Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI

Judecătoria IAŞI - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 30032/245/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013

Ședința publică de la 25 Septembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE T. G.

Grefier M. C. M.

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe contestator C. M. N. IANOPOL SRL, terț poprit B. T. - SUCURSALA IAȘI, terț poprit L. I. B. S.A.- SUCURSALA IAȘI, terț poprit R. B. SA, terț poprit AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ IAȘI și pe intimat . SA, având ca obiect contestație la executare.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04.09.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integrantă din prezenta și când instanța din lipsa de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.09.2013, apoi la data de 18.09.2013 și ulterior pentru astazi,

INSTANȚA,

Deliberând asupra contestației la executare, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.10.2012, sub numărul_, contestatorul C. M. N. IANOPOL SRL a contestat în contradcitoriu cu intimatul . SA executarea silită din dosarul de executare nr. 346/2012 al B. A. C., solicitând anularea executării silite înseși, inclusiv a procesului-verbal de cheltuieli și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de executare.

A fost solicitată judecata în lipsă.

În drept au fost invocate prevederile art. 399 și urm. C. proc. civ.

În dovedirea acțiunii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Din dispoziția instanței, B. A. C. a depus copia dosarului de executare nr. 346/2012.

Contestația la executare a fost legal timbrată (f. 9).

Contestatorul a depus la dosarul cauzei precizăti scrise prin care a indicat motivele de fapt și de drept ale contestației la executare (f. 23).

Astfel, contestatorul a solicitat prin aceste precizăti scrise lămurirea întinderii titlurilor executorii reprezentate de cele 3 contracte de leasing.

În motivare, contestatorul a arătat următoarele aspecte:

În luna aprilie 2011 a încheiat cu intimatul 3 contracte de leasing pentru achiziționarea de aparatură medicală:

- contractul nr._/19.04.2011, modificat prin actul adițional nr._/19.04.2011, pentru suma de 6822 euro pentru achiziționarea unui autoclav și a unei mese de operație;

- contractul nr._/19.04.2011, modificat prin actul adițional nr._/19.04.2011, pentru suma de_ euro pentru achiziționarea unui microscop Carl Zeiss;

- contractul nr._/19.04.2011, modificat prin actul adițional nr._/19.04.2011, pentru suma de 1700 euro pentru achiziționarea unui lavoar.

Întrucât nu a mai avut mijloacele financiare pentru a achita ratele de leasing, în anul 2012, intimatul a reziliat contractele, iar la data de 01.06.2012 au fost predate către R. L. echipamentele medicale.

Creditorul a demarat executarea silită pentru suma totală de_, 46 euro, deși debitele ce rezultă din cele 3 contracte de leasing sunt în sumă de_ euro și au fost deja achitate o parte din rate.

În dovedirea poziției sale procesuale, contestatorul a solicitat asministrarea probelor cu înscrisuri și cu expertiza contabilă.

Cererea contestatorului a fost calificată drept o cerere modificatoare a acțiunii și a fost comunciată intimatului.

Intimatul nu a formulat opoziție cu privire la modificarea cererii de chemare în judecată, motiv pentru care instanța s-a considerat învestită cu cererea modificată.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.

În argumentare a arătat următoarele motive:

In fapt, R. L., in calitate de Finanțator, a incheiat cu C. M. N. lanopol, in calitate de Utilizator, Contractele de leasing financiar nr._/19.04.2011,_/19.04.2011 si_/19.04.2011. In calitate de fidejusor, Contractul de leasing financiar a fost semnat de N. lanopol.

Începând cu luna ianuarie a anului 2012, Utilizatorul nu a mai achitat ratele de leasing datorate, astfel ca prin declarația de reziliere nr. 5098 din 23.04.2012 finanțatorul a declarat Contractele de leasing financiar reziliate in baza dispozițiilor art. 8 si art. 9 din Contracte.

Totodată a instiintat si pe fidejusorul N. Ianopol despre obligațiile de plata care ii reveneau.

Potrivit art. 10 lit. d) din OG nr. 51/1997, locatarul/utilizatorul se obligă să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe-, in cuantumul și la termenele menționate în contract.

Conform art. 15 din OG nr. 51/1997, „dacă in contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing”.

Art. 8 punctul 1 din contractele de leaasing prevede că următoarele constituie cazuri de neîndeplinire a obligațiilor contractuale rezultând din Contractul de L. Financiar: Neplata unei rate de leasing timp de două luni consecutive.

Art. 9 din contract stabilește următoarele: rezilierea Contractului de L. Financiar. In cazul producerii vreunuia dintre cazurile de neîndeplinire a obligațiilor contractuale prevăzute la punctul 8 de mai sus, precum și în cazul în care Utilizatorul nu își îndeplinește vreuna dintre obligațiile asumate prin Contractul de L. Financiar, Finanțatorul are, printre altele, dreptul să execute garanțiile oferite de Utilizator pentru garantarea obligațiilor sale contractuale și să pătrundă în locul de instalare/păstrare a Obiectului Leasingului precizat în Contractul de L. Financiar sau în orice alt loc în care este amplasat Obiectul Leasingului și să îl ridice sau să îl facă inutilizabil lără a-l ridica, fără a mai fi necesară notificarea prealabilă a Utilizatorului și nici intervenția instanței judecătorești, a executorului judecătoresc sau a vreunei autorități sau instituții. Finanțatorul are și dreptul să considere Contractul de L. Financiar desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă. In acest caz Utilizatorul are obligația:

a) să restituie Finanțatorului Obiectul Leasingului în termen de 3 zile lucrătoare de la notificarea rezilierii Contractului de L. Financiar Utilizatorului (...);

b) să plătească Finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente, și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea T.V.A., taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării Contractului de L. Financiar.

Astfel, după primirea notificării de reziliere, utilizatorului îi reveneau următoarele obligații:

- plata tuturor ratelor de leasing scadente și neachitate până la momentul rezilierii definitive, inclusiv penalitățile aferente;

- plata indemnizației de reziliere, care reprezintă valoarea în numerar a tuturor ratelor rămase de achitat până la expirarea Contractului de L., inclusiv valoarea reziduală;

- plata sumelor reprezentând TVA, taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării Contractului de L.;

- restituirea Obiectului de L., pe cheltuiala Utilizatorului, la sediul social al Subscrisei.

Prin declarația de reziliere finanțatorul a adus la cunoștința utilizatoarei C. M. N. lanopol si fideiusorului N. lanopol ca au obligația sa achite sumele restante, că trebuie sa returneze echipamentul si că refuzul de restituire al obiectului leasingului are conotații penale, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prevăzute de art. 213. Cod penal.

Deoarece nici in urma notificării rezilierii nu am ajuns la o rezolvare amiabila si executarea nu s-a realizat benevol, ne-am adresat B.E.J. "A. C." care a demarat procedurile de executare silită.

Art. 15 din O.G. 51/1997 stipulează faptul că, daca prin contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadență prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plătească toate sumele datorate.

Prin Decizia nr. 1003 din 8 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2010, Curtea Constituționala a reținut ca dispozițiile art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 nu fac altceva decât sa prevadă consecințele pe care le atrage nerespectarea obligațiilor ce decurg din contractul de leasing de către locatar/utilizator. In aceste condiții, faptul ca locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plătească toate sumele datorate, pănă la data restituirii în temeiul contractului de leasing, nu are semnificația creării unei situații privilegiate pentru locator/finantator, ci a restabilirii unei situații legale, acceptate de către părți la încheierea contractului.

De altfel, asa cum precizează chiar textul de lege criticat, respectiv art. 15 din O.G. 51/1997, aceste dispoziții se aplica "daca in contract nu se prevede altfel", părțile având posibilitatea de a opta si pentru clauze pe care le considera mai favorabile.

In același sens sunt si dispozițiile Deciziei nr. 162 din 4 iunie 2002, referitoare la excepția de neconstitutionolitate a dispozițiilor ort. 11, 14 si 15 din Ordonanța Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, republicata. Astfel, Curtea Constituțională analizând și pe fond motivele de neconstitutionolitate, că acestea nu pot fi primite motivând faptul că „textele atacate reglementează răspunderea părților. În cazul neexecutării obligațiilor în cadrul contractului de leasing, care este un contract comercial ce are caracteristicile unui contract civil. In consecință, regulile care guvernează contractele civile sunt aplicabile și contractelor comerciale, în măsura în care legile comerciale nu prevăd o altă reglementare. Astfel, în situația în care utilizatorul, parte contractantă în cadrul contractului de leasing, nu își execută obligațiile, cum este cazul în speța, sunt aplicabile principiile generale ale contractelor sinalagmatice.

In ceea ce privește obligațiile pecuniare ale utilizatorului, instanțele au fost consecvente in a aprecia: faptul ca acest contract a fost reziliat din culpa contestatoarei, iar intimata a reintrat in posesia bunurilor ce fac obiectul contractelor, nu inseamna ca au fost stinse toate obligațiile de plata ale contestatorului, intrucat potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997, in cazul rezilierii contractului. Utilizatorul este obligat nu numai sa restituie bunul ci si sa plătească toate sumele datorate in temeiul contractului de leasing.

Totodată, potrivit art. 9 lit. b) din contractul de leasing încheiat intre parti, în cazul rezilierii, utilizatorul are obligația de a plati ratele de leasing scadente si neachitate pana in acel moment, inclusiv penalitățile de întârziere si o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii. În acest context, toate sumele pretinse de către intimată erau datorate de către contestator potrivit prevederilor contractuale.

Efectele contractului de leasing în privința drepturilor și obligațiilor sunt cunoscute de la momentul încheierii acestuia. Dispozițiile art. 9 lit. b) din contractul de leasing, care menționează că, în situația rezilierii contractului, utilizatorul are obligația să plătească finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până la acel moment, inclusiv penalitățile aferente, și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea TVA, taxe vamale, accize si orice alte costuri aferente incetarii Contractului de L. Financiar.

Așadar, cu privire la clauza penala, aceasta este determinată la data încheierii contractului și lesne de calculat, în condițiile în care se raportează la toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala, menționate nn scadentarul care constituie Anexa B a contractului de leasing.

Mai mult decât atat, culpa pentru rezilierea contractelor de leasing aparține utilizatorului, iar conform principiului de drept Nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu poate sa obtina foloase invocând propria sa vina, incorectitudine, necinste, si nici sa se apere valorificând un asemenea temei.

Mai mult, trebuie reținut faptul ca, prin Contractele de leasing, utilizatorul nu a închiriat bunurile, ci a apelat la o modalitate de finanțare a acestora.

Societate de leasing financiar nu este furnizor de bunuri, ci este o societate care vinde servicii financiare, fiind îndreptățită să recupereze prejudiciul creat ca urmare nerespectarii culpabile de către utilizator a obligațiilor asumate prin contract.

Potrivit art. 969 C. civ, contractul este legea părților și el trebuie executat cu bună credință de ambele parti.

Clauza privind obligația plății ratelor rămase de achitat și valoarea reziduală este o veritabilă clauză penală.

Clauza penală, fiind un contract, este obligatorie între parti, instanța neputand interveni pentru a-i reduce sau mări cuantumul.

Prin clauza penală părtite estimează, de comun acord și în mod anticipat, prejudiciile pe care le-ar suferi în caz de neexecutare necorespunzătoare sau de executare culpabilă a obligațiilor contractuale. In evaluarea acestei clauze penale, trebuie luat în considerare faptul ca finanțatorul nu deținea în proprietate bunurile ce fac obiectul contractelor de leasing si le-a achiziționat cu scopul expres de a le pune la dispoziția utilizatorului Prin urmare nu are niciun interes direct în a deține bunurile date in leasing, astfel încât se justifică pe deplin conținutul clauzei penale, astfel cum a fost convenita de parți, în sensul achitării tuturor ratelor de leasing și a valorii reziduale, ceea ce constituie însuși scopul pentru care finanțatorul a consimțit încheierea contractelor.

Art 9 din Condițiile Generale aferente Contractelor de L. reglementează tocmai efectele rezilierii contractelor, potrivit art. 1021 Vechiul Cod Civil, orice parte față de care nu s-a executat o obligație contractuala, având deschisa calea rezilierii cu daune interese, or in speța, aceste daune au fost evaluate anticipat de către părți prin art. 9 din contract, fiind echivalate cu toate ratele de leasing ramase de achitat.

Creanța pretinsa are la baza dispozițiile contractului încheiat, care la art. 9 lit. b) stabilește modalitățile si efectele rezilierii contractului, precum si daunele convenite intre parti. In aceasta ordine de idei trebuie observat ca in virtutea acestor efecte, daunele la care este îndreptățită creditoarea in caz de reziliere sunt stipulate in conformitate cu dispozițiile art. 1066 si următoarele din Codul civil. Contravaloarea ratelor ramase de achitat pana la expirarea duratei contractului se datorează in temeiul clauzei penale stipulate prin contract si reprezintă o despăgubire si nu contravaloarea folosinței bunului, care a format obiectul contractului de leasing.

Raportat la dispozițiile art. 9 lit b) din condițiile generale de leasing finanțatorul si utilizatorul au agreat ca in cazul rezilierii contractului din culpa utilizatorului acesta va plăti "o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat si valoarea reziduală", aceasta reprezentând în realitate o veritabilă clauză penală.

În materie comerciala, în afara penalităților contractuale, pentru compensarea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a îndeplinirii cu întârziere sau a neindeplinirii obligațiilor asumate de debitor se pot include si doune-interese pentru neexecutarea totală sau parțială a contractului sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii.

Atât în materie civilă, cât și în materie comerciala cuantumul clauzei penale poate depasi cuantumul dobânzii legale, daca părțile au stipulat prin contract acest lucru.

Pentru incheierea contractului de leasing financiar, R. L. a achitat integral bunurile pentru care a transmis dreptul de folosința, iar ca urmare a nerespectării obligației de plată a prețului, societatea R. L. IFN SA a fost prejudiciată cu suma reprezentând ratele ce urmau a fi achitate pănă la sfârșitul contractului de leasing.

In ceea ce privește caracterul cert, lichid si exigibil al creanței, precizăm faptul că, potrivit art. 373 alin. 4) instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă ... creanța nu este certa, lichida si exigibila. Daca instanța a incuviintat executarea silita a contractelor de leasing financiar, este evident ca a analizat caracterul cert, lichid si exigibil al sumei pentru care am solicitat incuviintarea executării silite apreciind ca fiind indeplinita condiția prevăzuta la art. 379 alin. 1) din C. proc. Civ.

Contrar susținerilor contestatorului, aceasta creanța este certa lichida si exigibila simpla contestare a acestor caractere nefiind de natura sa le inlature si sa atragă nulitatea executării silite intrucat s-ar lasa legalitatea executării hotărârii intotdeauna la dispoziția debitorului.

Sumele solicitate prin executarea silita, sunt creanțe rezultate in urma rezilierii contractului de leasing financiar și își au izvorul în acest contract, existenta, cuantumul și scadenta acestora fiind menționate in titlu executoriu.

La dosarul cauzei intimata a depus înscrisuri.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă pentru a stabili suma datorată de contestator ca urmare a rezilierii contractelor de leasing.

Pentru termenul din 25.03.2013 a fost depus raportul de expertiză contabilă.

Intimata a formulat obiecțiuni, arătând faptul că expertul contabil nu a luat în calcul și TVA pentru ratele de leasing datorate cu titlu de indemnizație de reziliere.

Obiecțiunile au fost încuviințate, fiind depus le dosarul cauzei un supliment la raportul de expertiză contabilă.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

R. L., in calitate de Finanțator, a incheiat cu C. M. N. lanopol, in calitate de Utilizator, Contractele de leasing financiar nr._/19.04.2011,_/19.04.2011 si_/19.04.2011. In calitate de fidejusor, Contractul de leasing financiar a fost semnat de N. lanopol.

- să restituie Finanțatorului Obiectul Leasingului în termen de 3 zile lucrătoare de la notificarea rezilierii Contractului de L. Financiar Utilizatorului (...);

- să plătească Finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente, și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea T.V.A., taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării Contractului de L. Financiar.

Contestatorul nu a contestat acest aspect, respectiv nu a invocat împrejurarea că nu i-a fost notificată rezilierea contractelor de leasing. În plus, contestatorul a recunoscut faptul că nu a mai achitat ratele de leasing din cauza dificultăților financiare.

Deoarece nici in urma notificării rezilierii nu am ajuns la o rezolvare amiabila si executarea nu s-a realizat benevol, ne-am adresat B.E.J. "A. C." care a demarat procedurile de executare silită, în vederea reposedării bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing.

În raport de data încheierii contractelor de leasing, în cauză sunt aplicabile prevederile Codului civil de la 1864.

. Potrivit art. 969 C. civ, contractul este legea părților și el trebuie executat cu bună credință de ambele parti.

Art. 8 punctul 1 din contractele de leasing prevede că neplata unei rate de leasing timp de două luni consecutive constituie un caz de neîndeplinire a contractului.

Conform art. 9 din contract, în cazul producerii vreunuia dintre cazurile de neîndeplinire a obligațiilor contractuale prevăzute la punctul 8 de mai sus, precum și în cazul în care Utilizatorul nu își îndeplinește vreuna dintre obligațiile asumate prin Contractul de L. Financiar, Finanțatorul are, printre altele, dreptul să execute garanțiile oferite de Utilizator pentru garantarea obligațiilor sale contractuale și să pătrundă în locul de instalare/păstrare a Obiectului Leasingului precizat în Contractul de L. Financiar sau în orice alt loc în care este amplasat Obiectul Leasingului și să îl ridice sau să îl facă inutilizabil lără a-l ridica, fără a mai fi necesară notificarea prealabilă a Utilizatorului și nici intervenția instanței judecătorești, a executorului judecătoresc sau a vreunei autorități sau instituții. Finanțatorul are și dreptul să considere Contractul de L. Financiar desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă.

Prin teza finală a art. 9 din contract părțile au prevăzut un pact comisoriu de grad 4, ceea ce presupune că desființarea contractului nu necesită intervenția instanței.

Contestatorul nu a contestat acest aspect.

Deși a precizat că înțelege să formuleze apărări de fond, cotestatorul nu criticat în concret clauzele titlurilor executorii și nu a solicitat anularea contractelor, în integralitatea lor, sau a unor clauze particulare.

Contestatorul a contestat practic întinderea creanței, solicitând lămurirea întinderii titlului executoriu.

Atunci când creanța nu este lichidată în cuprinsul titlului executoriu, stabilirea cuantumului exact al creanței revine creditorului și executorului judecătoresc.

Modalitatea de lichidare a creanței nu este opozabilă debitorului, acesta având posibilitatea să conteste întinderea creanței, dacă apreciază că nu a fost stabilit corect cuantumul acesteia.

Pentru a stabili dacă valoarea creanței a fost corect stabilită, instanța a administrat proba cu expertiza contabilă.

În lichidarea creanței, instanța a pornit de la conținutul clauzelor contractuale.

Art. 8 punctul 1 din contractele de leasing prevede că neplata unei rate de leasing timp de două luni consecutive constituie un caz de neîndeplinire a contractului.

In acest caz Utilizatorul are obligația:

- să restituie Finanțatorului Obiectul Leasingului în termen de 3 zile lucrătoare de la notificarea rezilierii Contractului de L. Financiar Utilizatorului (...);

În cazul în care una dintre părțile unui contract sinalagmatic nu își execută obligația contractuală, partea care și-a executat obligația este în drept să solicite desființarea contractului și să solicite și despăgubiri.

De asemenea, părțile au libertatea să stabilească anticipat cuantumul despăgubirilor, inserând în contract o convenție accesorie, denumită clauză penală.

Clauza penală este un contract prin care părțile stabilesc anticipat, de comun acord, întinderea prejudiciului pe care una dintre părți îl va suferi ca urmare a neexecutării culpabile a obligației de către cealaltă parte.

Clauza penală se datorează în condițiile în care sunt îndeplinite condițiile acordării de despăgubiri.

Fiind un contract, clauza penală trebuie respectată de către părți.

În cauza de față, contestatorul este în culpă, el neachitând la termenele prevăzute în contract ratele de leasing.

În temeiul art. 8 și 9 din contract, întrucât debitorul – contestator nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile, intimatul, în temeiul pactului comisoriu de grad 4, a fost în drept să considerea desființate contractele de leasing.

Întrucât titlul care permitea utilizatorului să dețină bunurile ce faceau obiectul contractelor de leasing a fost desființat, acesta era obligat să predea respectivele bunuri.

Întrucât nu a predat bunurile la termenul prevăzut în contract și în notificare, în mod corect intimatul a procedat la reposedarea bunurilor.

Fiind în culpă pentru suportarea de către intimat a cheltuielilor de reposedare, rezultă că utilizatorul trebuie să îl despăgubească pe locator cu aceste sume.

În acest sens sunt și prevederile art. 9 din contract, potrivit cu care, în cazul desființării contractului de leasing, Utilizatorul are obligația:

- să restituie Finanțatorului Obiectul Leasingului în termen de 3 zile lucrătoare de la notificarea rezilierii Contractului de L. Financiar Utilizatorului (...);

- să plătească Finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente, și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea T.V.A., taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării Contractului de L. Financiar.

Ca urmare a desființării contractelor de leasing din culpa utilizatorului, locatorul are dreptul să solicite plata unor despăgubiri.

Părțile au stabilit anticipat întinderea prejudiciului. Astfel, utilizatorul datorează în caz de reziliere a contractului de leasing o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea T.V.A., taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării Contractului de L. Financiar.

În temeiul contractului de leasing, precum și în temeiul art. 15 din OG nr. 51/1997, Dacã în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu executã obligația de platã integralã a ratei de leasing timp de douã luni consecutive, calculate de la scadența prevãzutã în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sã restituie bunul și sã plãteascã toate sumele datorate, pânã la data restituirii în temeiul contractului de leasing.

Despăgubirile care se cuvin locatorului nu pot fi limitate doar la plata de către utilizator a sumelor datorate până la data restituirii bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing. Aceste sume sunt datorate de utilizator cu titlu de preț al folosinței bunului respectiv și nu pot acoperi integral prejudiciul pe care îl va suferi utilizatorul ca urmare a desființării contractului de leasing.

Contractul de leasing presupune achiziționarea de către locator a bunului ce formează obiectul contractului de leasing, locatorul fiind la rândul lui obligat să împrumute suma de bani necesară achiziționării bunului.

Astfel, societatea de leasing împrumută o sumă de bani în condiții avantajoase pentru a achiziționa bunul de care are utilizatorul nevoie, fiind obligat – locatorul – să restituie suma cu care a fost creditat.

Locatorul obține profit prin stabilirea unei dobânzi superioare celei pe care o datorează el creditorului său – dobândă cu titlu de preț al contractului și nu cu titlu de penalitate de întârziere.

Desființându-se contractul, locatorul suferă un prejudiciu care nu se poate limita la contravaloarea sumelor datorate de utilizator până la data restituirii bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing.

În continuare, locatorul se vede nevoit să valorifice bunurile date în leasing, ceea ce presupune în mod evident o . cheltuieli. Aceste cheltuieli au fost cauzate de utilizatorul din culpa căruia a fost desființat contractul de leasing și trebuie acoperite de acesta din urmă.

Acesta este doar un exemplu de sumă care, deși nu era datorată anterior restituirii bunului, reprezintă în mod cert un prejudiciu pentru locator.

De asemenea, locatorul se vede lipsit de plata ratelor de leasing ulterioare desființării contractului de leasing – rate formate din cota-parte din valoarea de intrare a bunului și dobânda de leasing – astfel încât trebuie să găsească o sursă alternativă de finanțare a creditului contractat pentru achiziționarea bunului dat în leasing.

O parte din suma necesară restituirii creditului poate fi obțunută din valorificarea bunurilor care au făcut anterior obiectul contractului de leasing, însă de cele mai multe ori valoarea acestor bunuri nu acoperă integral prejudiciul suferit de locator.

În raport de aceste considerente, instanța reține că solicitarea unor despăgubiri peste cuantumul sumelor prevăzute de art. 15 din OG nr. 51/1997 este perfect justificată.

Părțile au înțeles să stabilească anticipat întinderea acestui prejudiciu prin art. 9 din contracte, potrivit cu care utilizatorul datorează în caz de reziliere a contractului de leasing o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea T.V.A., taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării Contractului de L. Financiar.

Clauza prevăzută la art. 9 din contract nu a fost contestată de către contestator, astfel încât ea își produce efectele între părți.

Pentru a stabilit cu exactitate cuantumul sumelor datorate de contestator, instanța a adminsitrat proba cu expertiza contabilă.

Deși expertul contabil a susținut că ratele de leasing ce trebuie achitate cu titlu de indemnizație de reziliere nu cuprind și dobânda de leasing, instanța reține că indemnizația de reziliere este compusă, printre altele, și din ratele de leasing rămase de achitat.

Conform art. 2 lit. d) din OG nr. 51/1997, în cazul contractului de leasing financiar, rata de leasing reprezintă cota-parte din valoarea de intrare a bunului și dobânda de leasing, care se stabilește pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul pãrților.

Rezultă că utilizatorul datorează inclusiv dobânda aferentă ratelor de leasing neachitate.

Adunând sumele datorate de utilizator ca urmare a rezilierii celor 3 contracte de leasing instanța a concluzionat că acesta datorează următoarele sume:

-_, 82 euro, cu titlu de rate de leasing scadente și neachitate până la momentul rezilierii contractului de leasing, indemnizația de reziliere compusă din celelalte rate și indemnizația de rezilere, taxă de administrare, costuri de asigurare a bunurilor.

-_, 72 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. AP12053/05.06.2012.

În ceea ce privește suma de_, 82 euro, aceasta a fost obținută prin adunarea sumelor indicate de expertul contabil în raportul de expertiză inițial întocmit (f. 5 din raportul de exepertiză) – pozițiile 1 – 9.

Cu privire la suma de la poziția 10, respectiv 3028, 53 euro, inițial expertul a afirmat că nu este specificată în nici unul dintre documentele justificative puse la dispoziție de către intimată.

Ulterior, ca urmare a încuviințării obiecțiunilor formulate de intimată, expertul a stabilit că parte din această sumă, respectiv 2654, 44 euro reprezintă dobânzi aferente ratelor de leasing care compun indemnizația de reziliere (respectiv ratele 11 – 48 din contractele de leasing).

Expertul a calculat la această sumă și TVA, însă instanța reține că TVA – ul aferent dobânzii a fost avut în vedere și în calculul inițial efectuat de expert – acesta a calculat și TVA datorat în cadrul fiecărui contract, acesta (TVA ) fiind inclus în suma de_, 43 euro menționată la poziția 1 (fila 5 din primul raport de expertiză).

Scăzând din suma de 3028, 53 euro suma de 2654, 44 euro rezultă o diferență de 374, 09 euro care nu este susținută de documente jusitificative și pe care instanța o va înlătura.

În cazul facturii nr. AP12053/05.06.2012, aceasta cuprinde sumele pe care a fost obligat locatorul să le achite pentru reposedarea bunurilor. Întrucât factura a fost emisă în lei, instanța nu găsește nici o rațiune pentru transformarea prețului în euro și solicitarea sumei în euro de la debitor.

După cum am arătat mai sus, o parte din acest prejudiciu putea fi acoperit din prețul obținut din vânzarea bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing, însă, în prezenta cauză, nu s-a dovedit faptul că locatorul a valorificat bunurile respective și implicit nu a fost indicat un preț obținut, pentru a fi diminuat corespunzător prejudiciul pe care trebuie să îl acopere contestatorul.

În raport de aceste considerente, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte actele de executare, în limitele stabilite mai sus.

În ceea ce privește diferența de onorariu expert, în sumă de 3479 lei, pentru argumentele prezentate în cuprinsul încheierii din 22.04.2013, instanța urmează să oblige contestatoarea C. M. N. IANOPOL să achite expertului contabil T. M. diferența de onorariu încuviințată.

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. M. N. IANOPOL, cu sediul în Iași, ., nr. 29, . în contradictoriu cu intimatul . SA, cu sediul în București, sector 2, ., . popriți fiind B. T. – SUCURSALA IAȘI, L. I. B. – SUCURSALA IAȘI, R. B. SA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI și va lămuri titlurile executorii reprezentate de contractele de leasing financiar, în sensul că valoarea până la care pot fi supuse executării silite veniturile debitorului-contestator este de_, 82 euro și_, 72 lei, fiind înlăturată suma de 374, 09 euro, sumă nespecificată în documentele justificative și în evidențele contabile ale creditoarei.

Pe cale de consecință, instanța va anula în parte formele de executare silită începute în dosarul de executare nr. 346/2012 al B.E.J. A. C. în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing financiar nr._,_,_ din data de 19.04.2011, în ceea ce privește suma de 374, 09 Euro.

Obligă contestatoarea să achite expertului T. M. suma de 3479 lei, reprezentând diferență de onorariu.

Executorie în ceea ce privește plata onorariului expertului.

Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2013.

Președinte, Grefier,

RED.G.T./TEH .G.T.

4ex/13.12.2013

#Procese cu Banca Transilvania. Decizii si Sentinte

← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI		Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 15/2013.... →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI