Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 7886/245/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 20decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul L. V. și intervenienta L. E. în contradictoriu cu pârâții S.C. N. S.A. (F. ROMEXTERRA BANK SA), H. Y. și H. F., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 06.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13.12.2013 și respectiv la data de 20.12.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, având ca obiect constatare nulitate act, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 8.03.2012, reclamantul L. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. N. S.A. ( fosta MKB ROMEXTERRA BANK S.A.) și pârâții H. Y. și H. F., a solicitat instanței constatarea nulității absolute a contractului de credit 82/5.02.2003, precum și a actelor subsecvente încheiate în baza acestui contract, pentru lipsa totală a consimțământului reclamantului, concretizată în lipsa semnăturii acestuia.
În motivarea în fapt, s-a arătat că la data de 10.09.2008 a fost citat în cadrul dosarului_/245/2008, având ca obiect evacuarea din imobil. Cu această ocazie a aflat că imobilul proprietate personală a fost ipotecat în favoarea băncii, ca o garanție pentru un contract de credit despre care nu cunoștea nici un fel de detalii. Astfel, s-a solicitat inițial anularea contractului de ipotecă, precum și a actelor subsecvente acestuia, acțiunea fiind admisă ca atare. În cadrul dosarului_ s-a constatat nulitatea contractului de ipotecă, act în baza căruia ar fi început și procedura de executare silită. Susține reclamantul că în contextul declarării nule a contractului de ipotecă se află în situația întoarcerii executării silite, cu consecința restabilirii situației inițiale. Se mai arată că în dosarul având ca obiect nulitatea contractului a fost efectuată o expertiză criminalistică, ce a relevat faptul că semnătura nu îi aparține. În drept, au fost invocate prevederile art. 948 cod civil. Sub aspect probatoriu s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și atașarea dosarului de executare silită.
La data de 26.04.2012, societatea bancară pârâtă a depus o cerere de amânare cauză și acordare a unui termen în vederea pregătirii apărării, având în vedere momentul primirii citației.
La termenul din data de 27 aprilie 2012, reclamantul a mai depus o copie a acțiunii, o copie a sentinței civile nr. 652 pronunțată în dosarul_, procesul verbal de licitație încheiat la 29.10.2004, sentința civilă_/18 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul_/245/2008, precum și împuternicirea avocațială.
În cadrul ședinței publice ce s-a desfășurat la aceeași dată, instanța a pus în vedere reclamantei obligația de a depune precizări legate de capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite.
La data de 1.06.2012, pârâta S.C. N. S.A. ( fosta MKB ROMEXTERRA BANK S.A.) a formulat și depus întâmpinare și cerere de intervenție forțată a numitei L. E., motivată de 57 – 59 C.pr.civ. și de calitatea de împrumutat a acesteia, în cadrul contractului de credit. Au fost invocate următoarele excepții: lipsa calității de reprezentant a avocatului reclamantului, nelegala timbrare, inadmisibilitatea acțiunii în constatare și acțiunii fondate pe propria culpă a reclamantului, iar pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătându-se că actul atacat a fost semnat în calitate de garant ipotecar de L. V.. S-a subliniat faptul că executarea silită a fost inițiată în baza ambelor titluri ( contract de credit și contract de ipotecă), iar L. E. a declarat că a prezentat doar buletinul reclamantului.
În privința actului de adjudecare nr. 39/2004, se subliniază că acesta este în continuare valabil, la fel ca și procesul verbal de licitație din dosarul de executare. Se mai precizează că în dosarul nr._/245/2007 calea de atac a recursului a fost suspendată în temeiul art. 244 până la soluționarea irevocabilă a cererii de întoarcere executare silită din dosarul_/245/2010. și acest din urmă dosar a fost soluționat în primă instanță, cererea fiind respinsă și în prezent aflându-se în etapa recursului. Se mai subliniază că prezentul contract de credit nu reprezintă un act subsecvent al contractului de ipotecă, iar în temeiul art. 35 din codul familiei, între soți funcționează prezumția mandatului tacit reciproc.
Se mai invocă buna credință a băncii, care a avut în vedere contractele autentificate la notarul public. S-a mai învederat instanței că acțiunea ar fi lipsită de interes întrucât fiind anulat contractul de ipotecă, reclamantul nu ar mai avea nici un câștig concret ca urmare a anulării contractului de credit, ce a fost semnat doar în calitate de garant ipotecar. Astfel, anularea contractului de credit ar conduce doar la îmbogățirea fără justă cauză a reclamantului și a soției sale, suma împrumutată fiind virată în contul intervenientei. Banca a arătat că se opune probei cu interogatoriu pe care o apreciază ca neutilă soluționării cauzei. în drept, au fost invocate prevederile art. 57-59, art.115-118, art. 4041 C.pr.civ, art. 969,998 și 999 C.civ și art. 32 C.familiei. S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
La termenul din data de 1 iunie 2012, reclamantul a depus o taxă de timbru de 949 lei și completări în sensul că intenționează să se judece și în contradictoriu cu L. E.. S-a arătat de asemenea că prin acte subsecvente se înțelege toate actele de executare succesive contractului de credit. Au fost depuse concluzii de către reprezentantul convențional al reclamantului, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție forțată, fiind solicitat un termen pentru luarea la cunoștință a conținutului întâmpinării și a motivelor care stau la baza cererii de intervenție.
La termenul de judecată din data de 22.06.2012, instanța a procedat la discutarea în contradictoriu și soluționarea următoarelor excepții după cum urmează: respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamantului, respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității prezentei acțiuni motivată de caracterul de acțiune în constatare și a prorogat dezbaterea excepției nelegalei timbrări, motivat de faptul că reclamantul nu fusese informat corespunzător asupra obligațiilor sale de achitare a taxei de timbru. A fost admisă în principiu cererea de intervenție forțată.
La termenul din data de 6 iulie 2012, pârâta societate bancară a renunțat la invocarea excepției nelegalei timbrări, iar instanța a pus în discuție autoritatea de lucru judecat, raportat exclusiv la actul de adjudecare și ipotecă, excepție ce a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză grafoscopică, fiind respinsă ca neutilă proba cu interogatoriul pârâților. Emiterea unei adrese către INEC LIEC pentru efectuarea expertizei a fost prorogată pentru depunerea scriptelor de comparație și a onorariului stabilit.
La termenul din data de 24 august 2012, instanța a încuviințat termenul de pregătire apărare, cerere formulată de reclamant.
În cadrul ședinței publice din data de 14 septembrie 2012, reclamantul prezent personal a semnat procesul verbal de prelevare specimen semnături, instanța înaintând INEC Liec o primă adresă pentru efectuarea expertizei în cauză.
La data de 19 octombrie 2012 s-a dispus efectuarea unei note telefonice și emiterea unei adrese în vedere verificării stadiului raportului de expertiză. La data de 31 octombrie 2012, INEC LIEC a depus raportul de expertiză .
La data de 9 noiembrie 2012, instanța a acordat un termen de judecată pentru studierea concluziilor raportului de expertiză.
La termenul din data de 22 februarie 2013, instanța a pus în discuție și încuviințat efectuarea unei noi expertize grafoscopice, de această dată de către Institutul din București, pe baza unor scripte de comparație suplimentare.
La termenul din data de 26 aprilie 2013, instanța a luat act de eroarea materială în privința admiterii cererii de intervenție, constatând că este vorba de admiterea în principiu a acesteia, a pus în discuție excepție lipsei de interes a acțiunii și a respins-o ca neîntemeiată.
Deși inițial efectuarea acestui raport a fost refuzată, ulterior, același Institut Național a depus, la data de 26 iunie 2013 raportul complet, instanța acordând un termen pentru luarea la cunoștință a acestuia.
La data de 20 septembrie 2013, instanța a dispus citarea prin publicitate a pârâților și a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale a pârâților raportat la capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractului de credit, excepția autorității de lucru judecat referitoare la capătul subsecvent de cerere și inadmisibilitatea anulării actelor de executare.
La termenul din data de 11 octombrie 2013, instanța a dispus reluarea procedurii de citare cu L. E., citarea prin publicitate a acesteia și a pârâților persoane fizice și a pus în vedere reclamantului obligația de a preciza temeiul în drept ( material și substanțial al acțiunii).
Pentru termenul din data de 6 decembrie 2013, reclamantul a depus aceleași precizări ca cele indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Au fost puse în discuție excepția autorității de lucru judecat, lipsa calității procesuale pasive a pârâților persoană fizică pentru capătul de cerere referitor la anularea contractului de credit, excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la anularea actelor subsecvente, ca acte de executare. Instanța a rămas în pronunțare asupra tuturor excepțiilor invocate și puse în discuție. De asemenea, față de administrarea completă a materialului probatoriu s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei. pronunțarea a fost amânată pentru 13 și respectiv 20 decembrie 2013.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța reține următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților H. Y. și H. F., în raport de capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute parțiale a contractului de credit 82/5.02.2003, excepție invocată din oficiu de instanță, se vor reține următoarele aspecte: calitatea procesuală pasivă constituie echivalența dintre calitatea de parte în proces și calitatea de parte a raportului juridic dedus judecății. De asemenea, regimul juridic al nulității absolute îndreptățește orice persoană care prezintă și justifică un interes să invoce această sancțiune și să solicite constatarea incidenței acesteia și a efectelor pe care le produce în raport de părțile semnatare ale actului. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și explicațiile părților rezultă fără urmă de îndoială că actul cu privire la care se solicită constatarea nulității absolute este contractul de credit semnat de intervenineta forțată L. E. în calitate de împrumutat, banca pârâtă S.C. N. S.A. ( fosta MKB ROMEXTERRA BANK S.A.),, în calitate de împrumutător și reclamant, ce figurează la rubrica garant ipotecar. Mai mult, pârâții H. Y. și H. F. figurează doar ulterior, în actul de adjudecare al imobilului despre care reclamantul susține că îi aparține, fără a figura în contractul de credit atacat pe calea prezentei acțiuni. Simpla intenție de a face opozabilă acțiunea în anulare unor persoane ce au intervenit în calitate de adjudecatari în cadrul procedurii execuționale, demarată în baza contractului de credit și a contractului de ipotecă nu poate justifica, per se calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți. Astfel, hotărârea pronunțată nu ar putea genera din acest punct de vedere ( constatare nulitate absolută contract credit) nici un fel de obligații în sarcina pârâților H. Y. și H. F., iar ca realitate juridică și putere de lucru judecat ( în sensul complet al principiului), hotărârea le poate fi făcută opozabilă acestora, fără a fi necesară existența calității de pârât în raport de acest capăt de cerere. Pe cale de consecință, având în vedere că sarcina justificării calității procesuale pasive revine tot reclamantului și că acesta a precizat expres că, pentru capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de credit, a realizat chemare în judecată a pârâților persoane fizice exclusiv pentru opozabilitate, instanța va admite excepția invocată și va respinge capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 82/5.02.2003, în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Analizând fondul acestui capăt de cerere, prin prisma mijloacelor de probă administrate, precum și a cererilor și apărărilor părților instanța reține următoarele:
Cu privire la legea aplicabilă în timp, în raport de data încheierii actului atacat ( 2003) și a regimului juridic al motivelor de nulitate, ce se apreciază în toate cazurile în funcție de legea în vigoare la momentul încheierii actului), instanța constată că incident în prezentul litigiu este vechiul cod civil.
Se va nota ab inito faptul că cererea de constatare nulitate absolută, are la bază ca motiv de nulitate absența totală a consimțământului prin falsificarea semnăturii persoanei ce figurează în calitate de garant ipotecar și că reclamantul a precizat expres că este vorba de o nulitate absolută parțială a contractului doar în raport de acesta. Mai mult, ca natură juridică, cererea de constatare nulitate absolută constituie fără îndoială o acțiune în realizare de drepturi, prin implicațiile pe care le are și finalitatea acestui demers în justiție.
Cercetând cronologia actelor și situația de fapt instanța reține că la data de 5.02.2003, între pârâta S.C. N. S.A. ( fosta MKB ROMEXTERRA BANK S.A.), în calitate de împrumutător și intervenienta L. E., în calitate de debitor a intervenit un contract de credit pe termen mediu, prin care instituția s-a obligat să pună la dispoziția debitoarei semnatare un credit în schimbul respectării clauzelor contractuale de către aceasta din urmă.
Potrivit art. 9 din contract garanțiile asigurătorii sunt prezentate în anexa la prezentul contract, printre acestea fiind enumerată expres și ipoteca. La sfârșitul contractului de credit la rubrica garanți semnatari ai convenției a fost inserat și numele reclamantului L. V., alături de cel al debitorului principal, fiind executate câte 3 semnături pe fiecare pagină a contractului. Separat față de acest contract s-a încheiat un contract de ipotecă, depus la filele 64 și următoarele din dosar. prin sentința civilă 652/20.01.2010, pronunțată în dosarul 4248/_, instanțaa admis acțiunea promovată de reclamantul din rprezenta acțiune și a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat de BNP C. P. sub numărul 201/2003 și a actelor subsecvente ca urmare a punerii în executare a acestuia. Sentința a rămas irevocabilă, fiind depusă în copie la dosarul cauzei.
În baza acestei prime soluții, reclamantul a promovat acțiuni referitoare la întoarcerea executării silite ( urmărind desființarea actului de adjudecare a imobilului), dosarul_/245/2010, fiind în faza recursului și fiind suspendat până la soluționarea prezentei cauze.
Ceea ce intenționează reclamantul să obțină prin prezenta acțiune vizează anularea ambelor acte precizate în cadrul încheierii de încuviințare a executării silite, pe calea dreptului comun.
Instanța reține că prin act juridic se înțelege manifestarea de voință realizată cu intenția de a produce efecte juridice, în sensul de a naște, de a modifica sau de a stinge raportul juridic. Actul juridic cunoaște două înțelesuri: de operațiune juridică ( „negotium iuris”) sau de înscris constatator al operațiunii juridice, suport material care redă operațiunea în sine („ instrumentum”). Studiind contractul de credit 82/2003, instanța reține că esența și clauzele specifice ale operațiunii juridice nu sunt detaliate în cuprinsul acestuia, fiind consemnată doar obligația asumată de garantare a creditului prin instituirea unei ipoteci asupra unui imobil ( indicat expres) și inserând deopotrivă calitatea de garant ipotecar a reclamantului și semnătura executată în dreptul rubricii sale pe fiecare filă a contractului și la sfârșitul acestuia. Așadar, contractul de credit cuprinde doar referirea la contractul de ipotecă ce consemna operațiunea juridică în sine, însă implicațiile trimiterii la acest contract anexă sunt serioase. Astfel, încuviințarea executării silite a făcut referire la ambele contracte, contractul de ipotecă fundamentându-se pe contractul de credit pentru care a fost instituit.
Cercetând concluziile raportului de expertiză depus la data de 26 iunie 2013, la dosarul cauzei de Institutul Național de Criminalistică București 8 pe baza unui set complet de scripte de comparație), instanța reține că acesta sunt certe pozitive în sensul că semnătura efectuată la rubrica garant ipotecar pe fiecare filă și la sfârșitul contractului de credit nu a fost executat de numitul L. V..
Nulitatea absolută constituie sancțiunea care intervine în contextul nerespectării, la încheierea actului juridic a normelor juridice care ocrotesc un interes general ( norme juridice de ordine publică, ce instituie o condiție de validitate pentru încheierea actului juridic). Una dintre cauzele de nulitate absolută este reprezentată de lipsa totală a consimțământului, lipsă ce poate desigur să rezulte și din concluzia efectuării semnăturii de o altă persoană decât cel înscris deasupra acesteia.
Buna credință a pârâtei ( creditoare) nu prezintă relevanță pentru constatarea incidenței acestui motiv de nulitate.
Consimțământul reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil, condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic civil.
Instanța va admite capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute parțiale a contractului de credit 82/5.02.2003 (în privința obligației de garanție), precizat de reclamantul L. V., doar în contradictoriu cu pârâta S.C. N. S.A. ( fosta MKB ROMEXTERRA BANK S.A.) și intervenienta forțată L. E. . în acest context, va anula contractul de credit 82/5.02.2003 în privința reclamantului, ce figurează în calitate de garant în cadrul acestui contract.
Față de calitatea de debitor în cadrul contractului de credit, având în vedere drepturile de care beneficiază intervenienta L. E., precum și implicațiile anulării contractului de credit în privința garantului ipotecar, instanța reține caracterul fondat al cererii de intervenție forțată a acesteia și urmează a o admite în consecință.
Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la anularea actelor subsecvente contractului de credit, nominalizate de reclamant ca fiind actele din dosarul de executare bancară, în contradictoriu cu pârâta S.C. N. S.A., pârâții H. Y. și H. F., precum și intervenienta forțată L. E., instanța o va admite, reținând caracterul special al procedurii de anulare a actelor de executare ( contestația la executare), pe de o parte și inexistența situației de anulare a actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal, pe de altă parte.
Astfel, deși unul dintre principiile nulității este chiar cel al desființării actelor subsecvente, încheiate pe baza actului a cărui nulitate a fost constatată, se va reține faptul că procedura executării silite ( bancare, sau prin intermediul executorului judecătoresc) nu se circumscrie noțiunii de act subsecvent, ce are la bază contractul de credit, ci constituie o procedură distinctă, axată pe analiza unor condiții cumulative și imperative fixate de legiuitor și interpretarea contractului ca fiind titlul executoriu.
Instanța va reține că nu este posibilă anularea actelor subsecvente contractului de credit, în cadrul unei proceduri de drept comun, reclamantul având deschise alte posibilități legale ( proceduri speciale).
Astfel instanța va admite excepția inadmisibilității și va respinge acest capăt de cerere formulat, în consecință.
Față de această soluție dată excepției inadmisibilității cererii de anulare acet subsecvente, acte de executare, instanța va constata ca rămasă fără obiect excepția autorității de lucru judecat cu privire la același capăt de cerere.
În acord cu soluțiile promovate în cadrul prezentei cereri de chemare în judecată, instanța va reține culpa procesuală a pârâtei ( în baza principiilor statuate de art. 274 C.por.civ) și va admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pârâta S.C. N. S.A. la plata sumei de 982,91 lei taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar, 900 lei contravaloare onorariu expertiza 1, 600 lei contravaloare expertiza INEC București, în total la plata sumei de 2487,91 lei, respingând ca neîntemeiată solicitarea de obligare a celorlalte părți la plata acestor sume ( în raport de calitatea procesuală a acestora de intervenient forțat și de admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice, în raport de capătul de cerere admis).
Având în vedere nedepunerea dovezii cheltuielilor solicitate cu titlul de onorariu avocat, de către reclamant, instanța va respinge cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor reprezentând onorariu avocat.
Se va lua act că pârâții și intervenienta nu au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE,
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților H. Y. și H. F., cu domiciliul stabil în România în Iași, ., ., citați și prin publicitate în cursul procesului, în raport de capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute parțiale a contractului de credit 82/5.02.2003, excepție invocată din oficiu de instanță.
Respinge capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 82/5.02.2003, în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite în parte capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute parțiale a contractului de credit 82/5.02.2003 (în privința obligației de garanție), precizat de reclamantul L. V., domiciliat în Iași, ., ., ., doar în contradictoriu cu pârâta S.C. N. S.A. ( fosta MKB ROMEXTERRA BANK S.A.), cu sediul în Tîrgu M., ., nr.93, județ M. și cel ales în București, Elefterie Business Center, ..18, sector 5 și intervenienta forțată L. E. cu domiciliul în Iași, ., ., ., Iași și locuința indicată în Iași, ., ., ., citată și prin publicitate în cursul procesului.
Anulează contractul de credit 82/5.02.2003 în privința reclamantului, ce figurează în calitate de garant în cadrul acestui contract.
Admite intervenția forțată a numitei L. E., formulată de pârâta S.C. N. S.A.
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la anularea actelor subsecvente contractului de credit, nominalizate de reclamant ca fiind actele din dosarul de executare bancară, în contradictoriu cu pârâta S.C. N. S.A., pârâții H. Y. și H. F., precum și intervenienta forțată L. E..
Respinge ca inadmisibil acest capăt de cerere, astfel cum a fost precizat de reclamant.
Respinge ca rămasă fără obiect excepția autorității de lucru judecat referitoare la același capăt de cerere.
Admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă pârâta S.C. N. S.A. la plata sumei de 982,91 lei taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar, 900 lei contravaloare onorariu expertiza 1, 600 lei contravaloare expertiza INEC București, în total la plata sumei de 2487,91 lei, respingând solicitarea de obligare a celorlalte părți la plata acestor sume.
Respinge cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor reprezentând onorariu avocat.
Ia act că pârâții și intervenienta nu au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 20 decembrie 2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
7 ex, 20.01.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 05-12-2013,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9476/2013.... → |
|---|
