Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 14861/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier F. C.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant B. M. și pe pârât M. IAȘI-PRIN PRIMAR, chemat în garanție E. D., având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 10.12.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de azi când
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta B. M. a chemat în judecată pârâtul M. Iași solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 1882,32 lei cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că este proprietara imobilul apartament situat în Iași, .. 25, .. La data de 09.08.2012 a constatat că tavanul din baia mică, hol, dormitor și parțial pereții aferenți au suferit infiltrații produse de la apartamentul superior care este proprietatea pârâtului. A susținut reclamanta că s-a deplasat la apartamentul vecin însă nu i s-a răspuns, precum și la cel de mai sus acești vecini i-au permis accesul și a constatat că nu exista nici o problemă cu instalația de apă.
În aceste condiții a sesizat telefonic și scris, DAPPP, acesta fiind cea care imobilul în administrare, și a solicitat să fie delegat cineva pentru a se constata prejudiciul suferit și pentru a se lua măsuri în vederea remedierii. A anunțat faptul că pe pereți au apărut pete de mucegai, tapetul se exfoliase, una dintre prizele electrice a fost afectată de scurgerile de apă și a solicitat luarea de măsuri urgente însă pârâtul a manifestat pasivitate. Față de această situație și pentru că trebuia neapărat să efectueze lucrările de reparație a introdus o cerere de asigurare dovezi, ce a fost înregistrată sub nr._/245/2012, în cadrul căreia s-a efectuat o expertiză pentru a fi stabilită cauza și proveniența infiltrațiilor cu apă, ceea ce a fost deteriorat și ce este necesar în vederea remedierii stricăciunilor produse prin inundație. În cuprinsul acestei lucrări s-a stabilit că culpa aparține pârâtului, în calitate de proprietar al imobilului de deasupra sa.
Cu toate acestea pârâtul a susținut că nu este vinovat de producerea prejudiciului, daunele fiind provocate de la imobilul de deasupra celui proprietatea sa și a refuzat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1357 C. civ.
Alăturat cererii reclamanta a depus copia actului său de proprietate pentru imobil și dovada intabulării acestuia, copii ale înscrisurilor ce atestă corespondența cu pârâtul, copia încheierii dată în Camera de Consiliu la data de 26.03.2013, în dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași, prin care admis cererea de asigurare dovezi, copia raportului de expertiză efectuat în acel dosar, deviz și ofertă pentru repararea prejudiciului și dovada cheltuielilor efectuate în dosarul având ca obiect asigurare dovezi.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovat de reclamantă.
În cuprinsul întâmpinării pârâtul a susținut că la data de 07.09.2012 un număr de 6 angajați ai săi împreună cu fiica reclamantei au vizionat apartamentul acesteia, și cel de la etajul 2 și 1, apartamente afectate de inundație. În baza celor constatate s-a stabilit că inundațiile au provenit de la etajul 3. A arătat pârâtul că în raportul de expertiză, întocmit de expertul desemnat în cadrul dosarului de asigurare dovezi, s-a concluzionat că acele infiltrații ar proveni de la apartamentul nr. 6, însă el a fost lipsit de posibilitatea de a formula apărări.
Susține pârâtul că inundațiile provin de la apartamentul situat la etajul superior, proprietatea numitului E. D..
Cu privire la susținerea reclamantei că a sesizat DAPPP, pârâtul a arătat că adresa acesteia a fost primită prin fax la data de 17.08.2012, însă acel apartament era în administrarea Serviciului administrativ din cadrul Primăriei mun. Iași, adresa fiind înregistrată la acest compartiment abia la data de 22.08.2012, dată de la care avea termen pentru a răspunde de 30 de zile, însă reclamanta a ignorat acest termen și a promovat cererea de asigurare dovezi.
A mai precizat pârâtul că la apartamentul său nu au fost constatate defecțiuni, ci la solicitarea sa expertul a constat că apartamentul nr. 6 grupul sanitar nu are gura de scurgere a apei (din construcție) și că apa ce provine de la apartamentul nr. 9, proprietar E., a fost reținută în lipsa acestei guri de scurgere, ceea ce a condus la îmbibarea acesteia în pereții locuinței reclamantei.
Totodată pârâtul a depus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanție a numitului E. D., solicitând ca în cazul în care va cădea în pretenții acesta să fie obligat la plata despăgubirilor pentru repararea prejudiciului.
Cererea a fost legal timbrată
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 72-74 C. proc. civ.
E. D. a depus întâmpinare prin care a înțeles să solicite a se constat nulitatea cererii de chemare în garanție, pentru neîndeplinirea cerințelor art. 194-197 C. proc. civ.
În cuprinsul acesteia a arătat că la solicitarea reclamantei a stabilit întâlnire cu expertul la apartamentul său și acesta a constatat lipsa umezelii sau urme de îmbibație cu apă în imobilul său. Pentru ca imobilul reclamantei să fi fost afectat în urma unor defecțiuni la instalația din apartamentul său ar fi trebuit să fi avut el o inundație cu volum mare de apă, ceea ce ar fi afectat deopotrivă și imobilul său. Ori prin raportul de expertiză s-a constatat că la apartamentul reclamantei este afectat tavanul și pereții de sus până jos, iar în cel proprietatea pârâtului sunt urme de umezeală la câțiva centimetri de podea, ceea ce conduce la concluzia că aici a fost o inundație, apa îmbibându-se în partea de jos a pereților.
A solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată susținând că pârâtul nu a făcut vreo dovadă că prejudiciul suferit de reclamantă putea proveni de la instalația de apă din imobilul său.
În contradovadă a solicitat proba cu raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._/245/2012, având ca obiect asigurare dovezi și copiile a două procese-verbale.
La termenul de judecată din data de 01.10.2013 s-a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cereri de chemare în garanție, instanța pronunțându-se în sensul admiterii în principiu a acesteia.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea pârâtului.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și s-a efectuat un raport de expertiză tehnică în construcții.
În concluziile acestei lucrări s-a arătat că cauza care a condus la degradarea imobilului reclamantei a fost producerea unei inundații în apartamentul aparținând pârâtului.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul produs la imobilul său de defecțiunile existente în apartamentul acestuia din urmă.
În ceea ce privește cererea principală – din coroborarea susținerilor părților precum și a rapoartelor de expertiză din cauză se reține că proprietara imobilul apartament situat în Iași, .. 25, ., apt. 3, la data de 09.08.2012 a constatat că tavanul din baia mică, hol, dormitor și parțial pereții aferenți au suferit infiltrații și ca urmare a unor scurgeri de apă de la apartamentul de la etajul superior, ce aparține pârâtului.
În concluziile raportului de expertiză efectuat în cadrul dosarului nr._/245/2012, având ca obiect asigurare dovezi s-a conchis că în urma constatărilor de la fața locului ale expertului că deteriorarea imobilului reclamantei s-a produs ca urmare a unei inundații ce au avut loc în imobilul proprietatea pârâtului.
Aceleași concluzii au fost date și de raportul de expertiză efectuat în dosar, care arată că cauza ce a condus la producerea degradării din apartamentul reclamantei a fost producerea unei inundații în grupul sanitar din imobilul proprietatea pârâtei.
În ceea ce privește apartamentul chematului în garanție – expertul a constatat faptic că în grupul sanitar că nu ar exista urme care să conducă la concluzia că ar fi fost o inundație și a explicat că au existat (conform evidențelor de la asociația de proprietari) diferențe de consum de apă, însă acestea nu au produs o inundație majoră în măsură să fi avut ca efect degradarea considerabilă din apartamentul reclamantei.
Evenimentul care a produs prejudiciul reclamantei a avut loc la data de 09.08.2012, condiții în care instanța de judecată constată că în cauză sunt aplicabil dispozițiile vechiului Cod civil.
Astfel - potrivit art. 998 - 999 C civ.” Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. (Cod civil 767, 1014, 1162, 1198, 1435, 1483, 1902).”respectiv „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.” În timp ce art. 1000 alin. 1 cod civil prevede că: „Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta…lucrurilor ce sun sub paza noastră”.
În cauză sunt întrunite cumulativ în sarcina pârâtului condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 998-999 Cod civil dar și cele speciale prevăzute de art. 100a alin. 1 Cod civil, ca urmare a prejudiciului produs de inundația de la apartamentul proprietatea pârâtului.
CONDIȚII GENERALE:
Prejudiciul ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană .
În speță, prejudiciul constă în contravaloarea reparațiilor pe care reclamanta este nevoită a le efectuat pentru readucerea imobilului său la starea inițială de confort și pentru a-l face utilizabil conform destinației de locuință..
Referitor la prejudiciu, instanța reține că acesta este cert, în sensul că este actual, fiind deja produs la data când s-a pretins restituirea sa .
Instanța reține, de asemenea, că prejudiciul este determinat, așa cum rezultă din devizul ofertă de reparații coroborat cu estimarea făcute de către expertul din cauza având ca obiect „asigurare dovezi” (diferența de preț fiind dată de perioada de timp până la soluționarea prezentei cauze (ținându-se seama de fluctuația monedei naționale).
De asemenea, până la data pronunțării prezentei hotărâri, prejudiciul nu a fost reparat, încă, având în vedere poziția procesuală a pârâtului care nu au înțeles să dea curs invitației de a stinge litigiul pe cale amiabilă precum și poziția procesuală exprimată în cauză, prin întâmpinare .
Întinderea prejudiciului este dovedit de către reclamantă prin devizul ofertă coroborat cu concluziile celor două expertize, în care se arată care sunt efectiv lucrările ce trebuie efectuate pentru readucerea imobilul la starea inițială, aceasta reușind, conform art. 1169 Cod civil să facă dovada susținerilor sale .
Fapta ilicită este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane .
În speță, fapta ilicită constă în aceea că pârâtul nu a întreținut corespunzător imobilul, cunoscând că apartamentul nu este prevăzut cu o gură de scurgere a apei din construcție, cunoscând deci existența unui viciu de construcție, aspect pe care printr-un comportament vigilent, l-ar fi putu remedia.
Așadar urmează a fi antrenată răspunderea în baza art. 998 Cod civil, raportat la prejudicial dovedit de către reclamantă .
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evident, în sensul că nerespectarea obligațiilor legale - respectiv supravegherea și întreținerea ca un bun proprietar și luarea măsurilor corespunzătoare pentru buna întreținere a imobilului a cărui proprietar este, față de disp. Lg. 230/2007.
Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite față de faptă și urmările acesteia, presupunând un proces psihic complex, între conștiință și voință.
Astfel, factorul intelectiv presupune un anumit nivel de cunoaștere, de conștiință a semnificației sociale a faptelor și urmările acestora, iar factorul volitiv presupune întotdeauna libertatea de deliberare și de decizie .
Așadar, vinovăția este de asemenea, fără dubiu, în condițiile în care, este evidentă nerespectarea obligațiilor prevăzute de lege .
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, principiul general în materie, este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, și, după cum s-a statuat în literatura de specialitate, cu condiția ca prejudiciul să fi fost rezultatul cauzal al faptei ilicite, el va trebui să fie reparat integral, indiferent dacă le-a prevăzut sau nu în momentul săvârșirii faptei.
Față de cele mai sus reținute instanța de judecată constată întemeiată acțiunea reclamantei și pe cale de consecință urmează a o admite ca atare.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție – conform art. 72 C. proc. civ. „(1)Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.”
Ori în cauză instanța de judecată a reținut că degradarea în imobilul reclamantei s-a produs ca urmare a defecțiunilor din apartamentul pârâtului, raportatele de expertiză efectuate în cauză confirmând că în imobilul proprietatea chematului în garanție nu au fost defecțiuni sau inundații care să aibă drept efect producerea prejudiciului, astfel că nu se poate reține vreo obligație de dezdăunare a acestuia nefiind îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale și nici vreun raport juridic între acesta și pârât, motive pentru care constată nefondată cererea și pe cale de consecință o va respinge ca atare. În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 453 Cod procedură civilă partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și față de disp. art. 363 alin. 3 C. proc. civ. care prevăd că cheltuielile efectuate pentru asigurarea probelor vor fi acordate de către instanța ce judecată cauza în fond urmează a obliga pârâtul la plata acestora către reclamantă, cheltuieli constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, onorariu expert atât din prezenta cauză cât și din dosarul având ca obiect asigurare dovezi .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta B. M., domiciliată în Iași, .. 25, ., apt. 3 în contradictoriu cu pârâtul M. Iași, prin reprezentant legal.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1882,32 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 2585,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, onorariu expert și c/v taxe OCPI.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. Iași, prin reprezentant legal în contradictoriu cu chematul în garanție Ermacov D., domiciliat în Iași, .. 25, ..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.12.2013.
Președinte, Grefier,
Red./Tehnored.: M.B./F.C
5 ex/10.04.2014
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
