Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 14-10-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 37262/245/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul F. A. și pe pârâta . SRL, având ca obiect acțiune in răspundere contractuala rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30 Septembrie 2013 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 07 Octombrie 2013 și pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.11.2011, sub nr._, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 18.01.2012 (fila 51), reclamantul F. A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei ..R.L. B. la plata sumei de 7440 lei, cu titlu de contravaloare a reparațiilor interioare și reparații ale mobilierului, a sumei de 850 lei reprezentând contravaloarea mașinii de spălat și a sumei de_,01 lei reprezentând contravaloare a utilităților.
În motivare, reclamantul a susținut că între părți a fost încheiat, pentru o durată de 12 luni, contractul de închiriere nr. 01 din 10.01.2011 având ca obiect imobilul situat în Iași, ., județul Iași. Salariații pârâtei au părăsit imobilul la data de 25.09.201 fără a-l anunța pe reclamantul – locator. Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de a executa la timp și în bune condiții lucrările de întreținere și de reparații ce îi reveneau, de a-i restitui bunurile închiriate în bună stare de folosință.
Reclamantul a mai arătat că pârâta are obligația de a achita contravaloarea reparațiilor mobilierului deteriorat de către salariații săi, de a renova imobilul, de a repara bunurile distruse, centrala termică devenită nefuncțională din cauza sustragerii de piese componente și de a plăti contravaloarea obiectelor sanitare.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii, reclamantul a depus, în copie, contractul de închiriere nr. 01/10.01.2011, somație de plată, facturi fiscale, chitanțe, extrase de cont.
Pârâta ..R.L. B. nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.
Prin sentința civilă nr. 9110 din 27.04.2012, Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată acțiunea exercitată de către reclamantul F. A..
Prin decizia civilă nr. 1152 din 10.05.2013, Tribunalul Iași – Secția I Civilă a admis recursul declarat de către reclamant și a casat sentința civilă nr. 9110 din 27.04.2012 a Judecătoriei Iași, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că încheierea ce cuprinde dezbaterea în fond a cauzei nu a fost semnată de către judecătorul care a intrat în alcătuirea completului de judecată, sentința civilă fiind lovită de nulitate, potrivit art. 147 Cod procedură civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 29.07.2013 sub nr._ .
Reclamantul a solicitat decăderea pârâtei din dreptul de mai îndeplini orice act de procedură, conform art. 103 alin.1 Cod procedură civilă (fila 15), invocând reaua credință a pârâtei.
Pârâta ..R.L. B. a precizat, în scris, că nu cunoaște cererea de chemare în judecată, nu cunoaște pretențiile reclamantului și că singura corespondență avută cu pârâtul a fost adresa din 20.10.2011.
În rejudecare, nu au fost administrate alte probe.
Analizând susținerile reclamntului coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
La data de 10.01.2011, reclamantul F. A., în calitate de locator, și pârâta ..R.L. B., în calitate de locatar, au încheiat, pentru o durată de 12 luni, contractul de închiriere nr. 01 având ca obiect imobilul situat în Iași, ., cu destinație – cazare muncitori. Valoarea contractului convenită de către părți a fost de 36.000 euro, plata chiriei urmând a fi efectuată până la data de 18 a lunii.
Prin acest contract, pârâta și-a asumat obligațiile de a folosi bunul închiriat conform destinației sale, de a executa la timp și în bune condiții lucrările de întreținere și reparații ce îi revin, de a plăti chiria la termenul stabilit și de a restitui bunul închiriat la expirarea contractului.
Potrivit prevederilor art. 1434 alin.1 Cod civil, locatarul este răspunzător de stricăciunile și pierderile întâmplate în cursul folosinței sale, dacă nu probează că au urmat fără culpa sa.
În vederea probării neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor ce îi reveneau prin contract, reclamantul a depus factura fiscală . nr._ din 12.09.2011 în valoare de 7440 lei, chitanța nr._ din 26.09.2011, factura Emag nr._ din 31.10.2011 emise pe numele său, fără a rezulta din probatoriul administrat că suportarea acestor cheltuieli (constând în contravaloarea serviciilor de amenajări interioare și reparaților de instalații și prețul mașinii de spălat) reprezintă consecința neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contractul de închiriere și anume de a răspunde pentru stricăciunile produse în timpul folosinței imobilului.
De asemenea, în ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia pârâta avea obligația de a achita contravaloarea utilităților, instanța reține din prevederile art. 1429 Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului, că locatarul are două îndatoriri principale, și anume aceea de a întrebuința bunul închiriat ca un bun proprietar și numai la destinația determinată prin contract, și de a plăti prețul locațiunii la termenele stabilite. Prin contractul de închiriere depus la dosarul cauzei, părțile nu au stabilit în sarcina pârâtei – locatare obligația de a achita contravaloarea utilităților.
Or, potrivit dispozițiilor art. 1420 cod civil anterior, reclamantul avea obligația de a asigura folosința bunului de către pârâtă, ceea ce presupune și asigurarea utilităților pe cheltuiala sa, pârâta plătind în schimb chiria convenită de către părți.
În ceea ce privește cererea reclamantului de a constata decăderea pârâtei din dreptul de a mai îndeplini orice act de procedură instanța constată că această cerere este lipsită de obiect, cât timp pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a îndeplinit niciun alt act de procedură.
Așadar, reținând că reclamantul nu a probat pretențiile sale, astfel cum impun dispozițiile art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării, instanța apreciază ca neîntemeiată prezenta acțiune, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea, astfel cum a fost precizată, exercitată de către reclamantul F. A., cu domiciliul în Iași, .. 15, județul Iași în contradictoriu cu pârâta ..R.L. B., cu sediul procedural ales în Municipiul B., ., județul B..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./ 13.12.2013, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 11-10-2013,... | Pretenţii. Hotărâre din 18-10-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
