Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 21840/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 4 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind reclamanta . SRL și pe pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 27.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.10.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Analizând prezenta cerere de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 9.07.2013, reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței admiterea acțiunii și obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 3692, 42 ( pentru facturi fiscale emise în perioada 10.01._12) lei debit și 790,2 lei penalități contractuale solicitate de la scadența fiecărei facturi fiscale ( emise în perioada 1.10.2012 - 4.02.2013) la data introducerii acțiunii (9.07.2013), în total la plata sumei de 4482,62 lei, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost completată corespunzător, pe formularul aprobat prin Ordin al ministrului Justiției.
În motivare, s-a arătat că între societăți au fost stabilite relații juridice în baza contractului cadru nr. 620/17.02.2012, constând în livrarea de către reclamantă de produse medicale în schimbul sumelor de bani plătite cu titlul de preț. În temeiul acestei convenții au fost emise facturi fiscale rămase neachitate respectiv_/10.01.2012,_/17.02.2012,_/20.02.2012,_/9.03.2012,_ din 23.03.2012,_/25.04.2012. penalitățile de întârziere au fost calculate potrivit art. 17 din contract, în baza facturilor fiscale_/1.10.2012,_/20.11.2012,_/13.12.2012,_/18.01.2013,_/4.02.2013. în drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile capitolului special din NCPC referitor la procedura privind judecarea cererilor de valoare redusă . reclamanta a solicitat exclusiv debitul și penalitățile cuantificate, la care se adaugă cheltuielile de judecată. Cererea a fost însoțită de dovada achitării taxei de timbru, fișa de cont a clientului, contractul cadru, copii ale facturilor fiscale, dovada expedierii prin serviciile poștale ale acestora.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare în termen legal.
La termenul din 27.09.2013, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri și a închis dezbaterile, reținând cauza spre competentă soluționare. Pronunțare a fost amânată pe o perioadă legală de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Între părți au fost stabilite raporturi juridice având ca obiect furnizarea de produse medicale de către reclamantă, în schimbul sumelor de bani plătite cu titlul de preț de beneficiara pârâtă. Astfel, potrivit contractului cadru 620/17.02.2012, cumpărătorul are obligația achiziționării produselor descrise, la prețurile practicate de furnizor și stabilite în ofertă, termenul de plată fixat de părți fiind de 120 zile de la facturare. Comenzile se expediază on line, iar facturarea se realizează la momentul efectuării comenzii și recepționării efective a acesteia de furnizor. Se mai stipulează obligația cumpărătorului de a verifica sistematic adresa de mail și obligația de plată în temeiul facturilor emise pe baza comenzilor efectuate. Depășirea cu 5 zile a termenului de plată atrage penalități de întârziere convenționale de 0,10% pe zi de întârziere. Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat de nici una dintre acestea la momentul pronunțării prezentei hotărâri.
Din înscrisurile anexate dosarului cauzei, se poate observa că facturile fiscale emise au fost comunicate prin servicii de curierat, dovezile de recepționare fiind semnate și stampilate de societatea pârâtă. Cercetând facturile propriu-zise se poate observa că deși acestea nu poartă semnătura beneficiarului, ele se raportează exclusiv și expres la dispozițiile contractuale clare ( o listă de produse și prețuri, un unic termen de plată, produsele fiind înscrise pe baza comenzii ferme efectuate chiar de pârât). Facturile sunt clare în ceea ce privește produsele achiziționate, prețul individual și totalul facturii, conținând depotrivă și un istoric al tranzacțiilor dintre părți.
Instanța reține că, în acord cu prevederile art. 1025 C.pr.civ solicitarea de acordare a contravalorii mărfurilor livrate între doi parteneri comerciali se circumscrie domeniului de aplicare a procedurii cererilor cu valoare redusă, atât prin prisma naturii raportului juridic, cât și prin prisma valorii obiectului cererii ( situat sub pragul de 10.000 lei).
De asemenea, se va reține că pârâta nu a formulat nici un fel de apărări în prezenta cauză.
Cu privire la dispozițiile materiale aplicabile, se va reține incidența normelor și principiilor din Noul Cod Civil, referitoare la caracterul obligatoriu al convențiilor legale și executarea acestora.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că acestea susțin caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de care se prevalează reclamanta, caracter suținut d contractul propriu-zis dublat de facturile fiscale emise în baza unor oferte ferme din partea beneficiarului pârât.
Astfel, potrivit art. 662 NCPC, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa creanța rezultă în mod direct din înscrisurile depuse, cuantumul sumei facturate este expres indicat și rezultă din totalizarea sumelor pentru fiecare dintre mărfurile indicate în facturi, iar termenul de scadență este împlinit la momentul promovării acțiunii, fiind înscris în facturile depuse.
Instanța va admite în consecință cererea formulată și precizată și va obliga pârâta la plata sumei de3692, 42 ( pentru facturi fiscale emise în perioada 10.01._12) lei debit. Astfel, reclamanta a ales să se prevaleze de un caz de răspundere contractuală și să dovedească situația premisă: existența unui raport juridic materializat într-un contract legal, în vigoare la momentul emiterii facturilor fiscale. Astfel, revenea pârâtei, în calitate de parte contractantă obligată la plata prețului sarcina probei în sensul stingerii acestor datorii prin plată sau orice altă modalitate legală. Cu toate acestea, deși obligațiile asumate sunt demonstrate, pârâta nu a probat stingerea acestora.
Față de soluția promovată pentru capătul principal de cerere, instanța va reține îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale și ca urmare a neachitării debitului va reține existența reală a unui prejudiciu al societății reclamante, constând în lipsirea acesteia de folosința sumelor de bani datorate. Acest prejudiciu ( având un specific aparte) este luat în considerarea de către legiuitor prin reglementarea separată a formei de reparare a daunelor – acordarea dobânzii legale. Astfel, fiind prezumat de lege, prejudiciul urmează a fi acoperit prin acordarea penalităților negociate în baza clauzei penale, neexistând critici privind proporționalitatea acestora sau caracterul abuziv. Astfel, pârâta va fi obligată în plus, alături de suma stabilită cu titlul de debit principal și la plata sumei de 790,2 lei penalități contractuale solicitate de la scadența fiecărei facturi fiscale ( emise în perioada 1.10.2012 - 4.02.2013) la data introducerii acțiunii (9.07.2013), în total la plata sumei de 4482,62 lei.
Constatând caracterul întemeiat al cererii, în raport de dispozițiile exprese ale art. 451 C.pr.civ, precum și prevederile din procedura specială a cererilor de valoare redusă, art.1031, reținând că partea care a câștigat procesul a solicitat expres cheltuieli reprezentate de contravaloare taxelor de timbru și a timbrului judiciar, că acestea nu sunt disproporționate față de valoarea obiectului cererii, instanța urmează a admite și acest capăt de cerere și a obliga societatea pârâtă la plata sumei de 150,03 lei contravaloare taxă de timbru și timbru judiciar aferent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . SRL, cu sediul la ., SRL, ., ., București, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Stradela C. nr.5, ., ..
Obligă pârâta la plata sumei de 3692, 42 ( pentru facturi fiscale emise în perioada 10.01._12) lei debit și 790,2 lei penalități contractuale solicitate de la scadența fiecărei facturi fiscale ( emise în perioada 1.10.2012 - 4.02.2013) la data introducerii acțiunii (9.07.2013), în total la plata sumei de 4482,62 lei.
Obligă pârâta, de asemenea, la plata sumei de 150,03 lei cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă, reprezentând contravaloare taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 4.10.2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. Jud. II
4 ex, 22.10.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 9337/2013. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
