Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 24543/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2013
Ședința din Camera de consiliu de la 29 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. T.
GREFIER: M. P. - H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, observând că este primul termen de judecată, în temeiul art. 131 C.proc.civ., raportat la prevederile art. 94 și art. 107 C.proc.civ., constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 C.proc..civ., sub aspectul estimării duratei procesului, instanța stabilește un termen de patru luni.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 si art. 258 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri, ca fiind admisibilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării prezentei cauze.
Nemaifiind alte cereri și excepții de formulat, în baza dispozițiilor art. 244 C.proc.civ. declară terminată cercetarea procesului și, față de lipsa părților și de solicitarea de judecare a cauzei în lipsa, în baza dispozițiilor art. 394 C.proc..civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Iași la data de 31.07.2013, sub dosar nr._, reclamanta .. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. C.’S S. S.R.L., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 7360 lei reprezentând chirie restantă, a sumei de 9862,4 lei reprezentând penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat raporturi juridice concretizate în contractul de subînchiriere nr. 617/27.02.2012, convenție în baza căreia aceasta a procedat la subînchirierea spațiului în suprafață de 175 mp, situat în Iași, ., . durată de doi ani, începând de la data de 01.04.2012 până la 01.04.2014. Reclamanta a învederat că această convenția a fost denunțată unilateral anterior expirării perioadei contractuale, începând cu data de 01.12.2012, prin adresa nr. 912/21.09.2012, însă nu a achitat chiria aferentă lunii noiembrie 2012, pentru care s-a emis factura fiscală nr. 190/01.11.2012, în acest ultim sens evidențiindu-se ca restantă plata sumei de 7360 lei cu titlul menționat. S-a mai menționat că, potrivit prevederilor contractuale stipulate în cuprinsul art. 3 teza finală, în ipoteza rezilierii contractului anterior expirării perioadei contractuale, suma avansată drept garanție se va pierde de către subchiriaș. Sub aspectul penalităților de întârziere solicitate, reclamanta a arătat că acestea au ca izvor convențional prevederile art. 9 al contractului de subînchiriere, acestea stabilind un procent de 0,5% pe zi de întârziere care, prin raportare la perioada trecută până la data introducerii cererii de chemare în judecată, însumează un total de 268 zile de întârziere, acumulând astfel un cuantum total al penalităților de 9862,4 lei.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie certificată, următoarele: contract de subînchiriere nr. 617/27.02.2012, factura fiscală nr. 190/01.11.2012, adresa nr. 912/21.09.2012, notificare nr. 695/12.11.2012, confirmare de primire, notificare nr. 708/28.01.2013.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din chitanța anexată la dosarul cauzei (f. 9).
Pârâta a formulat întâmpinare (f. 27) la data de 11.09.2013, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, învederând lipsa debitului imputat. În acest sens, pârâta a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 12 al convenției dintre părți, unica sancțiune aplicabilă în ipoteza denunțării unilaterale a contractului, anterior perioadei de 90 de zile, o constituie posibilitatea de a solicita daune interese în limita prejudiciului creat, iar interpretarea conferită art. 12 al contractului de către reclamantă, în sensul facturării chiriei aferente lunii noiembrie, este una eronată. Se mai arată că părțile au stabilit, prin art. 8 al contractului, că rezilierea de către subchiriaș a contractului va conduce la reținerea garanției de către reclamantă, aspect ce confirmă faptul că art. 12 nu se referă la posibilitatea facturării chiriei în continuare, sancțiunea unui atare demers constând exclusiv în pierderea garanției, aspect ce s-a produs deja.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 NCPC.
În susținerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, făcând referire la contractul de subînchiriere nr. 617/27.02.2012, nefiind anexate la dosar acte în probațiune.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat (f. 32) la data de 27.09.2013, reclamanta a învederat instanței faptul că, din conținutul întâmpinării anexate la dosar rezultă că pârâta confundă obligația de plată a chiriei și sancțiunea aplicată pentru denunțarea convenției anterior expirării perioadei contractuale, respectiv art. 8 și art. 3 teza finală ale contractului. Se mai arată că art. 12, invocat în cuprinsul întâmpinării, face referire la posibilitatea solicitării de daune interese în ipoteza denunțării unilaterale cu mai puțin de 90 de zile de la notificare, de către partea care nu se află în culpă, în limita prejudiciului generat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile litigante s-au derulat raporturi juridice concretizate în contractul de subînchiriere nr. 617/27.02.2012 (f. 10-13), raporturi în considerarea cărora reclamanta a predat folosința imobilului în suprafață de 175 mp, situat în Iași, ., . menționat s-a încheiat pe durată determinată, începând de la data de 01.04.2012, până la data de 01.04.2014 (art. 5 al contractului).
Astfel cum rezultă din adresa nr. 912/21.09.2012 anexată la dosar (f. 15), pârâta a notificat reclamanta cu privire la încetarea contractului de subînchiriere ca efect al denunțării unilaterale, începând de la data de 01.12.2012. Ca efect al acestei comunicări, reclamanta a notificat pârâta la data de 12.11.2013 (f. 16) cu privire la consecințele atrase de poziția exprimată, invocând prevederile art. 3 al contractului, în sensul că suma percepută cu titlu de garanție la data perfectării contractului va fi reținută în considerarea denunțării unilaterale a contractului anterior expirării perioadei contractuale, context în care a exprimat neechivoc solicitarea de achitare a sumei scadente cu titlu de chirie aferentă lunii noiembrie 2012.
Suma ce formează obiectul debitului principal solicitat prin acțiunea introductivă de instanță, respectiv 7360 lei, constituie cuantumul chiriei aferente lunii noiembrie 2012, sumă ce se percepe în temeiul art. 8 alin. 1 al contractului de subînchiriere nr. 617/27.02.2012.
Sub aspectul caracterului întemeiat al pretenției principale formulate, instanța reține că, astfel cum reiese din adresa expediată de către pârâtă, denunțarea unilaterală a contractului de subînchiriere a devenit operantă începând cu data de 01.12.2012, în condițiile în care convenția s-a încheiat pe durată determinată, de la data de 01.04.2012, până la data de 01.04.2014, astfel că suma reprezentând chiria aferentă lunii imediat anterioare, respectiv noiembrie 2012, constituie o obligație contractuală aflată în sarcina pârâtei, perioada aferentă acesteia situându-se în durata contractuală modificată ca efect al denunțării unilaterale.
Împrejurarea că, în baza art. 3 teza finală al convenției părților, în ipoteza rezilierii contractului de către subchiriaș, anterior expirării duratei contractuale, acesta pierde garanția, nu este de natură să îl exonereze pe acesta de obligația de plată a chiriei inclusiv pentru ultima lună aflată în intervalul astfel modificat, reținând garanția în contul acesteia, întrucât cele două elemente, respectiv obligația de plată a chiriei și sancțiunea pierderii garanției, sunt cumulative, neexcluzându-se reciproc. Astfel, pierderea garanției este o sancțiune cu caracter adițional, menită să prevină o conduită care să atragă aplicarea ei, fundamentul achitării sumei percepute cu titlu de chirie nefiind afectat drept urmare a unui eventual act de voință în acest sens.
În cuprinsul întâmpinării nu au fost făcute referiri cu privire la o eventuală încetare faptică a convenției anterior datei de 01.12.2012, iar din probatoriul administrat nu rezultă că efectul translativ de folosință nu s-a perpetuat pe durata lunii noiembrie 2012, astfel că rațiunea convențională a obligației de achitare a chiriei s-a menținut inclusiv în acest interval de timp.
Relativ la apărările formulate cu privire la reținerea garanției, astfel cum s-a arătat anterior, instanța reține că sancțiunea constând în pierderea garanției de către subchiriaș nu poate fi apreciată ca justificare a neexecutării obligației contractuale de plată a chiriei, întrucât suma reprezentând garanție nu a fost reținută în contul chiriei aferente lunii noiembrie, ci suplimentar acesteia, fiind astfel irelevantă invocarea nerestituirii garanției.
Sub aspectul art. 12 al contractului de subînchiriere, instanța apreciază că apărările formulate în cuprinsul întâmpinării, în acest sens, sunt exterioare obiectului cererii introductive de instanță, întrucât ele vizează sancțiunea aplicabilă părții culpabile de o denunțare unilaterală a contractului cu nerespectarea unui termen de 90 de zile de la data notificării, respectiv solicitarea de daune interese pentru prejudiciul suferit de către cealaltă parte contractuală. Având în vedere faptul că în cauza supusă analizei, reclamanta nu a solicitat daune interese pentru un eventual prejudiciu cauzat de nerespectarea termenului de 90 de zile, iar suma solicitată de către reclamantă cu titlu de chirie nu a fost întemeiată pe o interpretare conferită acestei prevederi contractuale. De asemenea, dispozițiile art. 8 și art. 12 nu conțin stipulații contradictorii, ci stabilesc sancțiuni diferite pentru conduite distincte, respectiv reținerea garanției pentru denunțarea unilaterală anterioară expirării perioadei contractuale și plata de daune interese pentru nerespectarea termenului de 90 de zile de la data notificării denunțării unilaterale.
Mai mult, factura emisă pentru chiria aferentă lunii noiembrie 2012, respectiv factura fiscală nr. 190/01.11.2012 (f. 14), a fost acceptată la plată de către pârâtă prin aplicarea semnăturii reprezentantului societății, operând astfel o însușire a debitului atestat de conținutul acesteia.
Pretențiile reclamantei cu privire la suma reprezentând chiria au fost aduse la cunoștința pârâtei, aspect ce rezultă din notificările anexate la dosarul cauzei, ale căror confirmări de primire (f. 16-21) denotă realizarea efectivă a informării, astfel că nu se poate invoca o eventuală eroare a pârâtei cu privire la reținerea sumei reprezentând garanția în contul chiriei pretinse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În consecință, suma de 7360 lei reprezentând chiria aferentă lunii noiembrie 2012, constituie o obligație ce revine pârâtei în baza art. 8 lit. a al contractului de subînchiriere nr. 617/27.02.2012, ce nu este considerată ca fiind executată prin reținerea garanției pentru denunțarea unilaterală a convenției anterior expirării perioadei contractuale, în baza art. 3 teza finală al contractului, cele două obligații fiind cumulative.
În ceea ce vizează penalitățile solicitate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 9 al convenției părților, neplata chiriei în termenul stabilit atrage aplicarea de penalități în procent de 0,5% pe zi de întârziere raportat la contravaloarea chiriei datorate. În considerarea soluției ce urmează a fi promovată sub aspectul capătului principal de cerere, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a chiriei aferente lunii noiembrie 2011, instanța reține că plata de penalități, conform calculului și modalității redate în acest sens de către reclamantă, corespunde dispozițiilor contractuale anterior indicate, rezultând astfel un cuantum total al penalităților de 9862,4 lei.
În considerarea celor anterior expuse, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata sumei de 7360 lei reprezentând chirie aferentă perioadei 01.11.2012 – 01.12.2012 și a sumei de 9862,4 lei reprezentând penalități de întârziere contractuale aferente debitului principal, calculate de la data de 01.12.2012, până la data de 31.07.2013.
În baza art. 453 NCPC, reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta .., cu sediul în Iași, ., ., parter, județul Iași, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, având cod de identificare fiscală nr. R14050653, în contradictoriu cu pârâta S.C. C.’S S. S.R.L., cu sediul în Iași, . nr. 3, județul Iași, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, având cod de identificare fiscală_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7360 lei reprezentând chirie neachitată aferentă perioadei 01.11.2012 – 01.12.2012, precum și a sumei de 9862,4 lei reprezentând penalități de întârziere contractuale aferente debitului principal, calculate de la data de 01.11.2012, până la data de 31.07.2013.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Soluționată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2013.
Președinte Grefier
T. I. P. - H. M.
Red./Tehnored./T.I.
4 ex./23.12.2013
| ← Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 30-09-2013,... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
