Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 24284/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M. F.
Grefier L. M. T.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S.C. S. S.A. și pe pârât G. V., pârât G. V., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 13.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.11.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 31.07.2013 pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâti G. V. și G. V. pentru ca aceștia să fie obligati să plătească suma de 541,44 lei cu titlu de preț și la plata sumei de 114,98 lei, reprezentând penalități de întârziere. S-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor de mediere.
În motivarea acțiunii reclamanta arată ca între părți este încheiat contractul de prestări servicii de salubritate nr._/17.07.2007 în baza căruia pârâții au beneficiat de serviciile reclamantei, constând în colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere. Pentru serviciile prestate în perioada iulie 2010 – ianuarie 2013 reclamanta a emis facturi în cuantum de 541,44 lei, pe care pârâții nu le-au achitat, debit la care s-au calculat penalități de întârziere în valoare de 114,98 lei, conform art. 6 pct.4 din contractul de prestări servicii. Penalitățile de întârziere percepute sunt „egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat”, fiind de 0,05%, respectiv de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, conform lg.51/2006 și OUG nr.88/2010. Contractul legal încheiat și semnat de debitori, arată reclamanta, îi obligă pe aceaștia să respecte clauzele contractuale stipulate. Pârâtii au fost chemati la conciliere, însă nu au înțeles să ia vreo măsură în sensul realizării concilierii directe cu privire la debitul datorat și au refuzat de asemenea să se prezinte în fața mediatorului.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1516 din Noul Cod Civil, iar în temeiul art.223, 411 NCPC s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri, în copie: adresă convocare conciliere, dovadă comunicare, contract de prestări servicii, tabel calcul penalități de întârziere, proces verbal de informare, chitanță contravaloare contract de pregătire mediere.
La solicitarea instanței, în data de 23.08.2013, reclamanta a mai înaintat la dosar precizări și copii certificate conform cu originalul de pe facturile de plată aferente debitului solicitat.
Pârâtii, deși legal citati, nu au formulat întâmpinare și nu și-au trimis reprezentant în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține :
Potrivit art.102 alin.(1) din Legea nr.71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Astfel, în raport de data încheierii contractului de prestări servicii de salubritate nr._/17.07.2007, instanța constată că legea care era în vigoare la momentul încheierii contractului este vechiul Cod civil.
Prin contractul de prestări servicii de salubritate nr._/17.07.2007, reclamanta s-a obligat, în conformitate cu dispozițiile art.3-4 să ridice și să transporte deșeurile menajere conform graficului stabilit, să factureze contravaloarea serviciilor executate lunar, la sfârșitul fiecărei luni, iar pârâții s-au obligat să achite integral și la termen contravaloarea serviciilor prestate ( termenul de plată – conform art. 6 alin. 3 din contract – termenul legal), iar, în caz contrar, să achite și penalitățile de întârziere, așa cum este prevăzut în art. 6 alin. 4 din contract.
În baza contractului, au fost emise facturi în perioada iulie 2010 – ianuarie 2013 aflate în copie la dosar, pentru debitul de 541,44 lei, pârâții nefăcând dovada stingerii debitului prin plată, deși, față de pretențiile reclamantei probate prin înscrisurile de la dosar, pârâților le revenea sarcina probei liberațiunii conform art.1169 C.civ.
Penalitățile de întârziere însă, nu au fost calculate corect, raportat la data scadenței calculată în concordanță cu dispozițiile contractuale și cele ale Legii nr.51/2006. Astfel, instanța reține că contractul dintre părți este unul cu clauze de trimitere, predeterminate de legiuitor prin dispozițiile Legii nr.51/2006, mai exact art.36 și art.42 din lege, care prevăd în art.42 al.9 Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu pânã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestația a fost efectuatã. Utilizatorii serviciilor de utilitãți publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați sã achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadențã de 15 zile lucrãtoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe facturã. Termenul de scadențã privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii, dispozițiile contractuale făcând trimitere expresă la termenul legal de plată. Or, din tabelul de calcul depus de reclamantă la dosar, rezultă că acestea au fost calculate începând cu a 15-a zi de la emiterea facturii, fiind neverosimilă împrejurarea primirii facturii de către consumator în aceeași zi cu emiterea acesteia, fiind încălcate dispozițiile contractuale implicite presupuse de normele legale amintite, cu consecința calculării unor penalități de întârziere mai mari.
În drept, potrivit art.969 Cod civil, contractul legal încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.1073 C civ, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.
Față de cele de mai sus, instanța reține că, prin înscrisurile depuse la dosar pretenția reclamantei este dovedită în ceea ce privește debitul în totalitate și doar în parte în privința penalităților, conform argumentelor prezentate anterior, sens în care va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 541,44 lei reprezentând debitul principal (facturi neachitate emise în august 2010 – ianuarie 2013, scadente în perioada august 2010 – februarie 2013) și să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere până la 30.09.2010 și 0,04% pe zi de întârziere începând cu 1.10.2010 ce vor fi calculate corect de reclamantă asupra fiecărui debit lunar neachitat scadent în perioada august 2010 – februarie 2013 începând din a 16-a zi de la data primirii facturilor de către pârâți până la 30.04.2013 (data calculului penalităților solicitate prin acțiune), fără ca valoarea penalităților să depășească valoarea debitului lunar asupra căruia sunt calculate.
Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dând eficiență dispozițiilor art. 453 NCPC potrivit cu care „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, instanța constata că acest capăt de cerere accesoriu este întemeiat numai în parte, cu privire la taxa de timbru.
Cheltuielile de mediere nu vor fi acordate, pe de o parte întrucât în cazul proceselor începute înainte de 1 august 2013 participarea reclamantului la ședința de informare nu este o condiție de admisibilitate a acțiunii, astfel că solicitarea serviciilor mediatorului este opțiunea reclamantei, iar pe de altă parte onorariul pretins contravine indirect dispozițiilor art.26 al.3 din Legea nr.192/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâti G. V. și G. V., cu domiciliul în L. Cetățuii, ., ., jud. Iași.
Obligă pârâtii să plătească reclamantei suma de 541,44 lei reprezentând debitul principal (facturi neachitate august 2010 – februarie 2013) și să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere până la 30.09.2010 și 0,04% pe zi de întârziere începând cu 1.10.2010, calculate asupra fiecărui debit lunar neachitat din perioada august 2010 – februarie 2013 începând din a 16-a zi de la data primirii facturilor de către pârâti până la 30.04.2013, fără ca valoarea penalităților să depășească valoarea debitului lunar asupra căruia sunt calculate.
Obligă pârâtii la plata către reclamantă a sumei de 51 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2013.
Președinte, Grefier,
F. D. M. T. L. M.
FDM/TLM/17.03.2014
| ← Actiune in regres. Hotărâre din 30-09-2013, Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
