Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 27442/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/26.11.2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. T.
GREFIER: C. U.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul P. C.-M. și pe intimat I. IAȘI - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, având în vedere faptul că judecarea prezentei cauze civile a fost amânată pentru a se depune la dosarul cauzei concluzii asupra înregistrărilor video a căror duplicat a fost comunicat petentului la termenul de judecată anterior, față de faptul până la acest termen de judecată nu a fost atașată nici o concluzie, față de lipsa părților, precum și de solicitarea acestora de judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 Cod de procedură civilă, declară terminată cercetarea procesului.
Pentru aceleași considerente, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură penală, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28.08.2013, sub dosar nr._, petentul P. C. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.08.2013, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2080 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței faptul că la data de 14.08.2013, a fost oprit de către organele poliției rutiere în localitatea Lețcani, județul Iași, acestea reținând în sarcina sa depășirea vitezei legale, fiind înregistrat rulând cu viteza de 108 km/h un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h, precum și refuzul de înmânare a documentelor prevăzute de lege. În acest sens, petentul a menționat că viteza indicată în cuprinsul procesului-verbal sancționator nu corespunde realității faptice, întrucât la momentul opririi circula în coloană, astfel că aparatul radar nu ar fi putut stabili cu precizie viteza de rulare a autoturismului pe care îl conducea, iar celelalte autovehicule nu au fost oprite. S-a mai arătat că acesta nu a refuzat să înmâneze documentele solicitate de către agentul constatator, ci i-a comunicat acestuia din urmă că nu le are asupra sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexate la dosar, în copie certificată, chitanță taxă judiciară de timbru, proces-verbal . nr._/14.08.2013, carte de identitate P. C. M., permis de conducere P. C. M..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei (f. 5), în conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013, act normativ aplicabil în considerarea datei formulării plângerii.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare la data de 19.09.2013, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, a învederat instanței că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._/14.08.2013 pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e și art. 108 alin. 1 lit. c pct. 2 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 14.08.2013 a fost înregistrat de aparatele radar la volanul autoturismului marca Mercedes înmatriculat sub nr._, rulând cu o viteză de 108 km/h pe DE 583, în localitatea Lețcani, județul Iași, pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, iar la cererea organelor de poliție a refuzat să înmâneze documentele solicitate.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, planșe fotografice și înregistrarea video, fiind depuse la dosarul cauzei, următoarele: raportul agentului constatator, atestatul operatorului radar, verificarea metrologică a aparatului radar, CD și planșe fotografice cu înregistrarea contravenției.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 NCPC, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 30.09.2013, petentul a menționat că la întâmpinarea depusă nu au fost anexate probele la care se face referire în cuprinsul acesteia, astfel că solicită decăderea intimatului, în conformitate cu dispozițiile art. 206 NCPC, din dreptul de a administra aceste probe.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, proba cu planșe fotografice, precum și proba cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 14.08.2013, petentul P. C. M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2080 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că la data menționată, pe DE 583, în localitatea Lețcani, județul Iași, a fost înregistrat de aparatul radar rulând cu viteza de 108 km/h, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat înmânarea documentelor prevăzute de lege, faptele constituind contravenții potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e, respectiv art. 108 alin. 1 lit. c pct. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce vizează motivul de nelegalitate invocat de către petent, respectiv neprecizarea unui martor asistent care să ateste modalitatea de întocmire a procesului-verbal contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, instanța reține că lipsa elementului anterior menționat nu este de natură să atragă nelegalitatea actului sancționator din moment ce petentul a fost prezent la încheierea sa și a refuzat să semneze, luând însă act de contravențiile imputate, iar în motivarea rațiunii de nelegalitate invocată nu a indicat în ce constă vătămarea suferită prin această omisiune. În considerarea faptului că nulitatea generată de nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 este condiționată de existența unei vătămări, a cărei probă nu s-a efectuat în cauză, instanța nu poate reține susținerile petentului sub acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt netemeinice.
Cu toate acestea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește că materia contravențională poate fi asimilată celei penale, prin utilizarea de criterii alternative ce au fost determinate în jurisprudența sa, respectiv criteriul calificării interne, natura faptei incriminate, precum și scopul și severitatea sancțiunii aplicate. Având în vedere faptul că, prin raportare la primul criteriu enunțat, materia contravențională nu este subscrisă celei penale, instanța va proceda la analiza concretă a cauzei cu prin raportare la celelalte două condiții. Astfel, un prim aspect analizat îl constituie natura faptei incriminate. În ipoteza în care textul normativ se adresează tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, atunci aceasta este de aplicabilitate generala, atrăgând incidența art. 6 CEDO sub aspect penal (Bendenoun împotriva Franței).
Verificând existenta acestui element în cauză, instanța constată că OUG nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, rațiunea urmărită de legiuitor prin incriminarea faptelor săvârșite de petent fiind constituită de protejarea siguranței pe drumurile publice, un obiectiv general, ca mecanism de represiune și protecție ce vizează fiecare individ ca parte integrantă a unei societăți.
Un al doilea element analizat de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate. În cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu prezintă ca finalitate acoperirea un prejudiciu material produs, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată în abstract ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește criteriul gravității sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu cea efectiv aplicată (cauzele Campbell și Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În considerarea acestor ultime două criterii, instanța apreciază că fapta reținute în sarcina contravenientului îndeplinesc criteriile statuate de Curte în vederea reținerii unei acuzații în materie penală.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 14.08.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Având în vedere faptul că este vorba despre contravenții constatate printr-un mijloc tehnic omologat și certificat metrologic, instanța apreciază că faptele constatate personal de către acesta atrag necesitatea unui probatoriu care să stabilească, dincolo de orice dubiu, veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului.
Din analiza înregistrării video depuse de către intimat la dosarul cauzei (f. 28) rezultă că autovehiculul condus de către petent a intrat în raza aparatului radar la ora 23:42:47, moment la care cinemometrul indica o viteză de rulare de 54 km/h, ce a crescut progresiv până la 62 km/h la ora 23:42:49, urmând ca, după ieșirea din raza de acțiune a acestuia să se indice o viteză de 108 km/h.
Sub aspectul acestei ultime mențiuni, instanța reține că, după trecerea autovehiculului condus de către petent, la mai puțin de o secundă, în raza cinemometrului a intrat un alt autoturism, ce rula imediat în spatele acestuia, cu o viteză similară, acesta fiind momentul în care a fost afișată viteza de 108 km/h. Astfel, nu se poate reține cu certitudine cărui autoturism îi corespunde valoarea indicată. Mai mult, intervalul dintre afișările anterior menționate sugerează că aparatul radar se afla în faza de autotestare, nefiind definitivat procesul de calibrare.
Din cuprinsul aceleiași înregistrări reiese că limita de viteză pe sectorul de drum pe care s-a efectuat este de 60 km/h și nu de 50 km/h, astfel cum a reținut agentul constatator, aspect ce atrage inaplicabilitatea încadrării juridice indicate.
În aprecierea elementele anterior redate, instanța reține că nu poate fi stabilită cu certitudine vinovăția petentului în săvârșirea presupusei fapte contravenționale, iar prin aplicarea în această materie, în baza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, a principiului in dubio pro reo, ce guvernează materia penală, se concluzionează în sensul imposibilității angajării răspunderii contravenționale a petentului.
Relativ la contravenția prevăzută de dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. c pct. 2 din OUG nr. 195/2002, instanța constată că intimatul nu a formulat apărări cu privire la fapta imputată, unicul înscris anexat la dosarul cauzei de către intimat, destinat să susțină veridicitatea acestei situații fiind raportul agentului constatator. În acest sens, instanța apreciază că raportul agentului constatator reprezintă un înscris întocmit pro causa, ulterior formulării plângerii contravenționale pe rolul instanței de judecată, al cărui conținut, va reproduce, inevitabil, cele consemnate în cuprinsul actului contestat. Mai mult, acest înscris este lipsit de valoare probatorie în lipsa unui text de lege care să îi atribuie o atare calitate. Din susținerile petentului, ce nu au fost combătute de către intimat, reiese că acesta nu a refuzat să înmâneze documentele solicitate de către agentul de poliție, ci i-a explicat acestuia din urmă că nu le are asupra sa, această situație de fapt, ce va fi reținută de instanță ca fiind reală pentru considerente anterior menționate, neputând fi încadrată în dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. c pct. 2 din OUG nr. 195/2002.
În considerarea celor anterior expuse, instanța va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.08.2013 și va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale.
În baza art. 453 NCPC, instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. C. M., domiciliat în municipiul Huși, ., ., ., având CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași – Biroul Rutier, cu sediul în Iași, .. 2, județul Iași.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.08.2013.
Exonerează petentul de la plata amenzii.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
T. I. U. C.
Red./Tehnored./T.I.
4 ex./29.01.2014
| ← Stare civilă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 30-09-2013,... → |
|---|
