Acţiune în constatare. Sentința nr. 87/2016. Judecătoria HUŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 87/2016 pronunțată de Judecătoria HUŞI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 87/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDHUS:2016:004._
Dosar nr._ - acț. în constatare moștenitor -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA HUȘI-JUDEȚUL VASLUUI
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 87/2016
Ședința publică de la 08 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea pronunțării cauzei civile privind pe reclamantul D. S., domiciliat în municipiul Onești,., județul Bacău și cu domiciliul procedural ales în municipiul Huși,.,nr.32, jud.V. la cab.av. N. A. și pe pârâții: D. Ș., domiciliat în . C., județul V., D. E. și D. I., ambii domiciliați în ., .,.,având ca obiect „ acțiune în constatare moștenitor”.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare,lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că, dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 25 ianuarie 2016, au fost consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, amână pronunțarea pentru termenul de astăzi.
Instanța lasă cauza în pronunțare, după deliberare dându-se sentința de față.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul D. S., CNP -_, domiciliat în mun. Onești, ., jud. Bacău, i-a chemat în judecată pe pârâții D. Ș., CNP -_, domiciliat în . C., jud. V., D. E., CNP -_ domiciliat în ., ., ., jud. Iași și D. I., CNP -_, domiciliată în sat D., ., ., ., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța în cauză:
- să constate că este moștenitorul defunctei D. A., în calitate de fiu;
- să constate calitatea de bun succesoral a imobilului situat în intravilanul satului Plotonești, .. V., compus din teren în suprafață totală de 2648 mp și construcții, imobil cu număr cadastral_, înscris în Cartea Funciară nr._/D. C., învecinat cu proprietățile: N - Z. Ș., E - DS498, S - D. Ș. NC 256 și V - DS550;
- să dispună desființarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. M. R. T. sub nr. 1959/23.07.2010, încheiat între pârâți, iar în subsidiar să constate inopozabilitatea vânzării bunurilor succesorale, în ceea ce îl privește pe reclamant.
În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că în fapt, la data de 05.04.2008 a decedat D. A., autoarea sa și a pârâtului D. E.. Pârâtul D. Ș. este soțul supraviețuitor al defunctei. Reclamantul a acceptat tacit succesiunea, în sensul că, imediat după decesul mamei, a preluat mai multe bunuri mobile succesorale importante pe care le-a transportat la domiciliul său. În decursul anilor și-a vizitat permanent tatăl și l-a ajutat material și financiar, l-am îngrijit când s-a îmbolnăvit și i-a asigurat asistența medicală și tratamentele corespunzătoare afecțiunilor de care suferă.
În luna august 2014, reclamantul a aflat în mod cu totul surprinzător că tatăl său a încheiat cu fratele reclamantului și soția acestuia contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1959 din 23.07.2010, prin care le-a transmis întreg dreptul de proprietate asupra imobilului succesoral situat în intravilanul satului Plotonești, .. V., compus din teren în suprafață totală de 2648 mp, curți construcții și arabil, sola 20, parcelele 508, 509 și 510 și construcțiile situate pe acest teren C1 cu o suprafață construită la sol de 73 mp, C2 cu o suprafață construită la sol de 15 mp și C3 cu o suprafață construită la sol de 33 mp, imobil înscris în cartea funciară nr._ D. C. cu prețul de 5.000 lei.
Referitor la dreptul de proprietate al vânzătorului, în privința imobilelor înstrăinate s-a menționat că a fost dobândit astfel: construcțiile prin edificare, înaintea căsătoriei, în anul 1947, cu contribuții egale fără autorizație de construire, stăpânite public, neîntrerupt și sub nume de proprietar de peste 60 de ani, iar în privința terenului aferent că a fost dobândit prin reconstituire în condițiile Legii nr. 18/1991. La rândul lor, cumpărătorii au declarat că au luat cunoștință de calitatea de proprietar a vânzătorului.
Fiind încheiat la data de 23 iulie 2010, contractului de vânzare-cumpărare în cauză îi sunt aplicabile, conform art. 6 din Noul Cod Civil, dispozițiile Codului civil din 1864.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți este nul absolut, pentru cauză ilicită, deoarece construcțiile înstrăinate au fost dobândite de autorii reclamantului, în timpul căsătoriei lor, cu contribuții egale, cum de altfel în mod corect se menționează în conținutul acestui act juridic, iar terenul aferent a fost dat de zestre mamei la căsătorie, dreptul de proprietate fiind reconstituit prin titlul de proprietate eliberat la data de 10.09.1988, după decesul ei.
Deși atât tatăl cât și fratele reclamantului au cunoscut împrejurarea că imobilul în cauză aparține masei succesorale, au încheiat totuși contractul de vânzare-cumpărare prin care au dispus de acest bun cu intenția vădită de a-l priva pe reclamant de dreptul său de moștenire.
Potrivit art. 966 Cod Civil, ,,obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect", iar potrivit art. 968 același cod, ,,cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice".
Față de împrejurarea că vânzătorul și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra întregului imobil, în subsidiar solicită ca instanța să constate inopozabilitatea vânzării bunurilor succesorale în ceea ce-l privește pe reclamant, urmând ca ulterior să-și valorifice drepturile decurgând din calitatea de moștenitor al autoarei mele.
Potrivit art. 35 Noul Cod de procedură civilă, ,,cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistentei unui drept". Având în vedere că justifică interesul cerut de norma procesuală menționată, solicită admiterea acțiunii formulate.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 35 Noul Cod de procedură civilă. În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu acte și proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 08.06.2015, reclamantul a renunțat la judecarea primelor două capete de cerere, înțelegând ca instanța să rămână învestită doar cu soluționarea capătului de cerere având ca obiect desființarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. M. R. T. sub nr. 1959/23.07.2010, încheiat între pârâți.
Pârâții, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat apărări scrise.
Dispozițiile legale incidente în cauză: potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind codul civil, „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii, sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
Deoarece contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1959/23.07.2010 la Biroul Notarului Public M. R. T. a fost încheiat înainte de . noului cod civil la data de 1 octombrie 2011, incidente în cauză sunt prevederile vechiului cod civil din 1864.
Din analiza și probelor administrate în cauză, înscrisuri, depoziții de martori, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 23.07.2010, D. Ș., tatăl reclamantului, a vândut numiților D. E. și D. I. imobilul situat în intravilanul satului Plotonești, .. V., compus din teren în suprafață totală de 2648 mp, curți construcții și arabil, sola 20, parcelele 508, 509 și 510 și construcțiile situate pe acest teren C1 cu o suprafață construită la sol de 73 mp, C2 cu o suprafață construită la sol de 15 mp și C3 cu o suprafață construită la sol de 33 mp, imobil înscris în cartea funciară nr._ D. C.. Contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat sub nr. 1959 la Biroul Notarului Public M. R. T. din Huși.
Prețul stabilit de părțile contractante a fost de 5.000 lei. D. E. este fratele reclamantului, iar D. I. este soția lui D. E..
Reclamantul invocă nulitatea absolută a contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți pentru cauză ilicită, deoarece construcțiile înstrăinate au fost dobândite de autorii reclamantului, în timpul căsătoriei lor, cu contribuții egale, iar terenul aferent a fost dat de zestre mamei la căsătorie, dreptul de proprietate fiind reconstituit prin titlul de proprietate eliberat la data de 10.09.1988, după decesul ei. Deși pârâții au cunoscut împrejurarea că imobilul în cauză aparține masei succesorale, au încheiat totuși contractul de vânzare-cumpărare prin care au dispus de acest bun cu intenția de a-l priva pe reclamant de dreptul său de moștenire.
Susținerile reclamantului sunt neîntemeiate. Terenul care a fost transmis prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1959/23.07.2010, respectiv suprafața totală de 2648 mp, curți construcții și arabil, situată în intravilanul satului Plotonești, .. V., sola 20, parcelele 508, 509 și 510 a fost bun propriu al tatălui reclamantului, D. Ș., dreptul de proprietate al acestuia fiind reconstituit prin titlul de proprietate nr.1017/_ eliberat la data de 11.12.1995 de Comisia Județeană V. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor. Dacă acest teren ar fi fost primit de zestre de la părinți de mama reclamantului, dreptul de proprietate ar fi fost reconstituit pe numele acesteia. Așa cum rezultă și din adresa nr. 1030 eliberată la data de 03.04.2015 de Primăria comunei D. C., suprafața de teren pe care socrul lui D. Ș. a deținut-o în anii 1959-1960, a fost restituită fiicelor acestuia P. M. și D. A., conform titlului de proprietate nr. 1068/_ din 15.12.1995. suprafața de teren de 2,35 ha apare la rolul soților D. Ș. și D. A. din anul 1959-1961, dar nu se cunoaște proveniența acestei suprafețe.
Așadar, terenul pe care l-au deținut părinții numitei D. A., mama reclamantului, a fost restituită celor două fiice, P. M. și D. A., conform titlului de proprietate nr. 1068/_ din 15.12.1995 și nu are legătură cu terenul proprietatea tatălui reclamantului, D. Ș. și care a fost restituit acestuia prin titlul de proprietate nr.1017/_ eliberat la data de 11.12.1995 de Comisia Județeană V.. Acest teren fiind bun propriu al tatălui reclamantului, acesta putea dispune de în orice modalitate ar fi dorit
Susține reclamantul că titlul de proprietate este emis înainte de decesul mamei, fapt neadevărat, titlul de proprietate nr. 1068/_ este emis la data de 15.12.1995, iar mama sa a decedat la data de 05.04.2008, conform certificatului de deces depus la dosar, fila 12. Așadar, dacă mama sa avea vreun drept la terenul care face obiectul titlului de proprietate în discuție, ea trăia și putea formula cerere de reconstituire și trecută ca titular pe titlu.
Potrivit dispozițiilor art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul cuiva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Dreptul de proprietate este acel drept real în virtutea căruia titularul dreptului, persoană fizică sau juridică, este îndreptățit să posede, să folosească și să dispună de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege.
Dreptul de proprietate oferă titularului său exercițiul tuturor facultaților, tuturor prerogativelor pe care legea le conferă, posesia, folosința și dispoziția. Dispoziția reprezintă prerogativa proprietarului de a dispune liber de bunul avut în proprietatea sa. Acesta are libertatea de a dispune de bun, poate să-l înstrăineze oneros sau gratuit, să-l închirieze,să-l lase moștenire, să-l abandoneze ori să-l distrugă.
Tatăl reclamantului era perfect îndreptățit să înstrăineze bunul proprietatea sa oricui ar fi dorit.
În ceea ce privește casa de locuit, reclamantul susține că aceasta ar fi fost edificată de părinții săi în timpul căsătoriei, deci era bun comun, partea mamei urmând e reveni moștenitorilor legali ai acesteia. În cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte cu certitudine că această casă a fost construită în timpul căsătoriei părinților pârâtului, deci că i se aplică prezumția de bun comun. Reclamantul nu a depus copie după certificatul de căsătorie al părinților pentru a se putea verifica data încheierii căsătoriei și nici probe din care să rezulte dacă părinții săi au edificat împreună imobilul sau este vorba despre un imobil moștenit căruia i s-au adus îmbunătățiri etc.
De asemenea, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada că a acceptat moștenirea mamei sale, nici expres, nici tacit.
Conform dispozitiilor art. 700 alin. 1 Cod civil dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, expirarea termenului de prescriptie fara ca succesibilul sa fi facut acte de acceptare expresa sau tacita are drept consecinta pierderea dreptului de a accepta mostenirea iar odata cu acesta si a vocatiei succesorale, fiind considerat strain de succesiune.
Acte de acceptare tacită a mostenirii sunt oricare dintre acele activități întreprinse de moștenitor, din a căror îndeplinire rezultă neîndoielnic intenția sa de a accepta succesiunea lui de cujus. Legea nu stabilește concret care anume acte realizate de succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta moștenirea. Art. 690 cod civil prevede că nu sunt acte de acceptare tacită actele de conservare, îngrijire și administrare provizorie, cu condiția ca moștenitorul să nu fi dobândit deja titlul sau calitatea de erede prin acceptare expresă.
Sustinerea reclamantului potrivit careia a acceptat tacit succesiunea prin faptul ca imediat după decesul mamei, a preluat mai multe bunuri mobile succesorale importante pe care le-a transportat la domiciliul său nu valoreaza act de acceptare tacita putand fi inclusa cel mult in randul actelor de administrare, act ce nu îl angajeaza ca mostenitor al defunctei.
Actele de administrare care au un caracter provizoriu și urgent nu pot fi asimilate actelor de acceptare. Asemenea acte, săvârșite pentru păstrarea în bune condiții a patrimoniului succesoral, determinate de necesități urgente și folositoare tuturor comoștenitorilor și care nu angajează viitorul bunurilor din moștenire, nu pot fi apreciate ca acte de acceptare tacită.
Conform doctrinei de specialitate, doar actele de administrare definitive, fără caracter urgent și care angajează viitorul sunt socotite acte de acceptare, pentru că moștenitorul s-a comportat ca un proprietar și a realizat aceste acte pentru ca a voit să accepte moștenirea. Exemple: actele de posesiune si folosință a bunurilor succesorale; faptul mutării definitive a succesibilului în casa moștenită; demolarea unei construcții; încasarea unor creanțe de la debitorii succesiunii; încheierea unei convenții între moștenitori cu privire la administrarea bunurilor succesorale; locațiunea bunurilor succesorale pe o perioadă mai îndelungată; cererea de evaluare sau inventariere a bunurilor; cererea de deschidere a procedurii succesorale; plata impozitelor datorate statului cu privire la bunurile din masa succesorală; plata taxelor succesorale; cererea de a fi trecut ca moștenitor în inventarul întocmit la deschiderea succesiunii; introducerea unei acțiuni succesorale etc.
Cum reclamantul nu a demonstrat că a acceptate succesiunea în termenul legal de opțiune succesorală, nu poate emite pretenții la masa succesorală.
Din analiza probelor administrate în cauză și a susținerilor reclamantului, instanța nu poate reține nici un motiv de nulitate a contractului, acesta fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă, acțiunea fiind nedovedită, urmează a fi respinsă.
În temeiul art. 453 cod pr. civilă, instanța va lua act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul D. S., CNP -_, domiciliat în mun. Onești, ., jud. Bacău împotriva pârâților D. Ș., CNP -_, domiciliat în .. V., D. E., CNP -_ domiciliat în ., ., ., jud. Iași și D. I., CNP -_, domiciliată în sat D., ., ., ..
Ia act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. În cazul declarării apelului, cererea se va depune la Judecătoria Huși.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.D. A.G.
C.D./A.G.
6 ex./9.02.2016
comunic. la părți
4 ex./9.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 73/2016. Judecătoria HUŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 77/2016. Judecătoria HUŞI → |
|---|
