Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-08-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-08-2013 în dosarul nr. 6867/245/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 28 august 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
GREFIER: A. D.
Sentința civilă nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ IAȘI în contradictoriu cu intimata I. M., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21 august 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, la solicitarea mandatarilor avocați ai părților, pentru a da posibilitatea acestora să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, notează următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 25 februarie 2013, sub nr. de dosar_, AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ IAȘI a formulat contestație împotriva executării silite demarate de către intimata, executare ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. 193/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. C. și T. B., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea somației nr. 193 din 4 februarie 2013, a procesului-verbal privind cheltuielile de executare, a procesului verbal privind actualizarea cu indicele de inflație, precum și încetarea executării silite.
În motivarea contestației promovate, contestatoarea a arătat că, în fapt, în 12 decembrie 2012 i s-a comunicat prin Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. C. și T. B. somația nr. 193 pentru executarea debitului în valoare de_,54 lei, valoare ce se compune din_,94 lei drepturi actualizate, stabilite prin sentințe judecătorești în favoarea creditoarei, cu titlu de venit lunar de completare și cheltuieli de judecată, la care s-au adăugat 2583,6 lei, cu titlu de cheltuieli de executare silită. S-a afirmat de către contestatoare că somației de executare comunicate îi sunt anexate trei hotărâri judecătorești pronunțate în 2008, iar executarea silită a fost adresată în 2013, cu mult peste termenul de trei ani prevăzut de art. 405 din Codul de procedură civilă, ceea ce impune concluzia prescrierii dreptului creditoarei de a cere executarea silită. Au fost invocate, de asemenea, prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, precum și nelegalitatea modalității de calcul a sumei de_ lei prin raportul de expertiză întocmit. S-a contestat și procesul verbal privind cheltuielile de executare în ceea ce privește suma de 850 lei menționată cu titlu de onorariu avocat, invocându-se, pe de o parte, absența vreunei dovezi relative la reprezentarea creditoarei prin avocat în faza executării silite, iar, pe de altă parte, caracterul disproporționat al onorariului de avocat în raport cu munca desfășurată de mandatarul avocat în faza de executare silită.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă, precum și cele ale O.G. nr. 22/2002.
În dovedirea acțiunii, contestatoarea a depus, în fotocopie, înscrisuri (filele 6-9).
Legal citată, intimata I. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare ca fiind netemeinică și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. A arătat intimata că excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită este neîntemeiată, întrucât titlul executoriu a fost emis în 12 martie 2008, iar această sentință a fost investită cu formulă executorie la 22 decembrie 2008, ca urmare a recursului formulat de către contestatoare, precum și a contestației în anulare respinsă prin decizia nr. 822 din 2 decembrie 2008. S-a apreciat de către intimată că 22 decembrie 2008 este termenul de șa care ar începe să curgă dreptul său de a cere executarea silită, că a mai încercat executarea silită a aceleiași sentințe, adresându-se Biroului Executorului Judecătoresc Zacornea C., care a notificat-o pe contestatoare cu privire la plata sumei de bani atât în 2010, cât și mai târziu, notificările menționate având rolul de a întrerupe termenul de prescripție, de la data notificării curgând un nou termen de prescripție de trei ani. De asemenea, s-a afirmat că însăși intimata s-a adresat personal cu diverse memorii adresate conducerii, prin care solicita achitarea sumelor, memorii ce au rolul de a întrerupe termenul de prescripție. S-a invocat inutilitatea invocării de către contestatoare a prevederilor O.G. nr._, că intimata așteaptă de mai bine de cinci ani plata drepturilor bănești, că suma de_ lei a fost calculată în mod corect, de către un expert contabil, că procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare a fost legal stabilit, aprecierile contestatoarei cu privire la caracterul disproporționat al onorariului de avocat fiind netemeinice.
La solicitarea instanței, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. C. și T. B. a depus la dosarul cauzei fotocopii certificate de pe actele dosarului de executare silită nr. 193/2013, în conformitate cu prevederile art. 402 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
În cadrul cercetării judecătorești, a fost administrată, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile administrate ca probă în prezenta cauză prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța apreciază că prezenta contestație la executare este întemeiată, urmând a o admite, pentru considerentele ce succed.
În fapt, prin sentința civilă nr. 406 pronunțată de către Tribunalul Iași în 12 martie 2008 în dosarul nr._, AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ IAȘI a fost obligat să plătească către I. M. venitul lunar de completare, potrivit O.U.G. nr. 8/2003, precum și suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 571 pronunțată în 26 septembrie 2008 de Curtea de Apel Iași, a fost respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 406 pronunțată de către Tribunalul Iași în 12 martie 2008, AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ IAȘI fiind obligată să plătească către I. M. suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 822 pronunțată în 2 decembrie 2008 de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ a fost respinsă contestația în anulare promovată de către AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ IAȘI cu privire la decizia civilă nr. 571 pronunțată în 26 septembrie 2008 de Curtea de Apel Iași, contestatoarea fiind obligată să plătească către I. M. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În 19 ianuarie 2009, creditoareaI. M. s-a adresat Biroului Executorilor Judecătorești Asociați Zacornea C. și Zacornea C. C., solicitând executarea silită a obligației civile stabilită prin titlurile executorii reprezentate de: sentința civilă nr. 406 pronunțată de către Tribunalul Iași în 12 martie 2008; decizia civilă nr. 571 pronunțată în 26 septembrie 2008 de Curtea de Apel Iași; decizia nr. 822 pronunțată în 2 decembrie 2008 de Curtea de Apel Iași. Cererea este înregistrată sub nr. de dosar 50/2009.
În cadrul dosarului de executare nr. 50/2009 se efectuează, în 24 februarie 2009, de către expertul contabil Z. E., un raport de expertiză contabilă prin care se concluzionează că debitoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ IAȘI trebuie să îi achite creditoareiI. M. suma de_ lei, cu titlu de venit lunar de completare aferent perioadei 10 octombrie 2003 – 22 septembrie 2005, precum și 1150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, sume datorate în temeiul celor trei titluri executorii în considerarea cărora s-a declanșat executarea silită.
Prin procesul-verbal încheiat în 10 decembrie 2009 în dosarul de executare silită nr. 50/2009 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați Zacornea C. și Zacornea C. C. s-a constatat perimarea executării silite. La data de 30 aprilie 2010 creditoarea a solicitat Biroului Executorilor Judecătorești Asociați Zacornea C. și Zacornea C. C. retragerea titlurilor executorii, fapt consemnat în procesul-verbal întocmit la acea dată.
La data de 11 ianuarie 2013, creditoareaI. M. s-a adresat Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. C. și T. B., solicitând executarea silită a obligației civile stabilită prin titlurile executorii reprezentate de: sentința civilă nr. 406 pronunțată de către Tribunalul Iași în 12 martie 2008; decizia civilă nr. 571 pronunțată în 26 septembrie 2008 de Curtea de Apel Iași; decizia nr. 822 pronunțată în 2 decembrie 2008 de Curtea de Apel Iași. Cererea este înregistrată sub nr. de dosar 193/2013.
Prin încheierea pronunțată în 21 ianuarie 2013 de Judecătoria Iași în dosarul nr._, a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de: sentința civilă nr. 406 pronunțată de către Tribunalul Iași în 12 martie 2008; decizia civilă nr. 571 pronunțată în 26 septembrie 2008 de Curtea de Apel Iași; decizia nr. 822 pronunțată în 2 decembrie 2008 de Curtea de Apel Iași.
La data de 4 februarie 2013, în cadrul dosarului de executare silită nr. 193/2013, pe numele debitoarei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ IAȘI sunt emise somația prevăzută de art. 387 din codul de procedură civilă și procesul verbal pentru stabilirea cheltuielilor de executare, acte comunicate debitorului în 12 februarie 2013. Concomitent cu cele două acte de executare menționate, debitoarei i se comunică și un proces verbal privind actualizarea cu indicele de inflație, întocmit în cadrul dosarului de executare silită nr. 193/2013 la o dată necunoscută.
În drept, instanța reține incidența dispozițiilor legale ale art. 399 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Potrivit art. 3711 din Codul de procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie; în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel.
Conform dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu.
În ceea ce privește aspectul stingerii prin prescripție a dreptului creditoarei intimate de a cere executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de cele trei hotărâri judecătorești (sentința civilă nr. 406 pronunțată de către Tribunalul Iași în 12 martie 2008; decizia civilă nr. 571 pronunțată în 26 septembrie 2008 de Curtea de Apel Iași; decizia nr. 822 pronunțată în 2 decembrie 2008 de Curtea de Apel Iași), aspect invocat de către contestatoare și apreciat ca fiind neîntemeiat de către intimata creditoare, instanța, cercetându-l prioritar, îl apreciază a fi fundamentat. În acest sens, instanța reține că prescripția dreptului de a cere executarea silită reprezintă o sancțiune de drept procesual civil ce împiedică creditorul să își mai exercite dreptul său statuat printr-un titlu executoriu întrucât nu a manifestat diligența necesară pentru a-l pune în executare. Instituția prescripției dreptului de a cere executarea silită are, deci, rolul de a clarifica raporturile juridice dintre părți, stimulându-l pe creditor să își realizeze creanța înlăuntrul termenului impus de legiuitor și punându-l, totodată, la adăpost pe debitor de eventuala tendință a creditorului de a-l ține vreme îndelungată în incertitudine.
Conform art. 405 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în materia drepturilor de creanță, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de trei ani, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie (alin. 3).
Potrivit art. 4052 din Codul de procedură civilă,(1) cursul prescripției se întrerupe: a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. 2; d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 3716 alin. 1; f) în alte cazuri prevăzute de lege. (2) După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. (3) Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
În speța dedusă judecății, instanța constată că dreptul creditoarei intimate de a cere executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 406 pronunțată de către Tribunalul Iași în 12 martie 2008 și decizia civilă nr. 571 pronunțată în 26 septembrie 2008 de Curtea de Apel Iași a început să curgă în 26 septembrie 2008, dată când cele două hotărâri judecătorești au devenit irevocabile; promovarea unei contestații în anulare nu are ca efect suspendarea executării silite a hotărârii atacate, motiv pentru care demararea de către debitoare a acestei căi de atac nu împiedica creditoare să ceară executarea silită a celor două hotărâri judecătorești irevocabile. Astfel fiind, termenul până la care creditoarea putea să își exercite dreptul său de a cerere executarea silită a celor două hotărâri judecătorești în discuție era 26 septembrie 2011.
În ceea ce privește decizia nr. 822 pronunțată în 2 decembrie 2008 de Curtea de Apel Iași, instanța reține că aceasta, fiind irevocabilă chiar la data pronunțării sale, dreptul de a cere executarea silită a acestui titlu executoriu s-a născut în 2 decembrie 2008 și s-a împlinit la data de 2 decembrie 2011; susținerea intimatei în sensul că dreptul de a cere executarea silită s-a născut abia în 22 decembrie 2011, când s-ar fi decizia nr. 822/2008 ar fi fost investită cu formulă executorie este eronată, fiind contrazisă de art. 405 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Cum intimata s-a adresat Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. C. și T. B. abia în 11 ianuarie 2013, rezultă că termenul legal, imperativ și absolut prevăzut de art. 405 alin. 2 din Codul de procedură civilă a fost depășit, dreptul creditoarei I. M. intimate de a cere executarea silită a fiecăruia dintre cele trei titluri executorii fiind stins prin prescripție.
În ceea ce privește susținerea intimatei că termenul de prescripție al dreptului său de a cere executarea silită ar fi cunoscut mai multe cauze de întrerupere, ce ar fi atras, fiecare, din momentul producerii ei, curgerea unui nou termen de trei ani, instanța o apreciază ca fiind eronată, nefiind confirmată de probele administrate în cauză. Astfel, alegația intimatei cu privire la efectul întreruptiv de prescripție al notificărilor adresate debitoarei contestatoare de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Zacornea C. și Zacornea C. C. în cadrul dosarului de executare nr. 50/2009 ignoră consecințele juridice ale instituției perimării executării silite și regula de drept statuată de art. 4052 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Astfel, cât timp executarea silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. 50/2009 aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați Zacornea C. și Zacornea C. C. s-a perimat – aspect necontestat de către partea creditoare (creditoarea retrăgându-și chiar titlurile executorii în 10 aprilie 2010) este evident că toate actele efectuate în dosarul nr. 50/2009 cărora legea le-ar fi putut recunoaște un efect întreruptiv de prescripție nu au dobândit un astfel de efect întrucât respectiva executarea silită s-a perimat.
Relativ la efectul pe care memoriile adresate de către creditoare instituției debitoare l-a avut asupra termenului înlăuntrul căruia creditoarea ar fi putut cere executarea silită, instanța observă că legea nu recunoaște unor astfel de memorii vreun caracter întreruptiv de prescripție. Prin urmare, nici aceste memorii nu au întrerupt termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Cauza întreruptivă de prescripție reglementată de art. 4052 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă nu este susținută de niciuna dintre probele administrate în cauză. Astfel, deși la dosarul cauzei se află depuse mai multe comunicări adresate creditoarei de către instituția debitoare, comunicări ce au ca obiect executarea celor trei titluri executorii, niciuna dintre acestea nu dovedesc îndeplinirea de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei. Astfel, înscrisul existent la fila 29 dosar nu cuprinde o recunoaștere pură și simplă a obligației de plată, ci constituie un refuz de plată, făcându-se referire la executarea silită demarată de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Zacornea C. și Zacornea C. C., executare perimată. Înscrisul de la fila 30 dosar cuprinde doar disponibilitatea de a executa hotărârile judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, disponibilitate condiționată însă de întregirea documentației legale, de timp și de buget. Mai mult, chiar dacă înscrisul de la fila 30 ar cuprinde o recunoaștere a datoriei și ar avea un caracter întreruptiv de prescripție, având în vedere data la care a fost emis acest înscris – 8 ianuarie 2009, executarea silită ar fi putut fi cerută de către creditoare doar până cel târziu în 8 ianuarie 2012, în nici un caz în ianuarie 2013, cum a procedat creditoarea intimată. Înscrisurile existente la filele 36, 37 și 38 dosar nu pot fi asimilate în nici un caz unei recunoașteri a datoriei, astfel încât nu li se poate recunoaște vreun efect întreruptiv de prescripție.
Față de cele ce preced, reținând că intimata creditoare s-a limitat doar la a afirma în cuprinsul cererii de chemare în judecată că termenul de prescripție de trei ani a fost întrerupt, dar nu a probat în nici un fel intervenirea vreunei cauze legale de întrerupere a cursului prescripției extinctive - ori, în drept, idem est non esse .> - instanța va admite excepția prescripției dreptului creditoarei intimate de a cere executarea silită, iar, față de împrejurarea că prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie (art. 405 alin. 3 din Codul de procedură civilă), va admite contestația la executare formulată de către contestatoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ IAȘI în contradictoriu cu intimata I. M.. Instanța va anula toate actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 193/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. C. și T. B., precum și întreaga executare silită ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. 193/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. C. și T. B. și va dispune încetarea executării silite ce formează obiectul aceluiași dosar de executare.
Reținând culpa procesuală a debitoarei intimate în declanșarea și derularea prezentului litigiu, instanța, față de prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, va respinge, ca fiind neîntemeiată, cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Față de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța va lua act că partea contestatoare nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului creditoarei intimate de a cere executarea silită.
Admite contestația la executare formulată de către contestatoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ IAȘI, cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu intimata I. M., cu domiciliul în satul L. Cetățuii, ., ..
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 193/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. C. și T. B..
Anulează întreaga executare silită ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. 193/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. C. și T. B..
Dispune încetarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. 193/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. C. și T. B..
Ia act că partea contestatoare nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge, ca fiind neîntemeiată, cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 august 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. A. D.
Red./Tehnored.: AM
4 septembrie 2013/ 4 exemplare
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2013. Judecătoria IAŞI | Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 23/2013.... → |
|---|
