Contestaţie la executare. Hotărâre din 07-10-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 2700/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 07 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –Ș. A. P.
GREFIER-C. L. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorii A. G. D. și A. G. A. G. în contradictoriu cu intimata R. B. SA, având ca obiect contestație la executare constatare nulitate absolută clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 16.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23.09.2013, când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 30.09.2013, când pentru același motiv a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28.01.2013 sub nr._, contestatorii A. G. D. și A. G. A. G. au formulat, în contradictoriu cu intimata R. B. SA, contestație împotriva executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 236/2012 al B. Nichițoi G., solicitând anularea actelor de executare silită, constatarea nulității absolute a încuviințării executării silite, stabilirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu și stabilirea sumei rămase de plată conform contractului de credit ce reprezintă titlu executoriu. S-a solicitat și anularea clauzelor abuzive din contractul de credit prevăzute la art. 7.1 și 13S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În fapt, prin precizările de la filele 63-72, contestatorii au arătat că la data de 05.11.2008 s-a încheiat între R. B. SA, în calitate de bancă împrumutătoare, . SRL, în calitate de împrumutat, și contestatori în calitate de giranți, contractul de credit în descoperit de cont overdraft nr. 303/05.11.2008, având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de 95.000 euro. Pentru garantarea creditului s-au instituit și o . garanții accesorii printre care declarații de garanție în calitate de fidejusori a contestatorilor și un contract de garanție reală imobiliară încheiat între bancă și contestatorul A. G. D., autentificat sub nr._/2008, prin care se constituia în favoarea băncii o ipotecă asupra a două parcele de teren în suprafață de 455 mp fiecare. La sfârșitul anului 2009 . SRL se afla în imposibilitatea de a-și mai îndeplini obligațiile contractuale față de bancă, astfel că s-a declanșat procedura de executare silită a imobilului proprietatea contestatorului pentru recuperarea debitului în sumă de 100.309,23 euro. Această procedură de executare silită a fost încuviințată de instanță prin încheierea din data de 26.03.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași. În cadrul dosarului de executare . suprafață de 455 mp, cu nr. cadastral_/2/1 a fost evaluată la suma de_ euro, iar . 454 mp, cu nr. cadastral_/2/2 a fost evaluată la suma de 32.234 euro. ._/2/2 a fost executată de B. B. G. în cadrul dosarului de executare nr. 779/2009, fiind adjudecată pentru suma de 118.698,30 lei (aprox. 28.000 euro). Cealaltă parcelă de teren a fost adjudecată pentru suma de_ euro, conform procesului-verbal de licitație încheiat la data de 10.12.2010.
Contestatorii consideră că suma pretinsă de intimata creditoare prin executarea silită nu este certă, întrucât intimata creditoare nu a prezentat un calcul care să explice această sumă, cât reprezintă credit nerambursat și cât penalități și majorări, în condițiile în care s-a achitat o parte importantă a debitului prin executarea anterioară.
De asemenea, la data de 07.02.2012 s-a deschi procedura simplificată a insolvenței față de . SRL. Or, în conformitate cu art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel sau cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii. Potrivit principiului accesorium sequitur principale fidejusorul nu poate fi obligat la mai mult decât debitorul principal, astfel că orice penalitate și majorare trebuie calculată până la data de 07.02.2012 și împotriva fidejusorilor.
Totodată, există două încuviințări ale executării silite având aceleași părți, aceeași cauză și același obiect, ceea ce este nelegal întrucât pentru aceeași creanță nu pot exista două dosare de executare silită. În opinia contestatorilor prima executare silită s-ar fi perimat.
Clauzele de la art. 7.1 și 13 din contractul de credit ar avea caracter abuziv întrucât noțiuni ca cele de „beneficiu de discuțiune” și „beneficiu de diviziune” nu pot fi înțelese de consumatori. De asemenea, clauzele contractuale au fost preformulate de bancă, nefiind supuse unei negocieri a părților.
În drept, s-au invocat prevederile art. 399, 400-405 C.p.c.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare, s-a arătat că motivele contestației sunt neîntemeiate, creanța pentru recuperarea căreia s-a demarat executarea silită este certă, lichidă și exigibilă. Cu privire la debitul înregistrat de . SRL intimata arată că pentru creditul acordat s-a perceput o dobândă fluctuantă, rata anuală a dobânzii fiind egală cu rata de bază plus o marjă fixă de 4,5 puncte procentuale (art. 4.1 și 4.2 din contract), de la data declarării scadenței anticipate și până la stingerea prin plată sau prin executarea garanțiilor constituite sumele datorate de împrumutat reprezintă credit restant și vor fi putătoare de dobândă pentru overdraft neautorizat (art. 9.1 din contract), rata anuală a dobânzii pentru overdraft neautorizat fiind de 18% (art. 4.6 din contract). În ceea ce privește solicitarea contestatorilor de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale, intimata apreciază că aceștia nu au calitatea de consumatori, în sensul Legii nr. 193/2000.
Raportat la completările aduse de contestatori acțiunii intimata a arătat că, întrucât . SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale s-a declanșat executarea silită asupra imobilului proprietatea garantului ipotecar, în baza cererii nr. 782/09.02.2010, conform dispoziției de executare silită nr. 830/10.02.2010 a Șefului Corpului Executorilor Bancari din cadrul R. B. SA. S-a demarat executarea silită pentru recuperarea debitului de 100.309,23 euro, executarea fiind încuviințată prin încheierea din 26.03.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ . Odată cu înscrierea somației în cartea funciară executorul bancar N. G. a luat cunoștință de faptul că asupra celor două parcele de teren proprietatea lui A. G. D. s-a inițiat urmărirea silită de către B. B. G., la cererea unui creditor chirigrafar. Cele două parcele de teren au fost valorificate de cei doi executori, bancar și judecătoresc, la sfârșitul anului 2010, din executarea silită încasându-se efectiv suma de 56.693,06 euro la data de 27.12.2010. În temeiul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 287/2011 executorii înregistrați în condițiile legii la Ministerul Justiției până la data de 31 mai 2011, aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit, care desfășurau activitate de credit în cadrul acestora, urmau a fi numiți, la cerere, în funcția de executor judecătoresc. La data de 08.10.2012 intimata a solicitat executorului judecătoresc Nichițoi G. demararea executării silite împotriva garanților fidejusori, contestatorii din prezenta cauză, executare ce face obiectul dosarului execuțional nr. 236/2012. Intimata face referire la prevederile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 întrucât creanța sa a fost acceptată în tabelul definitiv ca și creanță garantată, potrivit art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 deoarece creditul acordat era însoțit de garanții reale mobiliare. Conținutul și întinderea obligației fidejusorilor sunt aceleași ca ale împrumutatului, neputând fi mai mari decât ale acestuia. De asemenea, onorariul executorului judecătoresc a fost corect stabilit, potrivit art. 37 din Legea nr. 188/2000 la 10% din creanța pusă în executare.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
La data de 05.11.2008 s-a încheiat între intimata R. B. SA, în calitate de bancă împrumutătoare, . SRL, în calitate de împrumutat, și contestatorii A. G. D. și A. G. A. G., în calitate de garanți fidejusori, contractul de credit în descoperit de cont overdraft nr. 303/05.11.2008, având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de 95.000 euro. Pentru garantarea creditului s-au instituit și o . garanții accesorii printre care declarații de garanție în calitate de fidejusori ale contestatorilor și un contract de garanție reală imobiliară încheiat între bancă și contestatorul A. G. D., autentificat sub nr._/17.11.2008 (f.93-97), prin care se constituia în favoarea băncii o ipotecă asupra a două parcele de teren în suprafață de 454 (nr. cadastral_/2/2) și 455 mp (nr. cadastral_/2/1), precum și asupra unei cote indivize de ¼ din suprafața de 460 mp teren cu nr. cadastral_/6.
Întrucât debitorul principal . SRL nu și-a mai îndeplinit obligațiile contractuale față de bancă, intimata a declanșat executarea silită asupra imobilului proprietatea garantului ipotecar, în baza cererii nr. 782/09.02.2010, conform dispoziției de executare silită nr. 830/10.02.2010 a Șefului Corpului Executorilor Bancari din cadrul R. B. SA(f.193). S-a demarat executarea silită pentru recuperarea debitului de 100.309,23 euro, executarea fiind încuviințată prin încheierea din 26.03.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ . Executorul bancar N. G. a luat cunoștință de faptul că asupra celor două parcele de teren proprietatea lui A. G. D. s-a inițiat urmărirea silită și de către B. B. G., la cererea unui creditor chirogrrafar. Cele două parcele de teren au fost valorificate de cei doi executori, bancar și judecătoresc, la sfârșitul anului 2010, din executarea silită încasându-se efectiv suma de 56.693,06 euro, astfel cum atestă înscrisurile de la filele 138-143, 233, 239. Încasarea acestor sume de către intimată a fost afirmată și de contestatori, prin precizările la acțiune.
Potrivit prevederilor Legii nr. 287/2011 executorii aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit au încetat să mai funcționeze, urmând a fi numiți, la cerere, în funcția de executor judecătoresc, ceea ce s-a întâmplat și în cazul d-nei executor N. G., care a devenit executor judecătoresc. Întrucât actele de executare efectuate de fostul executor bancar N. G. nu mai puteau fi continuate în cadrul aceluiași dosar execuțional, la data de 08.10.2012 intimata a solicitat executorului judecătoresc Nichițoi G. demararea executării silite împotriva garanților fidejusori, contestatorii din prezenta cauză, executare ce face obiectul dosarului execuțional nr. 236/2012. Noua executare silită a fost încuviințată prin încheierea de cameră de consiliu pronunțată la data de 31.10.2012 în dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași. Așadar, împrejurarea că au existat două încheieri de încuviințare a executării silite a contestatorilor în baza aceluiași titlu executoriu a fost determinată de desființarea, prin lege, a instituției executorului bancar, ceea ce a impus constituirea unui nou dosar de executare, la executorul judecătoresc, fiind necesară și o nouă încuviințare a executării silite. În consecință, nu se impune, din acest punct de vedere, anularea încheierii de cameră de consiliu pronunțată la data de 31.10.2012 în dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași. De altfel, prin constituirea unui nou dosar de executare nu s-au produs prejudicii contestatorilor întrucât cheltuielile de executare au fost percepute pentru prima oară în acest dosar execuțional, nu și în dosarul executorului bancar.
În ceea ce privește cuantumul debitului pentru recuperarea căruia s-a declanșat executarea silită (85.677,36 euro), instanța constată că suma pentru care s-a declanșat inițial, în martie 2010, executarea silită, a continuat să producă dobânzi penalizatoare; astfel, potrivit art. 9.1 din contract, de la data declarării scadenței anticipate și până la stingerea prin plată sau prin executarea garanțiilor constituite sumele datorate de împrumutat reprezintă credit restant și vor fi putătoare de dobândă pentru overdraft neautorizat, rata anuală a dobânzii pentru overdraft neautorizat fiind de 18% (art. 4.6 din contract). Intimata a prezentat o situație a sumelor percepute lunar cu titlu de dobândă penalizatoare începând cu luna ianuarie 2011 (luna imediat următoare valorificării, prin executare silită, a celor două terenuri proprietatea contestatorului), situație ce nu a fost criticată de contestatori, și care confirmă soldul total existent la data declanșării executării silite în dosarul execuțional nr. 236/2012 al B. Nichițoi G..
Prin sentința comercială nr. 35/07.02.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/99/2011 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței societății . SRL. Intimata s-a înscris la masa credală cu suma de 334.489,93 ron, reprezentând creanțe restante aferente contractului de credit în descoperit de cont overdraft nr. 303/05.11.2008. Această creanță a fost admisă și înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei ca și creanță garantată, astfel cum atestă extrasul din Buletinul Procedurilor de Insolvență depus la dosar de intimată. Contestatorii consideră că întrucât potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 „nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel sau cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii”, rezultă că în conformitate cu principiul accesorium sequitur principale fidejusorul nu poate fi obligat la mai mult decât debitorul principal, astfel că orice penalitate și majorare trebuia calculată doar până la data de 07.02.2012 și împotriva fidejusorilor. Însă, așa cum s-a arătat anterior, creanța înscrisă de intimată la masa credală era o creanță garantată, întrucât creditul acordat era însoțit și de o garanție reală mobiliară instituită asupra conturilor împrumutatului până la concurența datoriilor totale ale acestuia (inclusiv dobânzi, comisioane, penalități), iar conform art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 „prin excepție de la prevederile alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator”. În consecință, intimata avea dreptul să calculeze dobânzi și penalități și după deschiderea procedurii insolvenței față de debitorul principal.
Contestatorii au invocat caracterul abuziv al clauzelor de la art. 7.1 și 13 din contractul de credit ce constituie titlu executoriu, clauze referitoare la obligația de garanție asumată de contestatori. Clauzele de la art. 7.1 și 13 din contractul de credit ar avea caracter abuziv întrucât noțiuni ca cele de „beneficiu de discuțiune” și „beneficiu de diviziune” nu pot fi înțelese de consumatori, care nu au o pregătire de specialitate care să le permită descifrarea acestor noțiuni. De asemenea, clauzele contractuale ar fi fost preformulate de bancă, nefiind supuse unei negocieri a părților. Instanța învederează că o . concepte juridice, cum sunt și cele de „beneficiu de discuțiune” și „beneficiu de diviziune”, nu pot fi exprimate sintetic decât prin folosirea unor exprimări consacrate în limbajul juridic și larg utilizate în toate domeniile în care-și găsesc incidență, inclusiv în domeniul bancar. Nu se poate cere unui furnizor de servicii financiare să expliciteze pe larg toți termenii care nu se încadrează în sfera limbajului comun, dar care sunt uzuali în contractele de credit. Dreptul consumatorului de a fi informat este dublat și de obligația acestuia de a depune minime diligențe pentru a înțelege semnificația unor termeni utilizați în clauzele care-l privesc în mod direct și care nu pot fi explicați în chiar cuprinsul contractului.
Contestatorii susțin că le-ar fi fost impuse clauzele prin care și-au asumat obligația de garanție, ca urmare a faptului că li s-a prezentat un contract preformulat, pe care nu l-au putut negocia. Instanța constată însă că obligația de garanție este singura asumată de contestatori în mod direct, astfel încât aceștia nu pot susține că li s-a impus să-și asume această obligație, nefiind constrânși să semneze contractul de credit în calitate de garanți. De altfel, clauzele privitoare la obligația lor de garanție sunt clare, lipsite de echivoc, uzuale în contractele de credit bancar. Mai mult, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. Or, o clauză de fidejusiune obișnuită, fie și cu renunțare la beneficiile de diviziune și discuțiune, nu poate fi considerată contrară cerințelor bunei credințe și nici nu poate da naștere unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, atât timp cât întinderea obligației asumate de garant nu o depășește pe cea a debitorului principal, iar acoperirea, de către garant, a obligației asumate de debitorul principal ține de esența instituției juridice a fidejusiunii. În consecință, nu se poate considera că ar avea caracter abuziv clauzele de la art. 7.1 și 13 din contractul de credit ce constituie titlu executoriu.
În ceea ce privește procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare de către B. Nichițoi G., instanța constată că onorariul executorului judecătoresc a fost corect stabilit, potrivit art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, la o valoare de 6300 lei+1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței pentru recuperarea căreia s-a declanșat executarea silită. Instanța nu dispune de abilitarea legală de a cenzura onorariul executorului judecătoresc stabilit în limitele legale, fie și la valoarea maximă permisă de lege.
Având în vedere ansamblul celor anterior expuse, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea contestatorilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorii A. G. D. și A. G. A. G., cu domiciliul în Iași, ., .. B, ., în contradictoriu cu intimata R. B. SA, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 246C, cladirea Sky Tower, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2013.
Președinte, Grefier,
P. Ș. A. R. C. L.
Red/tehnored.P.Ș.A./R.C.L.
5ex/23.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
