Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 25332/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. S. S.A. și pe pârâții M. V. E., M. M., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă reprezentantul reclamantei și pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța reține că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. M., excepție invocată de instanță, din oficiu, și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07 august 2013, pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._, reclamanta .. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. V. E. și M. M. obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 705,12 lei cu titlul de preț și 156,73 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată, solicitând și cheltuieli de mediere.
În motivarea cererii societatea reclamantă a arătat că, în baza contractului nr._/14.02.2008 a prestat pârâtului servicii de salubritate însă, aceștia nu au înțeles să-și achite obligațiile contractuale privind plata prețului. Penalizările au fost calculate în baza art. 42 alin. 10 lit. b din Legea nr. 51/2006 și este egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Reclamanta a mai arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, convocând pârâții la sediul său prin adresa nr._/13.03.2013, dar și pe calea medierii, refuzând să se prezinte.
În drept, societatea reclamantă a invocat dispozițiile art. 1516 Cod civil, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin 1 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copii certificate pentru conformitate cu originalul: adresa nr._/13.03.2013, dovada comunicării acesteia, contractul nr._/14.02.2008, modul de calcul al penalităților, facturile fiscale emise și neachitate, procesul verbal de informare nr. 2566/10.07.2013 și dovada convocării pârâților la mediator.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 66 lei, conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. c OUG 80/2013.
Deși legal citați, pârâții nu s-au prezentat și nici nu au formulat întâmpinare.
S-a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă.
Din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M., excepție pusă în discuție la termenul din 27 noiembrie 2013, după ce în prealabil părțile au fost citate cu mențiunea de a pune concluzii pe această excepție.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. M., excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța constată următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamanta trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități.
Contratul pentru servicii de salubritate nr._/14.02.2008, temeiul răspunderii civile din prezenta cauză este însușit prin semnătură doar de M. V. E.. Chiar dacă prenumele M. apare înscris în contract, atâta timp cât aceasta nu și l-a însușit prin semnare, nu se poate atrage răspunderea contractuală a acestei pârâte. Chiar dacă M. V. E. și M. M. au calitate de soți și locuiesc în același imobil, fiind amândoi beneficiari ai contractului, instanța apreciază că pentru a putea fi tras la răspundere în nume propriu, pârâtul M. M. ar fi trebuit să semneze personal contractul. Instanța are în vedere și atitudinea de pasivitate a pârâților care nu s-au prezenta în instanță pentru a oferi lămuriri privind mandatul pe care pârâta M. V. E. l-a avut la semnarea contractului. Instanța nu poate prezuma încheierea contractului în numele pârâtului M. M., în lipsa dovezii unui mandat, mandatul tacit neputând fi prezumat în cauză
Față de cele reținute, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. M., urmând ca acțiunea introdusă în contradictoriu cu acesta să fie respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Analizând coroborat materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 5 din Noul Cod Civil, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, care stabilesc că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Întrucât, în cauză, contractul dintre părți s-a încheiat la data de 11.02.2008, când erau în vigoare dispozițiile cod civil abrogat în prezent, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
La data de 11 februarie 2008, pârâta și societatea reclamntă au încheiat contractul de prestări servicii nr._/14.02.2008, .. figurând în calitate de prestator iar pârâta M. V. E. în calitate de beneficiar. Obiectul contractului a fost reprezentat de ridicarea și transportul reziduurilor menajere. Contractul a fost încheiat de părți pe o durată nedeterminată, începând cu data de 14 februarie 2008, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din convenție.
Plata pentru prestațiile realizate trebuia efectuată, potrivit contractului, lunar, în termen de 30 zile de la data primirii facturii, întârzierea în achitarea sumelor datorate, cu peste 30 de zile de la data scadenței, atrăgând majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, astfel cum se stipulează în cuprinsul dispozițiilor art. 8 din contract.
În temeiul raporturilor comerciale astfel stabilite, pentru serviciile de salubritate prestate de reclamantă, aceasta a emis facturile fiscale aferente obligațiilor pentru perioada iulie 2010 – ianuarie 2013, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosar.
În raport de neachitarea facturilor emise, reclamanta a trimis pârâtului invitație la efectuarea procedurii de conciliere, dovada comunicării acesteia fiind semnată personal de către pârât.
Observând facturile depuse la dosar, instanța constată faptul că acestea au fost emise lunar, începând cu data de 31 iulie 2011 - până la data de 31 ianuarie 2013.
Debitele facturate în perioada astfel individualizată au fost înscrise în cuprinsul fiecărei facturi emise. Pentru fiecare din sumele facturate și neachitate de către pârâtă, reclamanta a calculat penalități de întârziere.
Prin cumularea sumelor înscrise în cuprinsul fiecăreia dintre facturile atașate în copie la dosarul cauzei, instanța constată că debitul principal se ridică la cuantumul de 705,12 lei. În ceea ce privește penalitățile de întârziere percepute pentru întârzierea la plata debitului principal, cuantumul total al acestora se ridică la suma de 156,73 lei, calculată la data de 10 iunie 2013.
În ceea ce privește raporturile dintre părți, derulate începând cu data încheierii contractului și în urma cărora s-au emis facturile fiscale depuse la dosar, instanța reține că pârâtul nu a dovedit stingerea acestor obligații contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației, această probă incumbându-i, astfel, instanța apreciază că acesta nu a respectat clauzele asumate la încheierea contractului de prestări servicii, încălcând astfel principiile de drept enunțate de art. 969 alin. 1 și art. 970 alin. 1 din codul civil, respectiv, principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantului își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate calculată la suma datorată.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâta a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, aceasta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâta M. V. E. la plata sumei de 507,12 lei cu titlu de debit principal și suma de 156,73 lei cu titlu de penalități aferente acestuia.
Cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor efectuate pentru mediere, instanța reține că parcurgerea procedurii de informare este una obligatorie la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Potrivit dispozițiilor art. 2 legea 192/2006 „Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de Partea superioară a machetei
informare Partea inferioară a machetei
privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege. Art. 1¹ stabilește că Dovada participării la ședința de Partea superioară a machetei
informare Partea inferioară a machetei
privind avantajele medierii se face printr-un certificat de Partea superioară a machetei
informare Partea inferioară a machetei
eliberat de mediatorul care a realizat Partea superioară a machetei
informarePartea inferioară a machetei
a. Dacă una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de Partea superioară a machetei
informarePartea inferioară a machetei
, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de Partea superioară a machetei
informarePartea inferioară a machetei
, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței.
Art. 26 alin. 3 din același act normativ Pentru activitatea de Partea superioară a machetei
informare Partea inferioară a machetei
și consiliere a
părților cu privire la procedura medierii și avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu.
Așadar instanța reține că procedura de informare este gratuită, motiv pentru care
cheltuielile efectuate de reclamantă nu pot fi asimilate unor cheltuieli de judecată. Pe cale de consecință va respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordarea a contravalorii cheltuielilor efectuate cu medierea.
Față de rezolvarea dată capătului principal de cerere, în considerarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă constatând culpa procesuală a pârâtului, care prin neîndeplinirea obligațiilor a determinat introducerea acțiunii de către reclamantă, instanța urmează a admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 66 lei, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M. invocată din oficiu de către instanță.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., J_, CUI RO14816433 cont bancar RO85TREZ4065069XXX000955, cu sediul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul M. M., cu domiciliul în Iași, .-24, ., ., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., J_, CUI RO14816433 cont bancar RO85TREZ4065069XXX000955, cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta M. V. E., CNP_, cu domiciliul în .-24, ., ., județul IașI.
Obligă pârâta M. V. E. să plătească reclamantei S.C. S. S.A. suma de 705,12 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada iulie 2010 - ianuarie 2013 și 156,73 lei cu titlul de penalități de întârziere, calculate la data de 10.06.2013.
Obligă pârâta M. V. E. să plătească reclamantei S.C. S. S.A. suma de 66 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de mediere, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
5Ex./13.01.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 19/2013.... → |
|---|
