Contestaţie la executare. Hotărâre din 10-09-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 18507/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. P.
GREFIER- C. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea Î. F. C. C. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2013,care fac parte din prezenta sentință civilă, când în aceeași componență instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, petiționara Î. F. C. C. Iași, cu număr de ordine în registrul comercial F_, a solicitat anularea actelor de executare silită, în speță a somației nr. 22/30/1/_ și a titlului executoriu nr._/31l05.2013, emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași (și împotriva oricăror alte acte de executare efectuate în dosarul nr._/31.05.2013.
În motivare a arătat că, în fapt, i s-a comunicat prin serviciul de poștă, somația nr. 22/30/1/_ și titlul executoriu nr._/31l05.2013, întocmite de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași. Prin acestea a fost somată să achite suma totală de 350.354 lei reprezentând „TVA de plată, dobânzi și penalități de întârziere”.
Conform mențiunilor din somație aceste obligații au fost stabilire în sarcina sa prin titlul executoriu nr._/31.05.2013 și titlu executoriu nr._/31l05.2013.
La data de 25.04.2013 organul de inspecție fiscală, mai sus menționat, în urma inspecției fiscale, a încheiat Raportul de inspecție fiscală nr. 7937/25.04.2013, prin care stabilește un TVA de plată și accesorii în sumă totală de 350.354 lei, în baza căruia întocmește decizia de impunere nr. 7939/2013.
Î. F. C. C. în cursul anului 2008 a depășit plafonul de scutire prevăzut de art. 152 Cod fiscal,care prevede la alin. (1) Persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.00 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării, iar conform art. 153, dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligații privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă…
În sensul art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, în cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depășit plafonul de scutire și nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal, în termenul prevăzut de lege, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:
a) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele fiscale competente înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi datorat-o dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioadă cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data identificării nerespectării prevederilor legale.
Deci rezultă că are dreptul de deducere de TVA aferent achiziției de bunuri și servicii pe perioada 01.08.2008 până la data declarării înregistrării ca plătitor de TVA.
Potrivit prevederilor art. 152, alin. 3 din Legea nr. 571/2003, în situația în care se constată că persoana în cauză a solicitat cu întârziere atribuirea calității de plătitor de TVA, autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite plata TVA pe perioada scursă între data la care persoana în cauză avea obligația să solicite înregistrarea și data la care înregistrarea a devenit efectivă.
Această taxă pe valoare adăugată se datorează din momentul în care este îndeplinită condiția de exigibilitate a acesteia, respectiv, așa cum se prevede în art. 134 alin. 2 din Legea nr. 571/2003, de când autoritatea fiscală devine îndreptățită să solicite TVA de către persoanele obligate la plata taxei.
În cazul de față, TVA a devenit exigibilă din data de 01.07.2008.
TVA fiind un impozit indirect, așa cum rezultă din art. 125 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aceasta (TVA) nu se determină ca o taxă aplicată efectiv valorii adăugate de un contribuabil, ci se stabilește în principiu ca diferență între taxa colectată și taxa deductibilă.
Dreptul de deducere, așa cum prevede art. 145 alin. 1) din Legea nr. 571/2003, ia naștere la momentul exigibilității taxei care așa cum s-a reținut mai sus, potrivit prevederilor art. 134 alin. 2 din același act normativ, în speță fiind data de 01.07.2008.
Pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească, cerințele art. 146 alin. 1, lit. a) Cod fiscal, respectiv să dețină o factură pentru taxa datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să-i fie livrate.
Rezultă, așadar că pentru bunurile achiziționate de contestatoare în perioada în care TVA a devenit exigibilă și pentru care a achitat TVA, trebuie să beneficieze de dreptul de deducere la data fiecărei luni pentru care s-a calculat TVA de plată și apoi să plătească penalități pentru suma rămasă de achitat.
Prin depunerea primului decont TVA în conformitate cu prevederile Codului fiscal, suma de plată reprezentând TVA de plată nu o datorează, fapt ce rezultă că suma înscrisă în actele administrativ fiscale nu este certă, lichidă și exigibilă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 172-173 și următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare și articolele 134, 152, 153 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
A solicitat proba cu înscrisuri.
A depus copii după: raportul de inspecție fiscală, somația nr. 22/30/1/_ și titlul executoriu nr._/31l05.2013 și primul decont TVA cu sold negativ.
Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a formulat întâmpinare. A invocat excepția inadmisibilității contestației la executare: conform dispozițiilor art. 172 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „contestația la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță de judecată sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Prin acțiunea formulată se contestă actele de executare invocându-se în susținerea acțiunii, apărări ce țin de fondul cauzei - se pune în discuție întinderea unui titlu de creanță - Decizia de impunere nr. 7439/30.04.2013.
În cadrul unei contestații la executare, instanța este investită să verifice actele de executare și dacă procedura de executare respectă prevederile legale fiscale. Instanța de executare nu poate pune în discuție legalitatea și temeinicia unui act administrativ fiscal – Decizia de impunere nr.7439/30.04.2013.
Împotriva actului administrativ fiscal se formulează contestație la organul fiscal emitent, conform disp. art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală și ulterior, în cazul respingerii contestației, se promovează o acțiune în contencios la Tribunalul Iași, conform prevederilor Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Pe fondul cauzei, prin acțiunea formulată la Judecătoria Iași, se contestă actele de executare somația nr. 22/_ /_ și titlul executoriu nr._/31.05.2013, emise de A.F.P.M. Iași în procesul de colectare a creanțelor fiscale, conform prevederilor Codului de procedură fiscală. Procedura de executare silită a fost declanșată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, ca urmare a emiterii titlului de creanță - Decizia de impunere nr. 7439/30.04.2013, prin care s-au stabilit obligații de plată în sarcina contestatorului.
Titlul executoriu nr._/31.05.2013, emis de organul fiscal este un act procedural, emis pentru a delimita momentul în care titlul de creanță (Decizia de impunere nr. 7439/30l04.2013) devine executoriu, creanțele devin exigibile, și poate fi începută procedura executării silite. Titlul executoriu, este, în fapt transpunerea, după expirarea termenului de plată, a titlului de creanță.
Titlul de creanță devine executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege (disp. art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală).
Actele de executare (somația și titlul executoriu) au fost emise ca urmare a neachitării la termen a debitelor stabilite prin Decizia de impunere nr._/02.08.2012. Ulterior, s-a procedat la înființarea unei popriri prin adresa de înființare a popririi nr._/31.05.2013.
Prin acțiune se solicită anularea actelor de executare motivat de faptul că, debitele și accesoriile stabilite prin decizia de impunere nr. 7939/2013 nu sunt certe, lichide și exigibile. Prin raportul de inspecție fiscală nr. 7937/25.04.2013, organul fiscal stabilește faptul că, în cursul anului 2008 contestatoarea a depășit plafonul de scutire TVA, prevăzut de art. 152 din Codul fiscal, motiv pentru care s-a procedat la calculul TVA-ului de plată cât și accesoriile fiscale, accesorii aferente debitului principal, pentru perioada 01.08.2008 până la data 31.12.2012, data înregistrării contribuabilului ca plătitor de TVA. În decizia de impunere s-a evidențiat perioada pentru care s-a calculat debitul, baza de impunere, obligația fiscală stabilită.
A arătat că sunt inadmisibile motivele invocate de contestatoare, în susținerea contestației la executare. În cadrul procesual al unei contestații la executare nu se poate pune în discuție întinderea titlului (Deciziei de impunere nr. 7939/2013), așa cum prevede disp. art. a72 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, dacă pentru contestarea lui există o altă procedură prevăzută de lege.
Legiuitorul a stabilit în mod imperativ, prin art. 218 din Codul de procedură fiscală, procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale: după parcurgerea procedurii prealabile stabilită de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală, împotriva actului administrativ fiscal se poate formula acțiune, conform prevederilor Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ „… la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii” – în speță Tribunalul Iași.
Aceleași susțineri nu pot fi invocate și în cadrul prezentei cauze având ca obiect contestație la executare. După cum rezultă din textul art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, contestarea existenței și cuantumului creanțelor fiscale (stabilite prin titluri de creanță), nu poate forma obiectul unei contestații la executare, în care instanța este ținută doar la verificarea formelor de executare (somații, adrese de înființare a popririi, etc.).
Dacă se va trece peste excepția invocată, față de susținerile contestatoarei, intimata învederează instanței că dispozițiile art. 152 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 prevede că: „Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligații privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă conform art. 153.”
Normele de aplicare ale Codului fiscal prevăd, la pct. 62 următoarele:
„62 (2) În cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depășit plafonul de scutire și nu a solicitat înregistrarea conform prevederilor art. 152 alin . (6) din Codul fiscal, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:
a) În cazul în care nerespectare prevederilor legale este identificată de organele de inspecție fiscală înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data identificării nerespectării prevederilor legale…”
Conform următorului alineat, după stabilirea taxei de plată se stabilesc obligațiile fiscale accesorii în conformitate cu normele de aplicare ale aceluiași articol ce prevede la alin. 3.
Prin urmare, organul fiscal a calculat în mod corect și în conformi
În concluzie, intimata solicită instanței să respingă acțiunea formulată și să mențină actele de executare emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași ca fiind temeinice și legale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 110, 172-173, 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală și Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
S-a anexat în copie, dosarul de executare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri; s-au depus copii după: somația nr. 22/_ /_, titlul executoriu nr._/31.05.2013, adresă, raportul de inspecție fiscală nr. 7937/22.04.2013, decizie de impunere, decont de TVA, decont TVA negativ pentru 2008-2013, contestația actului administrativ fiscal nr._ și copia dosarului de executare (somație,confirmare de primire și adrese).
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
1.Excepția inadmisibilității contestației este parțial întemeiată și prin urmare, instanța o va admite în parte.
Pentru motivele ce țin de decizia de impunere nr._/31.05.2013 contestația este inadmisibilă, deoarece acest act poate (și a fost) contestat pe cale administrativă,conform art. 205 Cod procedură fiscală, existând și posibilitatea ulterioară a contestării soluției pe calea contenciosului administrativ, conform prevederilor Legii nr. 554/2004.
Pentru motivele invocate pentru nelegalitatea somației și a titlului executoriu contestația este admisibilă, conform art. 172 Cod de procedură fiscală și art. 711 și următoarele Noul Cod de procedură civilă.
Or, se constată că aceste acte au fost emise pentru o creanță, certă, lichidă și exigibilă, conform cu .decizia contestată și comunicată contestatoarei (care a exercitat calea de atac și a luat cunoștință de acestea).
Debitele din titlul executoriu și decizie sunt conform raportului de inspecție fiscală (205.737 lei debit, 114.946 lei majorări și dobânzi 129.671 lei penalități, fiind stabilite în considerarea prevederilor art. 152 alin. (6) și art. 153 din Legea nr. 571/2003.
Executarea silită s-a desfășurat cu respectarea prevederilor imperative ale Codului de procedură fiscală, nefiind motive de nulitate absolută. De asemenea, contestatoarea nu a probat căi s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Față de cele reținute, instanța va respinge ca neîntemeiată prezenta contestație, actele de executare urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite în parte excepția de inadmisibilitate a contestației (conform considerentelor).
2. Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Î. F. C. C. – Iași, ., . 1, ., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași – Iași, .. 26.
Menține actele de executare.
Cu apel în 30 de zile de la comunicarea/înmânarea prezentei hotărâri și care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 10.09.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat P.D.
11.09.2013
Tehnored. U.E.
4 ex./08.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 18-09-2013,... → |
|---|
