Anulare act. Sentința nr. 1556/2013. Judecătoria HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1556/2013 pronunțată de Judecătoria HUNEDOARA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 649/243/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA HUNEDOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1556/2013
Ședința publică de la 03 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE H. C.-D.
Grefier Ș. S.
Pe rol fiind amânarea pronunțării în cauza civilă privind pe reclamant V. M. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect anulare act.
Se constată că susținerile părților au fost consemnate în încheierea din ședința publică din data de 27.09.2013, când s-a dezbătut cauza pe fond, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Prin serviciul registratură al instanței, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara la data de 11.02.2010, sub nr._, reclamantul V. M. a chemat in judecata pe parata S.C. A. D. S.R.L., solicitand instanței de judecata ca prin hotărârea judecatoreasca pe care o va pronunța să constate nulitatea relativă a actului de garanție imobiliară încheiat între reclamant și pârâtă, autentificat sub nr. 4396/22.12.2008 de Biroul Notarului Public R. C., sa dispuna restabilirea situației anterioare de CF în sensul de a fi radiată ipoteca de rangul I din CF nr._-C1-U1-Hunedoara, provenită din conversia de pe hartie a CF nr. 5729/29 Hunedoara, nr. top 2032/55/XXIX, înscrisă pentru suma de 50.759 lei în favoarea pârâtei și de a fi radiată interdicția de înstrăinare și grevare a imobilului si sa se dispuna ca BCPI Hunedoara să procedeze la radierea ipotecii și interdicția de înstrăinare și grevare a imobilului înscris în CF nr. 5729/29 Hunedoara.
Reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.
În fapt, reclamantul a arătat că în perioada ianuarie 2004 - ianuarie 2010 a fost angajat la S.C. A. D. S.R.L., fără a-i fi predată gestiunea magazinului, aceasta fiind condusa de pârâta, insa vindea marfă, emitea facturi fiscale, elibera chitanțe și bonuri de casă, din dispoziția patronului reclamantul dădea marfă pe datorie, nota clienții datornici într-un caiet și întrucât unii clienții nu doreau să figureze cu numele pe facturi mentiona pe factură alți clienți decat cei pe care îi avea în baza de date.
Se arata ca unele persoane rau platnice nu au achitat datoriile înregistrandu-se la societate un minus în gestiune, iar patronul societății pârâte văzând că nu are posibilitatea să recupereze debitele a exercitat presiuni psihice asupra reclamantului amenințandu-l că va executa pedeapsa cu închisoarea, obligandu-l să dea o declarație în data de 28.02.2008 in sensul că va recupera sumele restante de la datornici până în data de 30.04.2008, în caz contrar fiind de acord să le achite personal.
De asemenea, reclamantul mai susține că la data de 16.05.2008 a fost determinat din nou să dea o declarație prin care își asumă vina pentru minusul rezultat în gestiune ca urmare a inventarului efectuat.
De asemenea, la data de 16.12.2008 reclamantul a fost obligat de patronul societății pârâte să dea o declarație care a fost redactata de avocat la indicațiile patronului iar reclamantul a fost obligat să o semneze, deșii nu a luat sume de bani din gestiunea societății, iar activitatea pe care o desfășura era sub îndrumarea patronului.
Mai arata ca, la data de 22.12.2008 a încheiat cu societatea pârâtă actul de garanție imobiliară act cu care reclamantul nu a fost de acord, fiind determinat de reprezentantul societății pârâte sa il semneze, astfel ca i-a fost viciat consimțământul.
În drept au fost invocate prevederile art. 953, art. 955, art. 956, art. 948 din vechiul Cod civil.
În probațiune reclamantul a depus înscrisuri si anume: act de garanție imobiliară autentificat sub nr. 4396/22.12.2008 de N. Public R. C. (f.6-7), CI reclamant (f.8,35), decizia nr.127/05.01.2010 (f.9), adeverință de venit pe anul 2010 (f.10,32), cupon mandat plată ajutor șomaj (f.33,57), foaie de evidență eliberată de Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de muncă(f.34), chitanțe de depunere numerar pentru plata facturi (f.36-37), extras de carte funciară nr._-C1-U1- Hunedoara provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 5729/29 (f.38-43), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 847/12.04.2001 de BNP V. A. (f.44-45), înscrisuri (f.148-206) si a solicitat proba cu expertiza medico- legală și audierea martorilor B. Ș. Giulian și M. C. T..
Prin încheierea de sedinta din data de 14.06.2010 s-a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public formulata de reclamant si s-a redus taxa judiciară de timbru de la suma de 2626,18 lei la suma de 678,08 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare (f. 23) prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată aratand ca susținerile reclamantului sunt nereale, a precizat că reclamantul a fost angajat al societății pârâte din anul 2004, în calitate de gestionar la punctul de lucru al societății situat în Hunedoara, iar în data de 04.01.2010 i s-a desfăcut contractul de muncă, având în vedere restrângerea activității societății, ca in luna februarie 2008 administratorul societății i-a solicitat reclamantului o situație la zi a clienților datornici, ocazie cu care s-a constatat numarul mare de clienți cu facturi neachitate. Reclamantul a recunoscut faptul că încheiat facturi fiscale pentru clienți fictivi, astfel că recuperarea sumelor restante era imposibilă, dar reclamantul și-a recunoscut greșeală și s-a obligat să recupereze sumele restante de la adevărații debitori până la data de 30.04.2008, în caz contrar fiind de acord să le achite personal. În acest sens a redactat personal o declarație, cu lista clienților fictivi și cu sumele datorate, în prezența avocatului.
La sfârșitul lunii martie 2008 s-a efectuat inventarul la punctul de lucru al societății, rezultând un minus în gestiune în sumă de_,91 lei, iar până la aceea dată nu a rezultat nici un minus în gestiune.
În data de 16.05.2008, reclamantul a redactat personal o nouă declarație, în prezența av. T. I., prin care își asumă referatele inventarului din martie 2008 și se obligă să achite minusul din gestiune până la data de 30.06.2008, reclamantul chiar începând să achite benevol, lunar o sumă de bani în cuantum de 200-300 lei.
De asemenea, s-a mai aratat că, întrucât reclamantul nu a făcut nici un efort pentru a-și achita datoriile, în data de 16.12.2008 reprezentatul juridic al societății a redactat un înscris, pe baza declarațiilor anterioare ale reclamantului, prin care acesta se obligă să achite debitul până la data de 16.12.2009, înscris citit și semnat de reclamant. Reclamantului i s-a explicat și faptul că, având în vedere cuantumul ridicat al debitului, este necesar ca acesta să fie garantat cu un imobil, lucru cu care reclamantul a fost de acord și astfel s-a încheiat la BNP R. C. actul atacat.
Se mai arata ă asupra psihicului reclamantului nu s-au exercitat violențe de către nicio persoană din cadrul societății, de asemenea nu a fost amenințat cu lipsirea de libertate ci i s-a spus că este pasibil de o pedeapsă penală pentru gestiune frauduloasă, având în vedere modul defectuos în care și-a desfășurat activitatea.
În probațiune parata a depus înscrisuri în respectiv declarație reclamant atestată sub nr.81/16.12.2008 (f.79), declarații reclamant (f.80-83) și liste de inventariere (f.84-119) si a solicitat proba cu interogatoriul reclamantului și audierea martorilor T. I. și D. R. I..
Prin Sentinta civila nr. 2556/2011 pronuntata de Judecatoria Hunedoara in dosarul nr._, instanta a admis actiunea formulata de reclamant. Pentru a pronunta solutia, instanta a retinut ca asupra reclamantului a fost exercitata violență psihică, anterior incheierii actului atacat, prin succesiunea de declarații și amenințări, care au condus la perfectarea actului de garanție imobiliară, împotriva voinței reale a reclamantului.,
Impotriva Sentintei civile nr. 2556/2011 pronuntata de Judecatoria Hunedoara in dosarul nr._ a formulat recurs parata.
Prin Decizia civila nr. 298/R/2012 pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosar, s-a admis ca fondat recursul paratei, a fost casata sentinta instantei de fond, iar cauza a fost trimisa in rejudecare la aceeasi instanta aratandu-se ca se impune efectuarea expertizei medico-legale initial incuviintata, proba asupra careia instanta a revenit
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Hunedoara la data de 07.07.2012.
In cauza a fost administrata proba cu expertiza medico-legala (f. 98, 148), proba testimoniala cu martorul L. G. (f. 81-82) .
Parata a depus Concluzii scrise.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta reține următoarele:
Reclamantul V. M. fost angajat al pârâtei S.C. A. D. S.R.L. din luna ianuarie 2004 până la data de 04.01.2010 când i-a încetat contractul de muncă potrivit Deciziei nr. 127/04.01.2010 (f.9)
Din depozițiile martorilor (f.120,121,123) și răspunsul la interogatoriu luat reclamantului (f.125), rezulta ca acesta avea mai multe atribuții în societatea între care și cea de gestionar, însă nu i-a fost predată niciodată gestiunea în condițiile legale și nu a fost întocmit în proces-verbal de predare –primire a gestiunii, cum a invederat pârâta la termenul de judecată din 06.06.2011, aspect consemnat în încheiere din ședința publică (f.208).
Din depozitiile martorilor se retine ca reclamantul vindea marfă, întocmea facturi, elibera chitanțe și bonuri de casă, vindea marfă si pe datorie și evidenția separat . dispoziția asociatului C. A. care supraveghea activitatea de la punctul de lucru situate in Hunedoara, pe . un atelier de fabricat mobilă și depozit pal și accesorii .
De asemenea din depozițiile martorilor rezultă că la îndrumarea asociatului, erau întocmite facturi fictive, fiind trecute la cumpărător alte persoane din baza de date, decât cumpărătorii reali pentru a se eluda evidențele contabile.
Martorul D. R. I. (f.120) a aratat că și el fiind angajat al societății împreună cu reclamantul avea aceleași atribuții și dădeau marfă pe datorie și întocmeau facturi fictive la îndrumarea și cu acordul patronului, și ca acesta nu le-a atras niciodata atenția că în cazul în care datornicii nu achită marfă vor fi ei răspunzători.
Martorul M. C. T. (f.121) a aratat că angajații dadeau marfa pe datorie doar cu acordul patronului.
Din înscrisurile de la filele 148-206, care evidențiază marfa vândută pe datorie, rezulta că această evidență a fost semnată de asociatul C. A..
Coroborând aceste înscrisuri semnate, cu depozițiile martorilor, rezultă că sunt reale susținerile reclamantului în sensul că vindea marfă pe datorie din dispoziția și cu acordul patronului.
Martorul M. (f.121) a declarat că patronul avea cunostinta de toată marfa care se dădea pe datorie.
Din depozițiile martorilor (f.120,121,207), rezultă că reclamantul nu și-a însușit nicio sumă de bani din gestiune și a existat un minus întrucât datornicii evidențiați in caiet nu și-au mai achitat marfa cumpărată și mulți dintre ei nu au putut fi urmăriți fiind trecuți fictiv ca și cumpărători, iar în realitate marfa a fost livrată, altor persoane, care nu doreau să li se elibereze facturi.
Intrucat datoriile nu s-au mai recuperat asociatul C. A., i-a impus reclamantului să le recupereze, iar în caz contrar va fi răspunzător de acest prejudiciu al societății.
Martorul D. R.-I. (f.120) a relatat că reclamantul asculta indicatiile date de patron intrucat era speriat de acesta, acelasi aspect fiind relatat si de martorii M. C. T. (f.121) si B. Ș. Giulian (f.123).
Coroborând susținerile reclamantului cu depozițiile martorilor și răspunsul la interogatoriu, rezultă că i s-a impus reclamantului să de-a declarațiile din datele de 28.02.2008 (f.81) 16.05.2008 (f.82), 16.12.2008 (f.-79) și 07.05.2009 (f.80), prin care și-a asumat datoria societății rezultată din neachitarea mărfii de către clientii răi platnici cărora nu le-au fost întocmite facturi fiind înregistrați doar în evidența separată cu acordul asociatului C. A..
Martorul M. C. T. (f.121) a aratat că patronul C. A. i-a spus reclamantului să semneze declarațiile și să își asume minusul din gestiune, ca în eventualitatea unui control de la Garda Financiară, să aibă acoperite, în sensul de a nu răspunde el personal, ci angajatul, respectiv reclamantul.
Din actele dosarului se retine că numitul C. A., ca asociat al societății pârâte urmarea să recupereze pierderile societății angajând răspunderea reclamantului care să garanteze cu imobilul proprietatea sa, urmând să fie executat silit acest imobil.
Declarațiile (f.79-83) au fost date de reclamant insa fiind obligat de asociatul C. A., au fost scrise după dictare sau redactate de avocat și semnate de reclamant.
În declarații au fost cuprinse diferite termene pentru recuperarea datoriei.
Se retine ca prin declarațiile semnate de reclamant care i-au fost impuse s-a acționat asupra psihicului reclamantului, care se vedea amenințat cu executarea unei obligații asumate împotriva voinței sale și pentru fapte săvârșite din dispoziția patronului, ulterior fiind redacat in acelasi mod, respectiv sub presiune psihica actul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 4396/22.12.2008 de BNP R. Constanttin.
Reclamantul, la încheierea actului de garanție imobiliară, se afla într-o stare de temere care a dus la vicierea consimțământului său.
Astfel, reclamantul nu și-a manifestat propria sa voința la încheierea actului de garanție imobiliară, ci a exprimat voința determinată de reprezentantul societății pârâte.
Din raportul de expertiza medico-legala intocmit in cauza (f. 98) se arata ca nu poate fi stabilit discernamantul reclamantului la data incheierii actului atacat.
Consimțământul reclamantului a fost viciat prin violența, constând în amenințarea repetata a acestuia, cu pierderea libertății, fiindu-i provocată o temere reală, stare care l-a determinat să încheie actul pe care în alte condiții nu l-ar fi încheiat.
Potrivit art. 953 din vechiul cod civil ”consimțământul nu este valabil când este smuls prin violență”, iar art. 955 din acelasi Cod, prevede că „violența în contra celui ce s-a obligat este cauză de nulitate chiar și atunci când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut convenția”.
În speță din probele administrate rezultă că violența psihică a fost exercitată asupra reclamantului de asociatul pârâtei, iar actul de garanței imobiliară l-a încheiat cu pârâta, însă exista un interes al asociatului pentru vicierea consimțământului reclamantului în vederea recuperării datoriei societății prin valorificarea imobilului proprietatea reclamantului.
Potrivit art. 956 din vechiul Cod civil „este violență totdeauna când, spre a face pe o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raționabilă după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil și prezent ”.
Avand in vedere raporturile de subordonare dintre patron si reclamant se poate constata caracterul determinant al temerii insuflate reclamantului raportat la art. 956 al.2 din vechiul Cod civil.
Avand in vedere aceste considerente, se va admite acțiunea civilă formulată de reclamantul V. M. cu împotriva pârâtei S.C. A. D. S.R.L., și în consecință:
Se va constata nulitatea relativă a actului de garanție imobiliară încheiat între reclamant și pârâtă, autentificat sub nr. 4396/22.12.2008 de Biroul Notarului Public R. C..
Se va dispune restabilirea situației anterioare de CF în sensul de a fi radiată ipoteca de rangul I din CF nr._-C1-U1-Hunedoara, provenită din conversia de pe hartie a CF nr. 5729/29 Hunedoara, nr. top 2032/55/XXIX, înscrisă pentru suma de 50.759 lei în favoarea pârâtei și de a fi radiată interdicția de înstrăinare și grevare a imobilului.
Se va dispune ca BCPI Hunedoara să procedeze la radierea ipotecii și interdicția de înstrăinare și grevare a imobilului înscris în CF_ Hunedoara provenită din conversia CF nr. 5729/29 Hunedoara) nr. top 2032/55/XXIX.
In baza art. 274 Cod procedura civila se va obliga pârâtă să plătească reclamantului suma de 5.264,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul V. M. cu domiciliul în Hunedoara, ., ., ., județul Hunedoara, împotriva pârâtei S.C. A. D. S.R.L. cu sediul în Hunedoara, ., judetul Hunedoara, și în consecință:
Constată nulitatea relativă a actului de garanție imobiliară încheiat între reclamant și pârâtă, autentificat sub nr. 4396/22.12.2008 de Biroul Notarului Public R. C..
Dispune restabilirea situației anterioare de CF în sensul de a fi radiată ipoteca de rangul I din CF nr._-C1-U1-Hunedoara, provenită din conversia de pe hartie a CF nr. 5729/29 Hunedoara, nr. top 2032/55/XXIX, înscrisă pentru suma de 50.759 lei în favoarea pârâtei și de a fi radiată interdicția de înstrăinare și grevare a imobilului.
Dispune ca BCPI Hunedoara să procedeze la radierea ipotecii și interdicția de înstrăinare și grevare a imobilului înscris în CF_ Hunedoara provenită din conversia CF nr. 5729/29 Hunedoara) nr. top 2032/55/XXIX.
Obligă pârâtă să plătească reclamantului suma de 5.264,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.10.2013.
Președinte, Grefier,
H. C. D. Ș. S.
H.C.D./S.Ș. 10 Octombrie 2013
4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1898/2013. Judecătoria HUNEDOARA | Pretenţii. Sentința nr. 1033/2013. Judecătoria HUNEDOARA → |
|---|
