Contestaţie la executare. Sentința nr. 24/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 18776/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNIC. IAȘI, în contradictoriu cu intimați P. M. C. și BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI D. C. SI T. V. B., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc reprezentanții legali ai contestatoarei și a intimatului B.E.J.A. D. C. și T. V. B., precum și intimatul P. M. C..
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- intimata a solicitat și judecata în lipsă;
- prin compartimentul Registratură, intimatul B.E.J.A. D. C. și T. V. B. a depus la 05.09.2013 răspuns la adresa instanței cu privire la domiciliul ales al intimatului P. M. C..
Având în vedere relațiile depuse de executorul judecătoresc cu privire la domiciliul intimatului P. M. C., respectiv cel indicat la sediul apărătorului ales, instanța constată că procedura de citare cu acesta este legal îndeplinită.
Deliberând asupra probelor solicitate, instanța încuviințează contestatoarei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utile, pertinente și concludente pentru justa soluționare a cauzei.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, văzând că nu mai sunt alte cererii de formulat și alte incidente de soluționat,, în temeiul art. 394 din Noul C. pr. civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației la executare de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.06.2013 contestatoarea Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iași a formulat contestație la executare silită împotriva somației nr.932/16.05.2013 și a încheierii nr.932/16.05.2013 emise de B.E.J.A. „D. C. și T. V. B.” în cadrul dosarului de executare silită 932/2013 solicitând anularea actelor de executare silită și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 28 mai 2013 a fost primită la registratura AFP Iași somația și încheierea cu nr.932/16.05.2013 emise de B.E.J.A. „D. C. și T. V. B.” prin care s-a pus în vedere contestatoarei a se conforma titlului executoriu Decizia civilă nr.785/02.04.2012 a Curții de Apel Iași în dosarul nr._ în sensul achitării sumei de 3884,20 lei reprezentând 3078,60 lei sumă nespecificată ca natură și suma de 805,69 lei cheltuieli de executare din care 300 lei onorariu apărător ales și 491,30 lei onorariu executor judecătoresc.
Arată contestatoarea faptul că potrivit articolului 371 ind.1 alin.2 cod procedură civilă obligațiile se aduc la îndeplinire prin executare silită în contra debitorului numai dacă legea nu prevede altfel .
Până la data de 10.01.2012 cheltuielile de judecată se acordau la cererea beneficiarului numai după aprobarea de către M.F.P. conform procedurii și metodologiei prevăzute prin O.M.F.P. nr.1227/2006 .
După data de 10.01.2012 conform Circularei nr._/20.01.2012 a Cabinetului Secretar General din cadrul Ministerului Finanțelor Publice plata sumelor reprezentând cheltuieli de judecată acordate în dosarele având ca obiect taxa pentru emisii poluante va fi efectuată în condițiile art.13 din Legea nr.9/2012 din taxa încasată în conturile organului fiscal sau din taxa virată la bugetul fondului de mediu potrivit Ordinului Ministerului Mediului și Ministerului Finanțelor Publice nr.85/62 din 19.01.2012 pentru aprobarea procedurii de restituire a sumelor prevăzute de art.7, 9, 12 din Legea nr.9/2012.
Din analiza dispozițiilor legale imperative rezultă că întrucât există o procedură specială prevăzută de lege pentru îndeplinirea obligațiilor creditorul nu se poate adresa executorului judecătoresc cu o cerere de executare silită a deciziei civile nr.785/02.04.2012.
Arată contestatoarea faptul că cererea de executare silită ce face obiectul dosarului de executare nr.932/2013 este inadmisibilă, deoarece creditorul are posibilitatea de a solicita restituirea cheltuielilor de judecată acordate în recurs direct organului fiscal fără a mai antrena cheltuieli de executare silită.
Contestatoarea a fost sesizată și a soluționat un număr de 785 de cereri de restituire a taxei de înmatriculare /poluare din care 670 cereri în cursul anului 2012.
De asemenea s-a mai arătat faptul că potrivit OG nr.22/2002 este reglementată o procedură derogatorie de la dreptul comun în materie executării silite împotriva instituțiilor publice astfel că executare silită poate avea loc numai după trecerea unui termen de 6 luni de la data emiterii somației.
Procesul verbal de cheltuieli cuprinde un onorariu de avocat disproporționat raportat la munca depusă de avocat pentru punere în executare a deciziei civile.
În baza art.403 cod procedură civilă, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
În drept s-au invocat prevederile art.399 și art.403 alin.1 Cod procedură civilă.
În baza art.223 s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin cerere nu s-au solicitat probe însă s-a făcut de către contestatoare mențiunea atașării unor înscrisuri ce nu au fost depuse alăturat acțiunii introductive.
În baza art.715 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.194 și urm. Cod procedură civilă, instanța a procedat la regularizarea cererii de chemare în judecată, punând în vedere contestatoarei să complinească lipsurile cererii conform rezoluției de la dosar (f.1 și 5 dosar).
De asemenea instanța a dispus prin rezoluție adresă către organul de executare pentru a comunica data începerii procedurii execuționale în dosarul 932/2013. Cu adresa de răspuns înregistrată la serviciul registratură al instanței la data de 27.06.2013 executorul judecătoresc comunică data formulării de către creditor a cererii de punere în executare silită, respectiv 07.05.2013 (fila 25-26 dosar)
La data de 05.07.2013 contestatoarea depune la dosar precizări scrise cu privire la domiciliul intimatului, temeiul de drept al cererii și mijloacele de probă folosite în cauză (f.23 ds).
Cererea a fost comunicată intimaților chemați în judecată, la domiciliile indicate, conform dovezilor de la filele 8-11 dosar, fără ca aceștia să formuleze întâmpinare.
La solicitarea instanței B. „D. C. și T. V. B.” înaintează instanței copie a dosarului de executare silită nr.932/2013 (filele 12-24 dosar).
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat părții contestatoare proba cu înscrisuri, solicitată prin cererea introductivă.
Analizând actele și lucrările cauzei de față reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1867/ca/15.11.2011 a Tribunalului Iași, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. M. C. fiind obligată pârâta DGFPJ Iași să emită o decizie de soluționare a contestației reclamantului și la plata sumei de 1039,3 lei cheltuieli de judecată.
Sentința menționată a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.785/02.04.2012 a Curții de Apel Iași, prin care a fost respins recursul DGFPJ Iași, fiind obligată recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
La data de 07.05.2013 reclamantul se adresează executorului judecătoresc T. V. B. cu o cerere de punere în executare silită a sentințelor civile menționate sub aspectul sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cererea de executare silită a fost încuviințată de Judecătoria Iași prin încheierea de ședință din data de 14.05.2013.
La data de 16.05.2013 executorul judecătoresc emite somația și procesul verbal de stabilirea cheltuielilor de executare silită, acte comunicate debitorului la data de 27.05.2013 (f.24 dosar).
Prin contestația la executare de față contestatoarea solicită instanței anularea actelor de executare invocând caracterul inadmisibil al procedurii execuționale demarată de creditorul P. M. C., în cadrul dosarului execuțional nr.932/2013 al B. „D. C. și T. V. B.”, în baza titlului executoriu sentința civilă nr.785/02.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul cu numărul_ .
Arată contestatoarea faptul că până la data de 10.01.2012 cheltuielile de judecată se acordau la cererea beneficiarului numai după aprobarea de către M.F.P. conform procedurii și metodologiei prevăzute prin O.M.F.P. nr.1227/2006 iar după data de 10.01.2012, conform Circularei nr._/20.01.2012 a Cabinetului Secretar General din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, plata sumelor reprezentând cheltuieli de judecată acordate în dosarele având ca obiect taxa pentru emisii poluante va fi efectuată în condițiile art.13 din Legea nr.9/2012 din taxa încasată în conturile organului fiscal sau din taxa virată la bugetul fondului de mediu potrivit Ordinului Ministerului Mediului și Ministerului Finanțelor Publice nr.85/62 din 19.01.2012 pentru aprobarea procedurii de restituire a sumelor prevăzute de art.7, 9, 12 din Legea nr.9/2012.
La dosar contestatoarea depune Circulara nr._/20.01.2012 a Cabinetului Secretarului General din cadrul Ministerului Finanțelor Publice (fila 28 dosar) și adresa nr._/21.05.2012 a M.F.P. Cabinet Secretar General (f.29 și urm ds).
Potrivit celor două acte administrative sumele stabilite de instanțele judecătorești prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virată la bugetul fondului pentru mediu, după caz în conformitate cu disp.art.13 din Legea nr.9/2012.De asemenea s-a stabilit faptul că obligațiile bănești ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii vor fi achitate din sumele aprobate cu această destinație în bugetele acestora, fără a afecta sumele destinate acoperirii cheltuielilor de organizare și funcționare inclusiv a celor de personal, în conformitate cu dispozițiile OG nr.22/2002.
Reține instanța faptul că cele două acte administrative nu fac decât să reitereze dispozițiile legale care reglementează modalitatea concretă în care debitorul obligației de plată va asigura îndestularea creanței creditorului, fără ca prin aceasta să fie negat însuși dreptul creditorului de a proceda la executare silită a creanței sale bănești, câtă vreme debitorul obligației de plată nu a procedat la executare benevolă a obligației stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu.
Actele de executare silită emise în dosarul nr.392/2013 nu apar nelegale din perspectiva dispozițiilor legale menționate, somație de plată fiind actul începător de executare menționat chiar în cuprinsul art.2 din OG nr.22/2002 text potrivit căruia „ Dacã executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuã din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligatã ca, în termen de 6 luni, sã facã demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de platã. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de platã comunicatã de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Rezultă așadar faptul că actul normativ menționat nu poate închide creditorului calea executării silite a creanței sale; de altfel o astfel de dispoziție legală ar fi de natură să lipsească de efect util titlul executoriu obținut, întrucât posibilitatea creditorului de a obține executarea creanței sale ar fi condiționată perpetuu de atitudinea debitorului său.
Dreptul de acces la justiție prevăzut de art.21 din Constituția României și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului include nu doar posibilitatea unei persoane de a se adresa instanței și a obține recunoaștere drepturilor sale printr-o hotărâre favorabilă ci și dreptul de a putea obține punerea sa în executare atunci când debitorul nu înțelege să îndeplinească de bună voie obligația cuprinsă în titlul executoriu. Fără această garanție, a posibilității de a executa silit o hotărâre judecătorească, accesul la instanță ar fi ilozoriu întrucât, fără concursul statului, partea reclamantă s-ar găsi la finele procesului în aceeași ipostază în care se afla la începutul acestuia, posedând în plus un înscris care emană de la o instanță dar fără nicio forță de constrângere asupra debitorului său care nu i-a recunoscut dreptul la începutul procesului și cel mai adesea manifestă aceeași rezistență și la finele acestuia.
Astfel cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, caracterul unitar al procesului civil impune concluzia că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca fiind parte integrantă a procesului civil iar dreptul la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul părții câștigătoare în proces ( Hotărârea din 28 iunie 2005 Cauza V. I. contra României, Hotărârea din 12.07.2007 Cauza S.C. R. Trading c. României).
În ceea ce privește termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr.22/2002, acesta este un termen acordat de legiuitor atunci când „executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuã din cauza lipsei de fonduri” iar acesta curge tocmai de la data emiterii somației de către executorul judecătoresc.
Revine debitorului sarcina de a evalua situația fondurilor pe care le are la dispoziție și de a proba împrejurarea lipsei de fonduri de natură să atragă temporizarea procedurii de executare vreme de 6 luni, interval în care are obligația să facă toate demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Textul menționat nu poate fi interpretat în sensul că instituie o prezumție legală și generală de lipsă de fonduri în cazul tuturor executărilor silite pornite împotriva instituțiilor și autorităților publice.
De asemenea, în ceea ce privește dispozițiile art.13 din Legea nr.9/2012 (act normativ abrogat prin O.U.G. nr.9/2013 care preia soluția legislativă în art. 13) se reține că legiuitorul a stabilit care sunt sumele din care urmează a fi suportate cheltuielile stabilite de instanțele judecătorești, textul nepermițând vreo interpretare în sensul restrângerii sau anulării dreptului creditorului de a obține executarea silită atunci când autoritatea publică nu își execută benevol obligația de plată a acestor sume.
Potrivit art.13 din O.U.G. nr.9/2013 „Cheltuielile bănești stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, privind taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu, se suportă din sumele încasate, cu titlu de timbru, în conturile organului fiscal competent sau din bugetul Fondului pentru mediu, după caz.”
Faptul că legiuitorul a prevăzut în mod explicit care sunt sumele ce vor fi alocate plății cheltuielilor de judecată stabilite prin hotărâri judecătorești, nu anihilează dreptul creditorului de a proceda la executare silită .
În ceea ce privește procesul verbal de cheltuieli de executare emis de executorul judecătoresc, instanța reține că recursul la executare silită antrenează în mod evident cheltuieli suplimentare în sarcina debitorului însă acestea sunt justificate câtă vreme debitorul nu a făcut dovada faptului că și-a executat în mod benevol obligația de plată stabilită în sarcina sa.
Articolul 13 anterior menționat face vorbire inclusiv de acest tip de cheltuieli iar prin aceasta se probează o dată în plus faptul că legiuitorul nu a intenționat prin textul menționat să nege dreptul creditorului la executare silită, atunci când o executare benevolă nu a avut loc.
Contestatoarea a afirmat faptul că procesul verbal de cheltuieli depus la dosar include onorariul apărătorului ales, sumă nejustificat de mare însă instanța constată că ea este justificată prin chitanța depusă în dosarul de executare de creditor, motiv pentru care acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor art.669 Cod procedură civilă, neexistând motive de nulitate a acestuia.
Pentru motivele expuse contestația la executare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art.718 Cod procedură civilă, având în vedere soluția dată contestației se va respinge cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iași cu sediul în Iași, ..26, în contradictoriu cu intimatul P. M. C. cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat „Catarschi I.” în municipiul Iași . A și B.E.J. Asociați „D. C. și T. V. B.”, cu sediul în Iași, ..1-3 ., județ Iași, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 24.09.2013.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced
29.11.2013,5 ex
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 9644/2013. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
