o rată a dobânzii fixe curente de 3,99 puncte procentuale pe an.

Se mai arată că la pct.3 lit. „d” din Condițiile Speciale ale convenției de credit privind „Data ajustării dobânzii’’ se prevede că „ Banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structura a ratei dobânzii; Rata dobânzii astfel modificata se va aplica de la data comunicării’’.

Art.5 Comisioane prevede la lit. ,,a’’ ,,Comision de risc: 0,22 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar in zilele de scadenta pe toata perioada de derulare a convenției de credit’’.

Reclamanții apreciază ca prin aceste clauze contractuale banca creează in detrimentul lor si contrar cerințelor bunei - credințe, care trebuie sa guverneze raporturile dintre părți, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților, în sensul ca banca, in mod unilateral a introdus prin actul adițional comisionul de administrare de credit, aplicat la soldul creditului, plătibil la scadenta, întrucât D. reprezintă costurile totale ale creditului, criterii care rămân la latitudinea băncii.

Reclamanții mai susțin că riscul se referă la un eveniment a cărui producere are caracter virtual, potențial în viitor, nu actual, iar acoperirea lui în bani este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Din acest motiv, garantarea unei obligații de plată se face prin constituirea unor mijloace de garanție, nu prin perceperea unor comisioane,iar riscurile se evaluează în mod individual, în funcție de situația fiecărui debitor în parte.

Reclamanții arată că au garantat împrumutul acordat de bancă, cu garanții reale imobiliare care depășesc valoarea creditului, iar perceperea unui comision de risc este ilicită și necuvenită.

Mai arată că, deprecierea garanției afectează atât patrimoniul împrumutatului cât și a urmașilor săi.

Susțin reclamanții că, clauzele privind scadența anticipată, prevăzuta la secțiunea 8, au menirea să intimideze clientul prin amenințarea cu scadența anticipată, fiindcă altfel pârâta nu are nici un interes să le aplice în mod arbitrar.

Reclamanții susțin că sunt abuzive și clauzele privind costurile suplimentare prevăzute la secțiunea 10, împrumutatul fiind nevoit în baza notificării băncii să plătească sume suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterea costurilor.

Reclamanții arată că, prin introducerea clauzelor contractuale abuzive, banca a creat in detrimentul lor și contrar cerinței bunei credințe care trebuie să guverneze raporturile dintre părți, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Referitor la comisionul de administrare prevăzut în actul adițional, reclamanții arata ca acest comision are aceeași valoare ca si comisionul de risc practicat, înlocuind comisionul de risc eliminat, astfel că reprezintă un comision nou, așadar introducerea clauzei cu privire la comisionul de administrare este nelegală.

In probațiune reclamanții au depus înscrisuri: Convenția de credit nr._/27.05.2008(f.7-20), plan rambursare (f.29-40), act adițional nr.1/22.09.2010(f.21-28).

Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 15 lit. j din legea 146/1997 si art. 1 alin 2 din OG 32/1995.

Parata ..A. a depus întâmpinare(f. 50), prin care invoca excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada mai 2008 – mai 2010, susținând că, au trecut mai mult de 3 ani de la data la care sumele puteau fi solicitate de către reclamanți.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că toate clauzele contractuale au fost negociate, iar conținutul lor a fost stabilit de comun acord de către părți.

În ceea ce privește susținerea reclamanților cu privire la contractul de credit, ca fiind unul de adeziune si a faptului că clauzele acestuia nu puteau fi negociate, susține parata că aceasta a dat dovada de buna credința si a transmis reclamanților un act adițional de implementare a dispozițiilor OUG 50/2010. De asemenea, parata a introdus in contractul de credit art. 13.1, care prevede faptul că „la cererea împrumutatului, banca poate aproba modificarea clauzelor convenției”, deci in cazul in care împrumutații ar fi dorit modificarea anumitor clauze contractuale, ar fi putut solicita băncii acest lucru, caz in care s-ar fi încheiat un act adițional. Reclamanții nu au făcut aceasta dovada, dar au solicitat instanței de judecată, nu modificarea clauzelor contractuale ci eliminarea acestora in totalitate.

Pârâta a arătat că punctul 3 lit. d) din condițiile speciale nu poate constitui o clauză abuzivă întrucât reclamanții au avut posibilitatea să citească și să studieze contractul de credit pe care și l-au însușit prin semnătură, și ca urmare au acceptat toate clauzele existente în cuprinsul acestuia.

Pârâta arată că într-adevăr contractele de credit sunt contracte preformulate la toate instituțiile bancare, însă sunt încheiate ca urmare a voinței exprimate de clienți și clauzele menționate în contracte nu le-au fost impuse reclamanților, așa cum susțin, în condițiile în care banca, nu deține un monopol pe piață la acordarea creditelor, clientul putându-se adresa oricărei bănci pentru a alege o variantă mai avantajoasă. Prin urmare, apreciază pârâta că în cauză în lipsa dovedirii unei eventuale vicieri a consimțământului reclamanților, la data încheierii Convenției, trebuie aplicat principiul prev. de art. 969 C. civil, potrivit căruia convențiile legal făcute, au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună credință.

Pârâta arată că potrivit art. 1 lit. a paragraful 2 din Legea 193/2000, nu este clauză abuzivă cea prevăzută de pct. 3 lit. d din Condițiile speciale ce prevede ca rata dobânzii curente poate fi ajustata de banca in cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetara, cu obligația băncii de a comunica împrumutatului noua rata a dobânzii, care se va aplica de la data comunicării, motiv care poate fi unul întemeiat in modificarea dobânzii.

În ceea ce privește clauzele prev. la pct. 5 lit.”a” din condiții speciale, art. 3.5 din Condițiile generale, susține parata ca nici acestea nu sunt abuzive, reclamanții cunoscându-le si acceptându-le la încheierea contractului. Mai arată că acest comision de risc este parte integrantă a D., iar atâta timp cat aceștia au fost de acord cu dobânda anuala efectiva, este evident ca au fost de acord si cu acest comision de risc, care este un cost al creditului.

Pârâta înfățișează că la art. 3.11 din condiții generale se prevede faptul ca D. care reprezintă costul total al creditului si este format din toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul, poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii precum și in alte condiții prevăzute de secțiunea „costuri suplimentare”, sau prin acordul părților.

Referitor la art. 8.1 lit. a) liniuța a doua și a treia, art. 8.1 lit. b) art. 8.1 lit. c), art. 8.1 lit. d), art. 8.3, art. 10.1 și art. 10.2 din Condițiile generale nu pot fi considerate clauze abuzive, reclamanții trebuind să fie solvabili nu numai la data acordării creditului ci în orice moment pe întreaga durată a contractului, iar societatea bancară are dreptul de a se informa verifica și de a se asigura că în orice moment reclamanții au capacitatea de a rambursa creditul, precum și că garanțiile aduse de împrumutați sunt suficiente pentru a sigura îndestularea băncii și recuperarea în întregime a creditului acordat, iar pe cale de consecință, dacă sunt îndeplinite condițiile de insolvabilitate să declare creditul scadent anticipat. Simpla existenta în contract a clauzelor prevăzute la secțiunea 8 acceptate prin semnătură de către reclamanți nu poate conduce la reținerea ca abuzivă a acestora ci eventual acestea ar putea fi analizate din aceasta perspectiva numai in ipoteza activării si invocării pe parcursul executării a clauzelor menționate. Arata parata in întâmpinare ca, pentru aceleași considerente apreciază că nu sunt abuzive nici clauzele prevăzute la art. 10.1 și 10.2 din Condițiile Generale. Astfel numai interpretarea abuzivă în interpretarea contractului de către bancă ar putea conduce la analiza clauzelor abuzive și la sancționarea băncii pentru o conduită abuzivă.

Introducerea clauzelor referitoare la costurile suplimentare prev. de art. 10.1, 10.2, din Condițiile generale, se justifică, având în vedere întinderea în timp a contractelor de credit. Debitorul trebuie să suporte costurile suplimentare intervenite în perioada de creditare pentru că este beneficiarul sumei de bani în toată această perioadă.

În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a se constata ca fiind abuzivă clauza privind comisionul de administrare din actul adițional nr. 1/22.09.2010, pârâta susține ca aceasta solicitare este nefondată, reclamanții fiind notificați cu privire la modificarea convenției de credit pe care aceștia au semnat-o.

În drept au fost invocate Legea 193/2000, Directiva 93/13/CEE.

Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare(f. 59) prin care arata ca nu mai solicită constatarea și eliminarea din Convenția de credit nr._/27.05.2008 a clauzei referitoare la pct. 3 Dobanda lit. „d”, data ajustării dobânzii curente” din Condiții Speciale.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune privind restituirea sumelor cuvenite cu titlu de comision de risc si comision de administrare, invocata de parate, reclamanții arată că au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumelor respective pe ultimii trei ani, sens în care solicită respingerea respectivei excepții. În esență, reclamanții s-au opus la administrarea probelor solicitate de pârâte, susținând că sunt abuzive clauzele contractuale atacate.

Instanța a încuviințat parților proba cu înscrisurile depuse.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Pe excepție:

Potrivit art. 248 al. 1 N.C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă în totul sau în parte, administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a cauzei.

Prin întâmpinare și la termenul de judecată din 16.09.2013 mandatarul pârâtei a invocat excepția prescripției dreptului reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate pentru perioada mai 2008 – mai 2010.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Potrivit disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani.

De asemenea, conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar conform art. 12 din același decret, în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.

Normele care reglementează prescripția extinctivă sunt imperative, iar instituția prescripției extinctive este de ordine publică.

În speță, reclamanții solicită obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute cu titlu de comision de risc în perioada mai 2010 – mai 2013 și în continuare până la data modificării planului de rambursare.

Termenul de prescripție a dreptului la acțiune al reclamanților pentru sumele plătite până la data de 28 mai 2010 s-a născut în data de 28 mai 2010 și s-a împlinit în data de 28 mai 2013.

Cererea a fost introdusă la Judecătoria Hunedoara la data de 29 mai 2013, deci după împlinirea termenului de prescripție calculat de la data plăților efectuate la care am făcut referire mai sus, respectiv pentru perioada 01 mai 2010 – 28 mai 2010, nu s-a făcut dovada suspendării sau întreruperii cursului prescripției, potrivit legii.

Pentru aceste considerente instanța, în baza art. 1 alin. 1 din Decretul 167/1958, urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiune, va constata că sunt prescrise sumele solicitate de reclamanți reprezentând comision de risc pentru perioada 01 mai 2010 – 28 mai 2010, pe cale de consecință va respinge cererea având ca obiect aceste pretenții, ca fiind prescrisă.

Pe fond:

Reclamanții K. Z. și K. S. E. au încheiat cu . - Sucursala Hunedoara, convenția de credit nr._ din 27.05.2008 prin care au contractat un împrumut in valoare de 17.400 CHF, care urma a fi rambursat în 300 luni, de la data încheierii convenției (f.7).

La pct. 3 lit. „d” – “data ajustării dobânzii” din contract se prevede ca banca își rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetara comunicând împrumutatului noua rata a dobânzii, care se va aplica de la data comunicării. Pe de alta parte la art. 3 lit. „a” din contract se stipulează ca rata dobânzii curente este de 3,99 % pe an, fără a se menționa ca aceasta este variabila. Totodată la pct. 3.11 din Secțiunea Condiții Generale se arata ca D. poate fi modificata in condițiile modificării ratei dobânzii, precum si in condițiile prevăzute de Secțiunea 10 „Costuri suplimentare” ori prin acordul parților.

La pct. 5 lit. „a” din secțiunea Condiții Speciale si la pct. 3.5 din Condițiile Generale a fost stabilit un comision de risc de 0,22 % aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar in zilele de scadența, pe toata perioada de derulare a convenției de credit.

Prevederile legale instituite de către codul civil in cuprinsul art. 969 conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forța deplina doar in cazul contractelor care au fost legal întocmite si semnate.

Potrivit art. 948 cod civ, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil si liber exprimat al parții care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita. Conform art. 968 cod civ, cauza este nelicita atunci când este prohibita de legi si atunci când este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.

In cazul de fata cauza contractului sinalagmatic încheiat intre parți cuprinde doua componente si este diferita pentru fiecare contractant. Pentru bancă, scopul proxim, imediat este reprezentat de restituirea creditului, iar scopul mediat, motivul determinant al încheierii contractului este obținerea de profit. Pentru împrumutați scopul imediat îl constituie obținerea unei sume de bani iar scopul mediat este folosirea acestora in interes personal cum este menționat la art. 1 lit. a din contract.

Una din condițiile de valabilitate a cauzei este aceea de a fi licita si morala. Conform art. 966 cod civ, obligația nelicita nu poate avea nici un efect, iar art. 968 cod civ. stabilește „ cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.” Potrivit art. 14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte care au fost încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi, au dreptul de a se adresa organelor judecătorești in conformitate cu prev. Codului civil si ale codului de procedura civila. In concluzie, încheierea unui contract cu încălcarea prev. legii 193/2000, face ca acel contract sa aibă o cauză ilicită, ceea ce atrage nulitatea absoluta a contractului.

Analizând clauzele contractuale invocate de către reclamanți, raportat la considerentele de drept dezvoltate anterior, instanța constata ca scopul mediat al încheierii contractului din punctul de vedere al băncii îl reprezintă obținerea de profit, banca urmărind aceasta finalitate chiar cu riscul nerespectării legii. Astfel contractul de credit in cauza a fost transformat in mod tacit de banca . adeziune, deoarece a constat ., ale cărui clauze nu au putut fi negociate de către reclamanți, întregul contract fiind impus in forma respectiva de banca.

Conform prev art. 4 din legea 193/2000 prin care a fost transpusa Directiva 84/450/CE, o clauza contractuala care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Împrejurarea ca anumite aspecte ale contractului sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicare legii pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a acestuia evidențiază ca a fost prestabilit unilateral de către comerciant, iar daca acesta pretinde ca o clauza a fost negociata este sarcina sa să prezinte probe in acest sens. In cauza dedusa judecații nu s-a făcut dovada ca respectivele clauze invocate in acțiune ar fi fost negociate de către banca împreuna cu clienții, iar faptul ca ambele parți au cunoscut la data semnării întinderea obligațiilor cuprinse in contract, nu înseamnă ca respectivul contract a fost negociat, din moment ce clientul nu a avut posibilitatea de a modifica prin negociere anumite clauze.

In ceea ce privește dobânda se menționează la pct. 3 lit.”a”, ca aceasta este in cuantum de 3,99 % pe an, instanța apreciind ca este vorba despre o rata fixa a dobânzii din moment ce nu exista alte mențiuni contrare, interpretarea fiind realizata in favoarea debitorului conform art. 983 cod civil si art. 1 alin 2 din legea nr.193/2000.

Așa fiind apreciem că dobânda de 3,99 % pe an ar trebui păstrată ca dobândă fixă pe toată perioada de derulare a contractului, în acești termeni fiind contractat și acceptat creditul de către reclamanți.

Pe de alta parte, din conținutul art. 3 lit. d) se deduce ca dobânda este variabila in funcție de apariția unor schimbări semnificative pe piața monetara, punându-ne astfel întrebarea daca dobânda este fixa sau este variabila?

Examinând clauza de la pct. 3 lit. „d” se constata, in primul rând, ca banca își rezerva dreptul de a modifica unilateral o clauza, aspect care nu poate fi primit in cazul derulării unui contract bilateral care ia naștere prin acordul ambelor parți, modificarea unilaterala fiind in contradicție cu principiul forței obligatorii prev. de art. 969 cod civ.

De asemenea, nu se prevede nici un criteriu in conformitate cu care se poate opera modificarea dobânzii, aspectul fiind lăsat in totalitate la aprecierea băncii, iar debitorul nu are astfel nici o posibilitate de verificare sau combatere a unei eventuale masuri dispuse de către banca in temeiul acestei prevederi contractuale. Singura referire care se face in articol este cu privire la apariția unor schimbări semnificative pe piața monetara, insa nu se arata ce reprezintă o schimbare semnificativa, care este modul de aprecierea a acesteia, si cum va fi afectata dobânda in cazul unei asemenea schimbări.

Motivul precizat in contract ar trebui sa descrie o situație clara, previzibila, care sa dea posibilitatea consumatorului sa anticipeze situația respectiva si in consecința sa adopte o conduita corespunzătoare, eventual sa preîntâmpine o situație care îl poate prejudicia. Clauza trebuie sa fie astfel formulata încât consumatorul sa poată anticipa daca o anumita situație intervine, o anumita consecință se produce, necesitatea fiind evidentă si in cazul apariției unui litigiu, întrucât părțile si inclusiv instanța nu vor putea stabili adevărul. Este evident ca un motiv întemeiat poate fi considerat doar unul care sa fie apreciat la fel, in mod obiectiv de către orice persoana, condiții care nu sunt îndeplinite nici măcar formal de către banca in ceea ce privește definirea sintagmei „schimbări semnificative pe piața monetara”

Concluzionând instanța apreciază ca, in contractul in litigiu, clauzele prevăzute la pct. 3 lit. d) din Condițiile Speciale sunt abuzive si urmează a fi înlăturate din cuprinsul contractelor.

In ceea ce privește comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit. a si pct. 3.5 din contract, s-a stabilit ca pentru creditul acordat se va aplica un comision de risc in valoare de 0,22 % pe an, clauze care prin raportare la prev legii nr. 193/2000 apar ca abuzive din următoarele considerente:

Comisionul de risc este incomplet si insuficient definit, banca limitându-se la a stabili ca reprezintă o suma care se percepe lunar, procentual la soldul creditului, pentru punerea la dispoziție a creditului. Nici in condițiile generale la pct. 3.5 nu se realizează o definire mai clara a acestui comision. Nu se prevede astfel criteriul in funcție de care se stabilește valoarea procentuala a comisionului, care este necesitatea practica a perceperii acestei sume lunar, având in vedere ca suma reprezentând credit a fost pusa la dispoziție, integral, o singura data. In plus nu sunt identificate riscurile pe care banca și le asumă si care in consecința ar trebui sa le suporte, daca aceste riscuri sunt continue, daca au caracter de permanență, sau pot apare numai in anumite situații, care sunt aceste situații si criteriile de evaluare a lor. Pe de alta parte creditele sunt prevăzute cu garanție reala imobiliara, dublata de o polița de asigurare cesionata in favoarea băncii, astfel ca din punct de vedere al riscului de neplata banca este garantata mai mult decât satisfăcător, având in vedere ca imobilele aduse in garanție au fost evaluate la o valoare peste suma primita de debitori.

Totodată pentru punerea la dispoziție a sumei de bani si utilizarea acesteia de către debitori banca percepe dobânda, lunar pana la rambursare, alături de dobânda curenta fiind prevăzute si o . dobânzi penalizatoare si alte comisioane, menționate în condițiile generale ale convenției la secțiunile 3 „costuri”, secțiunea 4- plăți, secțiunea 5 – plăți efectuate cu întârziere, secțiunea 6- rambursări anticipate, secțiunea 7 – obligațiile părților, secțiunea 8 - scadența anticipată, secțiunea 9 - garanții, secțiunea 10 - costuri suplimentare.

Prin urmare se constata ca riscurile pe care banca si le asumă pe perioada derulării contractului sunt de fapt asigurate încă de la început, in aceste condiții putându-se chiar aprecia ca nu exista riscuri in sarcina băncii, astfel ca nu se justifica nici perceperea unui comision in acest sens. Eventualele costuri pe care banca le suporta pentru procurarea sumelor si punerea la dispoziție a acestora către clienți, sunt elemente exterioare contractului si au legătura cu obiectul de activitate al societății, iar nu cu derularea contractului de împrumut.

Conform principiului bunei credințe care trebuie să cârmuiască convențiile legal făcute între părți, un risc în derularea unei convenții trebuie asumat de fiecare dintre participanții la raportul juridic si trebuie sa fie suportat in același mod de ambele parți, ori in situația de fata se constata ca toate riscurile sunt suportate de către debitori. A nu se pierde din vedere aspectul ca si debitorii își asuma o . riscuri pe perioada derulării contractului, care nu sunt suportate de banca, acestea fiind tot in sarcina lor. Echitatea si echilibrul contractual al parților nu sunt astfel corect reprezentate in cadrul acestor contracte de credit, fiind reținute in sarcina debitorilor o . costuri, intre care si comisionul de risc, pentru care nu exista o definiție clara si o justificare legitima si corecta, creându-se astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, sub aspectul expres al riscurilor potențiale asumate de acesta în acordarea creditului.

Chiar și directiva europeană în această materie nr. 48/2008 din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, prevede că băncile trebuie să respecte legislația europeană și națională în domeniul protecției consumatorilor, care conține norme imperative, obligând băncile la o anumită conduită prudentă, diligentă și oarecum prietenoasă, evident, în limitele legii, față de consumatori, evitându-se orice fel de diferende și litigii potențiale.

Așa fiind, de regulă, în contractele de credit bancar cu consumatorii împrumutați, nu doar banca este cea care are drepturi, consumatorul împrumutat persoană fizică având doar obligații, ci fiecare dintre părți are drepturi și obligații corelative, iar corolarul drepturilor băncii nu îl mai reprezintă, în mod necesar și sine qua non, obligațiile debitorului, persoană fizică.

Persoana fizică consumator are drepturi legale și contractuale de sine stătătoare, inclusiv, între altele, dreptul de a negocia clauzele contractului de credit bancar, ținându-se cont de prevederile legale imperative, care apără interesele consumatorilor.

Art. 6 din legea 193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Acest articol nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute in legea 193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.

Deoarece art. 14 din legea 193/2000 face trimitere la codul civil si la codul de procedarea civila, instanța apreciază ca in cauza cererea reclamanților este întemeiata existând un caz de nulitate absoluta parțială, care este dat de caracterul abuziv al unor clauze contractuale ce se sancționează cu desființarea acelor clauze si restituirea prestațiilor efectuate.

La judecarea cauzei se va avea in vedere si interpretarea pe care a dat-o CJCE articolului 6 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, articol ce a fost transpus de art. 6 din legea 193/2000. astfel in cauza C-243/08 (Pannon GSM Zrt vs E. Sustine G.) si cauza C-240/98 (Murciano Quintero), Curtea a stabilit ca art. 6 trebuie interpretat in sensul ca o clauza contractuala abuziva nu creează obligații pentru consumator si nu este necesar ca respectivul consumator sa fi contestat in prealabil cu succes o astfel de clauza. Instanța naționala are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze de îndată ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare, iar atunci când considera ca o astfel de clauza este abuziva nu o aplica.

F. de toate argumentele expuse instanța apreciază ca banca prin includerea clauzelor invocate de reclamanți in cuprinsul contractului de credit încheiat cu aceștia, au fost încălcate prev legii 193/2000, clauzele respective fiind lovite de nulitate absoluta.

Nulitatea lipsește de cauza juridica in mod retroactiv obligația de achitare a sumei reprezentând comisionul de risc. De fapt aceste sume reprezintă o plata nedatorata, care stă ca temei al restituirii prestațiilor bănești. Contractul încheiat intre parți nu este un contract cu executare succesiva ci un contract încheiat uno ictu. Astfel parata si-a executat dintr-o data si imediat, obligația de a pune la dispoziția reclamanților suma solicitata, acestora revenindu-le obligația corelativa de a restitui suma la termenele scadente convenite. Aceasta modalitate convenționala de rambursare nu schimba natura juridica a contractului si nici a obligației de restituire – înțelegând prin aceasta o plata in accepțiunea art. 1092 cod civil, ca executare voluntara a unei obligații. In privința invocării de către parata a imposibilității uneia dintre parți de a returna folosința asigurata de cealaltă parte, instanța constata ca echivalentul folosinței este reprezentat de dobânda si nu de comisionul de risc.

Susținerea paratelor ca art. 4 al directivei 93/13/CEE a exclus prețul contractului de la controlul caracterului abuziv nu este fondata, întrucât comisionul de risc nu face parte din prețul contractului. Banca avea obligația de a-si constitui provizioane de risc de credit conf. art. 11 din Regulamentul BNR nr. 5/2002, care se va realiza prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit. Având in vedere ca aceste provizioane sunt incluse pe cheltuieli, ele cad in sarcina băncii, ele nu constituie venituri si nu pot fi percepute de la împrumutat. Din punct de vedere fiscal provizioanele sunt deductibile la calculul profitului impozabil, iar unitățile financiare au posibilitatea sa suporte astfel de provizioane si implicit eventualele pierderi, pentru care s-a realizat constituirea lor, nefiind justificata încasare de sume cu aceeași destinație de la împrumutați, ( art. 22 pct. 1 lit. d din legea 571/2003). In plus parata avea si posibilitatea de a încheia un contract de asigurare a creditului, dar in pofida acestor posibilități, parata a preferat sa transfere toate riscurile in sarcina clientului, cu toate ca din punctul de vedere al acestuia riscurile erau acoperite încă de la semnare, prin garanție imobiliara si contract de asigurare cesionat băncii.

Chiar si in situația in care s-ar considera ca acest comision este parte componenta a prețului, el nu este supus excepției prev de art. 4 din directivă din moment ce nu este prevăzut clar si inteligibil in cuprinsul contractului.

Clauza prevăzută la pct.3 lit.”e” dobânda anuală efectivă din condiții speciale și art. 3.11 din condiții generale, nu este abuzivă, fiind obligatorie înserarea unei astfel de clauze în convenția de credit reprezentând costul creditului și doar comisioanele și dobânzile care sunt parte integrantă a acestui cost pot fi înlăturare dacă se constată caracterul lor abuziv. Pentru aceste motive va fi respinsă cererea privind constatarea caracterului abuziv și înlăturarea clauzelor din convenția de credit.

Cât privesc clauzele cuprinse în contract la art. 8.1 lit.”a”,liniuța a 2-a și a 3-a din Condiții generale secțiunea 8, Scadență anticipată; art. 8.1 lit.”c” din condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată; art. 8.1 lit.”d”, din condiții generale secțiunea 8, scadența anticipată, art. 10.1, art. 10.2 din Condițiile generale, Secțiunea 10 „Costuri suplimentare„, instanța apreciază că sunt abuzive pentru următoarele motive:

Conform clauzelor contractuale impuse de bancă, daca valoarea garanției aduse pentru acordarea creditului scade sub valoarea creditului rămas de achitat, din motive independente de voința părților contractante, împrumutatul este obligat sa aducă noi garanții, sub sancțiunea declarării scadentei anticipate.

Eventualele costuri pe care banca le suporta pentru procurarea sumelor si punerea la dispoziție a acestora către clienți, sunt elemente exterioare contractului si au legătura cu obiectul de activitate al societății, iar nu cu derularea contractului de împrumut.

Ca si celelalte clauze abuzive semnalate, aceste clauze sunt cuprinse ., lipsindu-le caracterul negociat. Totodată, ele creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părtilor, contrar cerințelor bunei-credințe.

Dezechilibrul contractual generat de aceste clauza este evident, deoarece operează un transfer nejustificat al riscurilor din sarcina creditorului in sarcina consumatorului.

Astfel, in situația in care valoarea bunului adus drept garanție scade, consumatorul suferă o prima paguba, anume diminuarea patrimoniului sau cu valoarea cu care a scăzut garanția, iar, in al doilea rând, este obligat (deoarece conform contractului trebuie sa preia si riscul băncii) sa mai aducă noi garanții, expunându-se unor noi taxe notariale si comisioane bancare, ca sa nu mai vorbim despre indisponibilizarea acelor bunuri care nu mai pot fi lichidate cu ușurința datorita necesitații obținerii acordului băncii la înstrăinare.

Caracterul abuziv al acestor clauze si totodată reaua-credința a creditorului la momentul încheierii contractelor de credit sunt subliniate prin acest adevărat modus operandi al băncii care a transferat orice risc contractual in sarcina consumatorului.

Instanța va constata caracterul abuziv al acestor clauze, deoarece oferă băncii in mod discreționar dreptul exclusiv de a declara scadent anticipat creditul și de a-l obliga pe client să suporte costuri suplimentare.

Din aceste motive, apreciem că aceste clauze abuzive sunt nule absolut, urmând a fi eliminate din contract .

Reclamanții au solicitat să se constate ca fiind abuzive clauzele referitoare la art.3 pct.5.1 „a” comision de administrare credit, din actul adițional nr.1/22.09.2010,

Având în vedere că acest comision are aceiași valoare ca, și comisionul de risc, cu toate că este un comision nou, așa cum rezultă din definirea lui este perceput pentru administrare creditului de către bancă din perspectiva riscurilor asumate de aceasta . În concluzie comisionul de administrare vizează administrarea riscului de credit, riscului de piață și pentru considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța va constata că sunt abuzive clauzele prevăzute în actul adițional nr. nr.1/22.09.2010 la convenția de credit nr._/27.05.2008, referitoare la art. .3 pct.5.1 lit.”a” comision de administrare credit urmând a fi înlăturate din actul adițional.

În concluzie, instanța reținând aplicabilitatea prevederilor legale mai sus menționate, va admite în parte acțiunea formulata de reclamanți si in consecință se va constata nulitatea absoluta parțiala a convenției de credit nr._/27.05.2008 încheiată între părți în privința următoarelor clauze care vor fi desființate:

- pct. 3 lit. d) „data ajustării dobânzii” din „Condițiile speciale”ale convenției

- pct. 5 lit. a) „comisionul de risc” din „Condițiile speciale” ale convenției

- pct. 3.5 „comisionul de risc” din Secțiunea 3 a Condițiilor Generale

- art. 8.1 lit.”a”, liniuța a 2-a și a 3-a din Condiții generale secțiunea 8, Scadență anticipată;

- art. 8.1 lit.”c” din condiții generale, secțiunea 8, scadența anticipată;

- art. 8.1 lit.”d”, din condiții generale secțiunea 8, scadența anticipată

- art. 10.1 din Condițiile generale ,secțiunea 10, costuri suplimentare;

- art. 10.2 din Condițiile generale, secțiunea 10, costuri suplimentare;

Totodată se va desființa si „planul de rambursare credit” in ceea ce privește clauzele menționate.

Pe cale de consecința se va dispune obligarea paratelor sa plătească reclamanților sumele achitate de aceștia cu titlu de comision de risc/administrare începând cu data de 29.05.2010 si pana la anularea clauzelor, sume care vor fi calculate si individualizate in raport de plățile efectuate.

De asemenea, va obliga pe pârâtă să plătească reclamanților dobânda legală aferentă întregului debit datorat, începând cu data introducerii acțiunii 29.05.2013 și până la achitarea lui integrală și efectivă.

Cu privire la clauzele cuprinse în convenția de credit nr._/27.05.2008, respectiv: 8.1 lit. b din Condiții generale, Scadență Anticipată; pct.8.3 Scadență anticipată,, din Condiții Generale, instanța apreciază că nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante.

Reclamanții nu au dovedit că le-a fost cauzat un prejudiciu prin înserarea acestora în convenția de credit, deși potrivit art. 1169 cod civil, sarcina probei revenea acestora.

Pentru motivele mai sus arătate, instanța va respinge cererea având ca obiect constatarea acestor clauze ca fiind abuzive și înlăturarea lor din convenția de credit.

Potrivit art. 453 cod. proc. civ, se va retine culpa procesuală a paratelor si vor fi obligate acestea sa achite reclamanților suma de 2000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariul avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc pentru perioada 01.05.2010 – 28.05.2010 și constată că sunt prescrise pretențiile reclamanților, reprezentând comision de risc pentru perioada 01.05.2010 – 28.05.2010 și pe cale de consecință respinge cererea având ca obiect aceste pretenții, ca fiind prescrisă.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții K. Z. și K. S. – E., ambii cu domiciliul in localitatea Hunedoara, ., jud. Hunedoara în contradictoriu cu pârâtele ., cu sediul în București, sector 2, Șoseaua P., nr.42, . 10 și . - Sucursala Hunedoara cu sediul in Hunedoara, ., . Hunedoara, și în consecință:

Constată nulitatea absoluta parțiala a convenției de credit nr._/27.05.2008 încheiată între părți în privința următoarelor clauze: