Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 3078/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe petent C. C., intervenient IAȚÂC A. și pe intimat I. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integrantă din prezenta și când instanța din lipsa de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 18.09.2013 și ulterior pentru astazi,
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 29.01.2013, sub numărul_, petentul C. C. a contestat în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI procesul-verbal . nr._/25.01.2013.
În motivare a artăta următoarele aspecte:
Circula cu tramvaiul IS 0330 pe bld. Țuțora, nr. 4, spre Calea Chișinăului și a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care circula pe banda din dreapta și a virat stânga și a oprit brusc.
În zona respectivă sunt indicatorare rutiere care interzic conducătorilor auto să oprească.
Apreciază că sunt incidente prevederile art. 108 alin. (1) lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 142 alin. a) și l) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Mai precizează petentul că tramvaiul a fost avarita în partea laterală dreapta față, iar autoturismul a fost avariat în partea laterală stânga spate.
Consideră petentul că încadrarea juridică a contravenției nu este corectă, întrucât impactul nu a lovit din spate autoturismul.
Plângerea contravențională a fost însoțită de schița locului accidentului.
Petentul a anexat plângerii contravenționale înscrisuri și a solicitat administrarea probei cu martori.
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru.
IATÎC A. a formulat cerere de intervenția în interesul alăturat intimatului I. IAȘI, solicitând respingerea plângerii contravenționale.
În argumentare a artătat următoarele:
A condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe bld. Țuțora, din direcția P. R. spre Țesătura. Efectuând manevra de frânare, pentru a evita un pieton, a fost lovit în partea din spate de tramvaiul condus de petentă, aceasta nerespectând distanța față de autoturismul din față.
În acest context petenta a fost amendată de organele de poliție, aceasta recunoscând vina sa, semnând procesul-verbal fără obiecțiuni.
Totodată, petenta i-a predat polița de asigurare RCA pentru accidentele produse de tramvaiul pe care în conducea.
Intervenientul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii contravenționale formulate de petentă.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 4 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 24.01.2013, a condus tramvaiul cu numărul IS 0330 pe bld. Țuțora, iar pe fondul nepăstrării distanței corespunzătoare față de autoturismul din față, cu nr. de înmatriculare_, a intrat în coliziune cu acesta.
Intimatul a anexat întâmpinării raportul agentului constatator, declarațiile celor două părți implicate în accident.
La data de 29.04.2013 petentul a depus la dosarul cauzei precizări scrise, arătând următoarele aspecte:
În principal, petentul solicit anularea procesului-verbal contestat. În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
Motivele pentru care petentul solicită anularea procesului-verbal sau, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment sunt următoarele:
Agentul constatator a întocmit procesuș-verbal a doua zi, pe baza declarațiilor părților implicate în accident, astfel încât accidentul și consecințele acestuia nu au fost percepute în mod direct. Pentru acest motiv consideră petentul că sancționarea sa a fost nelegală.
Potrivit art. 103 din Regulament, „pe drumul public cu cel mult două benzi pe sens și cu a treia bandă pe care este amplasată linia tramvaiului lângă axa drumului, conducătorii de vehicule pot folosi această banda cu obligația să lase liberă calea tramvaiului, la apropierea acestuia”.
Arată petentul că autoturismul condus de intervenient se deplasa pe banda nr. 2. Din fotografiile de la locul accidentului rezultă că autoturismul condus de petent circula partial pe banda a doua și parțial pe banda a treia.
Intervenientul nu a respectat regulile privind schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers.
De asemenea, art. 122 din Regulament, interzice conducătorilor de vehicule să reducă brusc viteza ori să efectueze o oprire neașteptată, fără motiv întemeiat. Sunt nereale susținerile intervenientului din cadrul declarației date în fața organelor de poliție, în sensul că ar fi observat un pieton care se angajase în traversare prin loc nepermis.
La dosarul cauzei au fost depuse planșe foto care au surprins momentele ulterioare producerii accidentului de circulație.
Au fost audiați martorii D. M. (f. 46) și R. P.-G. (f. 48).
De asemenea, au fost audiați petentul (f. 45) și intervenientul (f. 47).
La solicitarea instanței, Municipiul Iași a depus relații (f. 52) privind numărul benzilor de circulație de pe bld. Țuțora (locul unde a avut loc accidentul).
Instanța a administrat probele cu înscrisuri, planșe foto și declarațiile martorilor și ale părților implicate în accident.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește legea aplicabilă, în raport de momentul formulării plângerii contravenționale, sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă 1865.
În materie contravențională, cu referire la speța din cauză, sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 și garanțiile oferite de art. 6 CEDO.
În materie contravențională operează prezumția de nevinovăție a petentului, prezumție relativă, care poate fi răsturnată de partea interesată.
În cazul în care contravenția a fost constatată de agentul constatator cu propriile simțuri, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate.
În prezenta cauză, procesul-verbal a fost întocmit pe baza declarațiilor părților implicate în accident, nefiind incidentă în cauză prezumția de legalitate a actului de sancționare.
Aceasta este singura consecință a faptului că agentul constatator care a întocmit procesul-verbal nu a constatat personal fapta și nu nulitatea actului sancționator, cum greșit apreciază petenta.
În această situație, revine intimatului și intervenientului sarcina să propună probe care să răstoarne prezumția relativă de nevinovăție a petentului.
Intimatul și intervenientul au administrat probele cu înscrisuri, planșe foto și declarația martorului D. M. (f. 46).
Petentul a administrat proba cu înscrisuri, planșe foto și declarația martorului R. P.-G. (f. 48).
Din probele administrate a rezultat următoarea situație de fapt.
Petentul conducea tramvaiul IS 0330 pe bld. Țuțora, nr. 4, din direcția P. R. spre Țesătura, și a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Din relațiile depuse la dosar de Municipiul Iași rezultă că pe bld. Țuțora drumul este prevăzut cu două benzi de circușație pe sens, o bandă fiind destinată numai autoturismelor, iar cealaltă este comună autoturismelor și tramvaielor.
Rezultă că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 103 din Regulament.
Din planșele foto depuse la dosarul cauzei, atât de petent, cât și de intervenient, rezultă fără nici un dubiu că prima bandă de circulație era parțial ocupată de autoturismele parcate paralel cu trotuarul. În aceste condiții intervenientul era obligat să circule parțial pe banda nr. 1 și parțial pe banda nr. 2, cea pe care este amplasată și linia de tramvai.
Nu i se poate reproșa intervenientului această modalitate de deplasare, ea nefiind rezultatul vreunei culpe din partea sa.
Tot din planșele foto depuse la dosarul cauzei rezultă dincolo de orice dubiu împrejurarea că impactul a avut loc în partea stânga spate a autoturismului – fără a fi vorba despre un impact lateral, așa cum susține petentul. Faptul că impactul a avut loc în partea din stânga stape nu echivalează cu un impact lateral. Rezultă că încadrarea juridică a contravenției este corectă, fiind vorba despre un impact din spate, agentul constatator a stabilit că vinovat este conducătorul tramvaiului care nu a păstrat o ditanță corespunzătoare față de autoturismul care circula în fața sa.
Situația de fapt trebuie nuanțată pentru a stabili culpa fiecăruia dintre conducătorii implicați în accident.
Astfel, petentul – în fața organelor de poliție și în plângerea contravențională - a afirmat că intervenientul a virat la stânga și a oprit brusc, fără a respecta prevederile privind schimbarea direcției de mers – art. 122 din Regulament.
Aceste afirmații ale petentului nu sunt susținute de nici un mijloc de probă și, mai mult decât atât, sunt contrazise de declarațiile intervenientului și de cele ale martorului D. M. (f. 46).
Acest din urmă martor a declarat că intervenientul, observând un pieton angajat în traversarea părții carosabile, a redus viteza autoturismului, fără a-l opri și a fost lovit din spate în momentul în care a început din nou să accelereze.
Declarația martorului R. P.-G. (f. 48) nu va fi reținută de către instanță și va fi înlăturată din următoarele motive.
În primul rând aceasta nu este coroborată de nici un alt mijloc de probă.
În al doilea rând, poziția martorului, astfel cum a fost stabilită chiar de către acesta, nu îi permitea să observe manevrele pe care le-a efectuat autoturismul condus de petent.
Distanța dintre martor și locul impactului era una semnificativă, existând serioase îndoieli cu privire la posibilitatea reală a martorului de a surprinde detaliile privind producerea accidentului.
Martorul se deplasa pe trotuar, ceea ce înseamnă că îi era obturat câmpul vizual de autoturismele parcate pe partea laterală dreapta a sensului de deplasare.
Se poate observa din planșa foto ( f. 55) că în partea din dreapta spate a autoturismului condus de intervenient erau parcate două autoturisme cu dimensiuni vădit mai mari decât cel al intervenientului, acestea împiedicând în mod cert martorul să observe autoturismul condus de intervenient (cele două autovehicule nu aveau cum să fie parcate în zona respectivă ulteriror impactului, fiind evident că se aflau în acel loc anterior momentului producerii accidentului).
În concluzie, în raport de distanța considerabilă dintre martor și locul producerii accidentului, coroborat cu împrejurarea că martorului îi era practic imposibil să observe autotursimul condus de intervenient și manevrele efectuate de acesta – din cauza indicată mai sus, instanța apreciază că declarația acestuia nu poate fi avută în vedere la soluționarea prezentei cauze.
Astfel, instanța reține că petentul nu a dovedit faptul că intervenientul a încălcat prevederile art. 122 din Regulament.
Petentul mai invocă faptul că intervenientul nu a respectat regulile privind schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers.
Nici aceste susțineri ale petentului nu pot fi reținute. Din probele administrate nu rezultă că intervenientul ar fi schimbat direcția de deplasare sau banda de circulație.
Cum nici prevederile art. 103 din Regulament nu au fost încălcate de intervenient, rezultă că nu se poate reține că intervenientul a încălcat vreo regulă de circulație.
În meterie contravențională culpa se raportează la respectarea sau nu a regulilor de circulație, or intervenientului nu i se poate reproșa nerespectarea vreunei asemenea reguli.
În ceea ce privește existența culpei petentului, instanța reține următoarele aspecte:
Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 4 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 24.01.2013, a condus tramvaiul cu numărul IS 0330 pe bld. Țuțora, iar pe fondul nepăstrării distanței corespunzătoare față de autoturismul din față, cu nr. de înmatriculare_, a intrat în coliziune cu acesta.
Din chiar declarația petentului rezultă că între tramai și autoturismul condus de intervenient era o distanță de 3 sau de 3, 5 m.
Tot din declarația petentului instanța a reținut și faptul că tramvaiul se deplasa cu o viteză de aproximativ 30 km/h.
În raport de masa tramvaiului și de viteza de deplasare a acestuia, distanța de 3 sau de 3, 5 m față de autotursimul care circula în fața tramvaiului nu este una corespunzătoare care să permită unui corp cu masă mare și cu inerție mare să oprească în condiții de siguranță în situația în care autoturismul din față ar fi oprit sau ar fi redus considerabil viteza.
Chiar petentul a precizat că, în condițiile mai sus-indicate, nu a avut timpul necesar să frâneze și să evite impactul.
Instanța mai reține că, petentul a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a faptei, din punct de vedere al probelor fiind în prezența unei mărturisiri extrajudiciare scrise care se coroborează cu declarația martorului D. MADALIAN și cu planșele foto depuse la dosarul cauzei.
A fost avută în vedere și poziția oscilantă a petentului care și-a modificat pe parcursul procedurii declarațiile.
Declarațiile petentului nu au fost coroborate de probele administrate în cauză.
Astfel, nu a fost probat faptul că intervenientul a oprit neîntemeiat, din declarațiile martorului D. M. rezultând că intervenientul a redus viteza pentru a evita un pieton care traversa neregulamentar.
Nu a fost probată nici împrejurarea că interveneintul a schimbat direcția sau banda de circulație fără a respecta obligațiile legale impuse pentru efectuarea unor asemenea manevre.
Este lipsit de relevanță faptul că petentul avea posibilitatea să se deplaseze pe banda nr. 1 de circulație, fiind suficient spațiu între autoturismele parcate și tramvai. Este cert că lățimea benzii nr. 1 de circulație era ocupată de autoturismele parcate pracate paralele cu trotuarul, astfel încât o deplasare cât mai aproape de autoturismele parcate, deși posibilă în anumite circumstanțe, – dimensiunea autoturismului, priceperea conducătorului auto – nu este indicată, existând riscul accidentării unor pietoni care se pot angaja în traversarea părții carosabile trecând printre autoturismele parcate, precum și a unor pasageri neatenți, care nu se asigură la coborâre.
Analizând coroborat toate argumentele prezentate mai sus, instanța concluzionează că au fost administrate probe care dovedesc dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția petentului în producerea accidentului, astfel încât nu există nici un motiv pentru anularea procesului-verbal cpntestat.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază că agentul constatator a făcut o justă individualizare a sancțiunii, în raport de rezultatele grave care se puteau produce. Trebuie avut în vedere faptul că vatmatul are o responsabilitate sporită. Tramvaiul are posibilități reduse de evitare a unui accident, el neputând schimba direcția de mers sau banda de deplasare, astfel încât este esențial să circule cu o viteză corespunzătoare și să păstreze o distanța corespunzătoare față de autoturismele care se deplasează în fața sa.
Întrucât apărările intervenientului IAȚÂC A. au fost utile intimatului, în raport de soluția pronunțată, instanța va acorda acestuia cheltuielile de judecată efectuate în cauză cu avocatul ales și va obliga petentul să achite interveneintului suma de de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales – chitanța 606/04.09.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. C., cu sediul în Iași, Șoseaua N., nr. 163 în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI și intervenientul IAȚÂC A., cu domiciliul în Iași, ., nr. 34, ..
Admite cererea de intervenție în interes alăturat intimatei I. IAȘI, cerere formulată de intervenientul IAȚÂC A..
Admite cererea intervenientului IAȚÂC A. de obligare a petentei CIOBĂNU C. la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă petenta să achite intervenientului IAȚÂC A. suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/06.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 18-09-2013,... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
