Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 8370/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă nr._/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M. F.
Grefier L. M. T.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . și pe pârât S. R. DE RADIODIFUZIUNE, pârât S. R. DE TELEVIZIUNE, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzelor la amânări, răspunde pentru reclamantă doamna avocat B. L., lipsă fiind reprezentantul legal sau convențional al pârâtelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Doamna avocat B. depune note de concluzii, însoțite de înscrisuri.
Instanța lasă dosarul la ordine.
La ordine, nu se prezintă părțile.
Instanța constată faptul că s-a solicitat judecata în lipsă.
În temeiul art. 131 N.C.P.C, instanța procedează la verificarea din oficiu a competenței și față de dispozițiile art. 94 pct.1 lit. j NCPC și art. 107 N.C.P.C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 NPCC, instanța pune în discuție estimarea duratei soluționării procesului și estimează durata procesului la o zi.
Instanța constată că proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei este concludentă, pertinentă și utilă, soluționării cauzei și în temeiul art. 258 N.C.P.C., o va încuviința.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12.03.2013, reclamanta . a solicitat instanței ]n contradictoriu cu pârât S. R. DE RADIODIFUZIUNE, pârât S. R. DE TELEVIZIUNE ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună constatarea inexistenței unor drepturi de creanță ale pârâtelor, în cuantum de 92,5 lei, respectiv 154 lei, aferent perioadei 23.08.2010 – 23.07.2012. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că are sediul principal al firmei în Iași, ..1A, .. Iași și un punct de lucru în Iași, . și Sfânt nr.4, la acesta din urmă având încheiat un contract de furnizare a energiei electrice cu EON Energie România SA, contract în care nu este prevăzută nici o clauză cu referire la taxa radio și taxa TV, ce îi sunt totuși imputate pe facturile fiscale ale EON. Arată că nu se încadrează în dispozițiile Legii nr.41/1994, nefiind beneficiar al serviciilor celor două societăți. Se mai învederează că prin sentințe civile irevocabile s-au anulat disp.art.3 al.1 și 2 din HG nr.977/2003 și art. 3 al.1 și 2 din HG nr.978/2003
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 192 Cod procedură civilă, art.1341 NCC, Legea nr. 41/1994, H.G. nr. 977/2003, HG nr.978/2003.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie, facturi fiscale.
Pârâta S. R. DE TELEVIZIUNE a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând că în conformitate cu prevederile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de televiziune, republicată, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, au obligația de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, calitate pe care legea o prezumă și pe care reclamanta nu a răsturnat-o, nefăcând dovada exceptării în condițiile art.40 din Legea nr.41/1994, nici dovada lipsei calității de beneficiar al serviciului. Mai arată că taxa se percepe reclamantei doar la sediul punctului de lucru, întrucât la sediul principal nu are contract cu EON și nu a declarat funcționarea unei societăți, iar începând cu august 2012, reclamanta a fost deconectată de la furnizarea energiei electrice pentru neplată, fiind acumulate și debite reprezentând taxa TV pe perioada ianuarie 2009 – iulie 2012 în cuantum de 1504 lei și penalități în cuantum de 198,35 lei. Cuantumul taxelor a fost calculat conform dispozițiilor legale, fiind de 50 lei/lună în anul 2010, când a avut salariați, 4 lei/lună în 2011-2012 când nu a avut salariați, 15 lei/lună începând cu februarie 2013 când s-a înregistrat ca plătitor de impozit pe venituri.
Pârâta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând că taxa radio se datorează în conformitate cu prevederile din Legea nr. 41/1994, valoarea taxei și categoriile de plătitori fiind prevăzute în HG nr.977/2003, modificată prin HG 1012/2009, reclamanta încadrându-se la persoane juridice fără salariați, datorând drept taxă radio suma de 2,5 lei pe lună. Calitatea de beneficiar a reclamantei este prezumată de lege, prezumție apreciată drept constituțională prin decizia nr.297/2004.
Instanța a administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit susținerilor reclamantei și înscrisurilor de la dosar, în baza contractului de furnizare a energiei electrice încheiat de reclamantă cu EON Energie România SA, s-au emis de către EON Energie România SA facturile depuse la filele 6-10.
Reclamanta contestă faptul că în cuprinsul acestor facturi, pe lângă energia electrică consumată la punctul de lucru din . și Sfânt, i s-au imputat și taxa radio și taxa tv, în cuantum de 92,5 lei, respectiv 154 lei, aferent perioadei 23.08.2010 – 23.07.2012.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin.1 lit. b din Legea nr. 41 din 1994, privind organizarea si funcționarea Societății Romane de Radiodifuziune si Societății Romane de Televiziune, republicată, veniturile proprii ale Societãții Române de Radiodifuziune și Societãții Române de Televiziune provin, printre altele, din taxele pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin.3 din același act normativ, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice strãine, au obligația sã plãteascã o taxã pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxã pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Taxele lunare de radiodifuziune și televiziune trebuie achitate Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate, în conformitate cu H.G. nr. 977/2003 și HG nr.978/2003.
Prin Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 a Curții Constituționale s-a reținut că prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 care dispun cu privire la obligația persoanelor juridice române sau străine cu sediul în România de a plăti, în calitate de beneficiari, o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune nu sunt contrare legii fundamentale. S-a relevat că art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, între altele, și din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, așa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, care face și obiectul excepției de neconstituționalitate, taxele sunt datorate de către subiectele de drept acolo menționate, "în calitate de beneficiari ai acestor servicii". Așadar, obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective.
Art. 40 din Legea nr. 41/1994 instituie aparent excepții de la plata acestor taxe numai în ceea ce privește persoanele fizice, însă este evident că sfera de aplicare a scutirii lor trebuie să acopere toate persoanele fizice sau juridice care nu au calitatea de beneficiari în sensul gramatical al acestui termen.
De aceea, excepția prevăzută în cazul persoanelor fizice nu împiedică aplicarea logică a acestei scutiri în privința persoanelor juridice care nu au calitatea de beneficiar al acestui serviciu. Aliniatul 7 al art.40 nu exclude posibilitatea instituirii unor scutiri si în ipoteza reglementată la aliniatul 3 al aceluiași articol. Art. II din Legea 533/2003 nu face distincție în privința scutirilor între persoanele fizice sau juridice.
Prevederile cuprinse în forma inițială a art. 3 alin. 1 din HG nr. 977/2003, nr. 978/2003 instituiau derogări de la dispozițiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, negând dreptul persoanelor juridice de a beneficia de scutiri independent de condiția deținerii de receptoare radio și TV.
Însă, odată cu anularea articolelor incriminate, instanța de contencios administrativ (Curtea de Apel Cluj)a reținut că art.40 al.3, în forma adoptată prin Legea nr. 553/2003 nu exclude dreptul de scutire a entităților care justifică în mod obiectiv că nu datorează această taxă întrucât nu dețin receptoarele necesare pentru perceperea informației, ori care demonstrează că temporar nu desfășoară activitatea în scopul căreia s-au constituit.
Coroborând statuările instanțelor de contencios administrativ cu cele ale Curții Constituționale, reiese faptul că, dacă în privința persoanelor fizice o declarație pe propria răspundere că nu dețin receptoare de radio/tv este suficientă pentru exceptarea de la plata taxelor, în privința persoanelor juridice, deși dreptul la exceptare nu este exclus, totuși acestora le revine sarcina de a justifica în mod obiectiv că nu datorează această taxă întrucât nu dețin receptoarele necesare pentru perceperea informației, ori de a demonstra că temporar nu desfășoară activitatea.
Astfel, calitatea de beneficiar al serviciilor radio/tv a persoanelor fizice ori juridice cu domiciliul, respectiv sediul în România este prezumată relativ de legiuitor, atât prin prisma dreptului constituțional la informare coroborat cu obligația autorităților de a crea condițiile realizării acestui drept, cât și din punctul de vedere al multitudinii de receptoare posibile și al dificultăților obiective de identificare a acestor receptoare ale serviciilor publice radio/tv.
Din perspectiva acestei prezumții legale relative, revine persoanelor fizice și juridice prezumate beneficiare sarcina de a proba situația de exceptare în care se află și de a-și asuma consecințele prezentării unei situații neconforme adevărului.
Or, în prezenta cauză, pârâta nu a probat existența uneia dintre situațiile care să justifice în mod obiectiv exceptarea sa de la plata celor două taxe, ci din facturile depuse la dosarul cauzei de reclamantă însăși reiese faptul că aceasta a desfășurat în mod continuu activitate la punctul de lucru din . și Sfânt nr.4.
Astfel, instanța apreciază că în mod corect s-a imputat reclamantei în cuprinsul facturilor EON și contravaloarea celor două taxe, radio și tv, în cuantumurile prevăzute în anexele la HG nr.977 și 978 din 2003, respectiv 30 lei/lună și 50 lei/lună pe perioada 23.08.2010 – 29.02.2012 (f.6-9), iar pentru perioada 17.02.2012 – 6.06.2010 taxele aferente persoanelor juridice fără salariați de 2,5 lei/lună, respectiv 4 lei/lună (f.10).
În aceste condiții, instanța va respinge acțiunea formulată de ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de ., cu sediul procesual ales la C..av. B. L. în Iași, Piața Unirii nr.6, mezanin, în contradictoriu cu pârâtele S. R. DE RADIOFUZIUNE, cu sediul în sector 1, București, ., nr. 60-64 și S. R. DE TELEVIZIUNE, cu sediul în București, Calea Dorobanților nr.191.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2013.
Președinte, Grefier,
F. D. M. T. L. M.
FDM/TLM/3.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 28-06-2013,... | Pretenţii. Hotărâre din 11-10-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
