Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 28-06-2013, Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publica din data de 21.06.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință din acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:

INSTANȚA:

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la Judecătoria Iași, reclamanta . Iași, prin reprezentant legal, în condițiile disp. art. 242 C.pr.civ. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta din urmă la plata sumei de 6606,80 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin efectuarea lucrărilor de reparație la autoturismul proprietatea pârâtului, în temeiul contractelor de reparație nr._/1/04.01.2010,_/1/4.01.2010 și_/1/17.08.2010.

Acțiunea a fost legal timbrată.

În motivare, reclamanta prin reprezentanți legali a precizat că în baza contractelor de reparații sus menționate încheiate cu pârâtul au efectuat o . lucrări de reparații la autoturismul aparținând pârâtului marca Volkswagen Golf, înmatriculat sub nr._ .

Pentru lucrările efectuate și materialele folosite, au fost emise facturile nr._/29.10.2010, nr._/1.02.2010 și nr._/1.02.2010, pentru suma de 6606,80 lei, care urmează să fie achitată de pârât, luându-și angajamentul că serviciile vor fi achitate de către compania de asigurare cu care avea încheiat contract. De asemenea, pârâtul s-a obligat ca, în situația în care asiguratorul nu va deconta sumele datorate, să le suporte personal.

Pe cale de consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 1178 Cod civil, potrivit cărora „contractul se încheie prin simplul acord de voință al părților dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă”, art. 1240 Cod civil, potrivit cărora „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și ale art. 1350 cod civil potrivit cărora „1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. 2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii”.

Așadar, A. I., în calitate de debitor contractual este obligat să repare prejudiciul cauzat reclamantei prin neexecutarea obligației de plată a contravalorii lucrărilor efectuate și a materialelor folosite în baza contractelor de reparație valabil încheiate.

. este îndreptățită să solicite, în conformitate cu art. 1527 alin. 1 C. civil executarea în natură a obligației contractante care îi revenea pârâtului, respectiv plata sumei de bani reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și a materialelor folosite.

Sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtului A. I., respectiv fapta ilicită contractuală constând în neexecutarea prestațiilor datorate în calitate de debitor contractual, prejudiciul cauzat creditorului și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.

Cât privește vinovăția debitorului, potrivit art. 1547 Cod civil, acesta este ținut să repare prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă, iar potrivit art. 1548 Cod civil, culpa debitorului unei obligații contractuale (cum este și pârâtul A. I.) se prezumă prin simplul fapt al neexecutării. Așa cum s-a arătat mai sus prin convocarea la conciliere trimisă de către ., în temeiul prevederilor art. 720 ind. 1 C.pr.civ., pârâtul A. I. a fost invitat în data de 25.11.2011, ora 15.00, să se prezinte la sediul Cabinetului avocat S. G. din Iași, ., în vederea soluționării pe calea concilierii directe a pretențiilor constând în suma restantă datorată în temeiul facturilor nr._/29.10.2010, nr._/1.02.2010 și nr._/1.02.2010 în valoare totală de 6606,80 lei însă prin procesul-verbal încheiat în data de 25.11.2011, ora 15.30 s-a constatat că pârâtul nu a înțeles să dea curs acestei convocări.

Pentru aceste considerente să se dispună obligarea pârâtului A. I. la plata sumei de 6606,80 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație efectuate și a materialelor folosite la autoturismul înmatriculat sub nr._ .

Prin întâmpinarea depusă de pârâtul A. I., la fila 45 dosar se invocă excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Iași și în funcție de aceasta competența teritorială de a soluționa cauza revine Judecătoriei P..

Conform art. 10 pct. 1 C.pr.civ. „în afara de instanța domiciliului pârâtului mai sunt competente următoarele instanțe: în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar și în parte, a obligațiunii”.

În aceeași ordine de idei ÎCCJ prin Decizia nr. 120/2002 a statuat că „dacă convențiile nu prevăd locul executării obligației și părțile nu au stipulat locul unde să fie executarea, prevederile art. 10 pct. 1 nu-și găsește aplicarea”.

Invocă și excepția lipsa calității procesuale pasive a sa. Reclamanta ar fi trebuit să cheme în judecată firma de asigurări la care are asigurare CASCO, asigurare în baza căreia s-au încheiat contractele de reparație nr._/1/04.01.2010,_/1/4.01.2010 și_/1/17.08.2010.

Răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor invocată de reclamanta prin cererea de chemare în judecată o poartă asiguratorul ., în baza poliței de asigurare . nr._.

Solicită pârâtul introducerea în cauză a asiguratorului . Tg. F. Iași în calitate de chemat în garanție, întrucât conform art. 27 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 „despăgubirile se plătesc de asigurator” și dispozițiile art. 9 din Legea nr. 136/1995 prevăd ca: „prin contractul de asigurare, asiguratul are obligația să plătească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat să plătească beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și termenele convenite”,

Obligația de plată a sumei asigurate incumbă asiguratorului . de la data constatării și evaluării pagubelor prin proces verbal de constatare întocmit de reprezentantul asiguratorului domnul A. B. L. prin examinarea autovehiculului, precum și a documentației complete solicitate de asigurator privind clauzele și împrejurările în care s-a produs riscul asigurat

Societății de asigurare îi incumbă o răspundere patrimonială directă, izvorâtă din contractul de asigurare deoarece, în calitate de asigurator își îndeplinește propria obligație stipulată prin contractul de asigurare, ceea ce reprezintă substanța raporturilor dintre asigurat și asigurator, astfel încât citarea în procesul civil a asiguratorului este asiguratorie.

Pentru aceste considerente se solicită introducerea în cauză a societății de asigurări . – Sucursala/Agenția Tg. F., Iași.

Chemata în garanție U. Asigurări SA formulează întâmpinare (fila 117) prin care solicită respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul A. I. prin admiterea în principal a excepției privind prescripția dreptului la acțiune pentru următorul motiv:

Conform art.10.2 din Condițiile CASCO dreptul la acțiune este prescris.

În fapt, pârâtul A. loan a indicat în întâmpinare faptul că aceasta avea asigurare facultativă CASCO la societate pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_ .

Acest autoturism a fost implicat în mai multe evenimente rutiere prejudiciabile pentru care s-au deschis mai multe dosare de daună aferente facturilor indicate in acțiune, astfel:

- pentru evenimentul din data de 15,12.2009 s-a deschis dosarul de daune cu numărul_ aferent facturii_/01.02.2010.

- pentru evenimentul din data de 24.12.2009 s-a deschis dosarul de daune cu numărul_ aferent facturii_/01.02.2010.

- pentru evenimentul din data de 05.06.2010 s-a deschis dosarul de daune cu numărul_ aferent facturii_/29.10.2010.

Menționează că autoturismul_ a fost asigurat facultativ la societatea noastră cu polițele de asigurare AV563831 și AV603036,

Conform Art.10.2 din Condițiile de asigurare CASCO " dreptul de a ridica pretenții față de Asigurător cu privire la plata unor despăgubiri se pierde la împlinirea unui termen de 2 ani de la data producerii evenimentului asigurat". În același articol invocat, Art.10.2 se stipulează faptul că " după trecerea acestui interval de timp, Asigurătorul este eliberat de obligația plății despăgubirilor.”

Termenul de prescripție a început să curgă pentru fiecare eveniment de la data producerii evenimentului, împlinindu-se PUPA 2 ANI astfel:

- pentru evenimentul din data de 15.12.2009, termenul de prescripție s-a împlinit la data de din data de 14.12.2009,

- pentru evenimentul din data de 24.12.2012, termenul de prescripție s-a împlinit la data de din data de 05.06.2010,

- pentru evenimentul din data de 05.06.2010, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 04.06.2012.

În cauza nu a intervenit nici întreruperea, nici suspendarea curgerii termenului de prescripție. S-a solicitat prin cererea de chemare în garanție plata sumei la data de 28.09.2012, adică ulterior împlinirii termenului de prescripție la acțiune, termen împlinit pentru toate cele 3 evenimente.

În cauză se aplică și art.969 C. Civ., în vigoare la data încheierii contractului, în care se precizează că, convențiile încheiate între părți au putere de lege și în acest caz contractul CASCO cu nr.AV563831 și AV603036 au putere de lege.

Pe fond obligația de plată a sumei de 155,28 lei reprezentând diferență din factura_/01.02.2010 nu este în sarcina societății de asigurare.

Suma de 155,28 lei solicitată ca diferență pentru factura_/01.02.2010, aceasta este constituită din valoarea unui far dreapta și a unor ore de manoperă vopsitorie, ori societatea a eliminat din devizul de reparații elementul far dreapta, ce apare cu codul 94 15 19 50 și a unei sume de 131 lei ca manopera vopsitorie trecută de service, ore de manoperă ce nu se justificau raportat la lucrările efectuate.

Acest far dreapta nu a fost declarat ca făcând parte din eveniment și nu apare de asemenea nici in constatarea efectuată de către inspectorul de daune a societății.

Devizul de lucrări fiind corectat, suma pentru care societatea a dat accept de plată a fost și suma plătită, respectiv 1.764,32 lei.

În ceea ce privește suma de 151,70 lei solicitată ca diferență pentru factura 10518Q7/01.02.2010, aceasta este constituită din valoarea unor servicii suplimentare pe care service-ul le-a efectuat precum și din unele ore de manoperă vopsitorie, ce a fost eliminat din devizul de reparații aceste servicii suplimentare precum și suma de 131 lei reprezentând ore de manoperă vopsitorie.

Obligația de plată a sumei de 6.299,82 lei reprezentând diferență din factura_/29.10.2010 nu este a societății de asigurare, deoarece pârâtul a invocat la deschiderea dosarului de daune mai multe elemente avariate care nu puteau fi din același eveniment.

S-a acceptat doar despăgubirea acelor elemente care au fost avariate dintr-un singur eveniment prejudiciabil și acestea au fost în sumă de 1.131,41 lei, sumă de la care s-a reținut franșiza de 100 euro. In final s-a acceptat la plată și s-a despăgubit suma de 704 lei.

Service-ul a fost înștiințat de toate aceste calcule precum și a sumei de plată finală pe care societatea a despăgubit-o.

Solicită instanței să ia act de faptul că societatea s-a achitat în totalitate de obligațiile ce decurg din contractele de asigurare facultativă AV_ și AV_ raportat la evenimentele din datele de 15.12.2009, 23.12.2011, 04.06.2012. prin achitarea sumelor ce decurg din facturile_/01.02.2010,_/01.02.2010,_/29.10.2010 iar obligația de plată a franșizei din ultima factură, de 100 euro revine pârâtului,

În concluzie să se constate în acest caz prescrierea dreptului la acțiune iar în subsidiar, să reține faptul că obligația de plată a sumei de 6.608,80 lei nu este a societății de asigurare.

S-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și cu martori aceasta din urmă fiind audiat în persoana numitului L. M. Carnel (fila 166)

Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În urma raporturilor juridice dintre părți reclamanta a emis pârâtului facturile fiscale nr._/01.02.2010,_/01.02.2010,_/29.10.2010, în valoare de 6606,80 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul acestuia (conform înscrisurilor de la filele 20-38).

Întrucât suma nu a fost plătită către pârât, acesta a fost convocat la conciliere în baza dispozițiilor art. 720 ind. 1 C.pr.civ., ocazie cu care acesta nu a contestat existența ori cuantumul respectivelor reparații fiind lipsă la conciliere conform procesului verbal încheiat în data de 25.11.2011 (fila 8 dosar). Pentru autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ există polița de asigurare CASCO valabilă în perioada în care s-a produs accidentul încheiată cu . Tg. F., jud. Iași și în baza căreia au fost încheiate facturile sus menționate, însă reclamanta nu avea încheiată nici o convenție cu această societate motiv pentru care pârâtul a fost de acord ca reparațiile să fie efectuate de ..

Având în vedere că într-adevăr, între pârât și chemata în garanție au existat raporturi contractuale, în baza cărora a fost emisă polița privind asigurarea facultativă a autovehiculelor ._ și AV_, valabile în perioada 12.04.2010 – 04.05.2011 se constată că . are calitate procesuală în cauză și cum s-au încheiat contractele de reparație nr._/1/04.01.2010,_/1/4.01.2010 și_/1/17.08.2010, cu pârâtul Afgafiței I. aceasta are calitate procesuală pasivă, urmând ca excepția să fie respinsă.

Însă, în ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de către chemata în garanție instanța constată că aceasta este întemeiată urmând a fi admisă și respinsă cererea de chemare în garanție, în considerarea următoarelor considerente:

Conform dispozițiilor art. 10.2 din condițiile de asigurare privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, dreptul de a ridica pretenție față de asigurator cu privire la plata unor despăgubiri pierzându-se la împlinirea unui termen de 2 ani de la data producerii evenimentului asigurat . după trecerea acestui interval de timp asiguratorul este eliberat de obligația plății despăgubirilor.

Or, în speță, evenimentul asigurat a avut loc în anul 2009, iar cererea pârâtului de chemare în garanție a asiguratorului a fost formulată în anul 2012, fiind împlinit termenul de prescripție, conform art. 10.2 din contractul de asigurare CASCO. Chiar dacă pârâtul a înștiințat asiguratorul cu privire la producerea evenimentului rutier în anul 2008, societatea de asigurare nu și-a dat acceptul de plată.

În ceea ce privește excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtul A. I. (fila 45) s-a respins prin încheierea de ședință interlocutorie, din data de 05.04.2013, la fila 127 dosar, motivat de disp. art. 10 C.pr.civ. cu raportare la art. 12 C.pr.civ. așa cum a fost motivată și de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare (fila 114).

Prin urmare, având în vedere situația de fapt reținută, împrejurarea că facturile fiscale emise de către reclamantă are valoarea unui contract încheiat într-o formă simplificată, pârâtul având obligația de plată a contravalorii lucrărilor de reparație efectuate de către acesta la autoturismul proprietatea sa, văzând și dispozițiile art. 969, 1073 Cod Civil, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul să-i achite reclamantei suma de 6606,80 lei contravaloarea facturii fiscale nr._/29.10.2010, nr._/1.02.2010 și nr._/1.02.2010.

În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, va obliga pârâtul să-i achite reclamantei suma de 510,42 lei cheltuieli de judecată ( timbru judiciar și timbru fiscal).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta . cu sediul în Iași, . A, în contradictoriu cub pârâtul A. I. cu domiciliul în oraș Târgu F.,.,. Iași și în consecință:

Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 6606,80 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/29.10.2010,_/01.02.2010 si nr._/01.02.2010.

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către chemata în garanție U. Asigurări SA și în consecință.

Respinge cererea de chemare în garanție a U. Asigurări SA cu sediul în București, ., sector 1 formulată de către pârâtul A. I..

Obligă pârâtul să-i achite reclamantei suma de 510,42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 iunie 2013.

Președinte, Grefier,

G. A. D. A.

Red/tehnored.G.A.

5ex/I.L. – 01.10.2013