Evacuare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 4767/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică de la 01 Iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE B. Ș.
Grefier O. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF. S. IAȘI și pe pârât I. L. C., având ca obiect evacuare acțiune în pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei în ședința din data de 17.06.2013, încheierea de ședință din acea zi făcând parte integrantă din prezenta sentință civilă, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 25.06.2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA,
Prin acțiunea formulată, reclamantul S. C. Județean de Urgență „Sf. S.” Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. L. C., să se dispună evacuarea acestuia din Căminul de Nefamiliști aflat în administrarea spitalului; imobilul este situat în Iași, .. 79 A,camera 68, etajul 4; să se dispună totodată și obligarea acestuia la plata sumei de 9987,34 lei, reprezentând chirie restantă și cheltuieli de întreținere, invocând, esențialmente, următoarele motive de fapt:
Căminul de Nefamiliști din .. 79 A se află în administrarea Spitalului C. Județean de Urgență „Sf. S.” Iași conform H.G. 866/2002 - privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiilor, orașelor și comunelor și în administrarea comisiilor locale respective, cât și în baza H.C.L. nr. 52/2003 – privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al Municipiului Iași și în administrarea gratuită a deținătorilor actuali.
Se precizează faptul că în căminul de nefamiliști aflat în administrare reclamantului se încheie contracte de închiriere aferente camerelor,doar cu persoane ce sunt salariate ale acestuia ori cu salariații din unitățile sistemului sanitar din județul Iași.
Pârâtul I. L. C. ocupă în prezent fără contact de închiriere camera nr. 68, situată în Căminul de Nefamiliști din Iași, .. 79 A. Se precizează că acesta a avut contract de închiriere încheiat cu unitatea reclamantă, care a expirat în 20.06.2009, nemaifiind prelungit prin act adițional.
Potrivit art. 21 din Lege anr.114/1996, cu modificările și completările ulterioare și fișei mijlocului fix, acest spațiu nu poate fi ocupat decât după încheierea contractului de închiriere. Astfel, contractul de închiriere cu nr._/19.06.2008, încheiat între spital – reclamant și locatarul I. L. C. prevede la art. 3 dreptul de folosință începând cu data de 20.06.2008 și care a încetat să producă efecte la data de 20.06.2009.
În consecință, pârâtul a fost notificat cu privire la lipsa de disponibilitate pentru acceptarea tacitei reconducțiuni și i s-a învederat de către reclamant că are obligația de a elibera spațiul, prin adresa nr._/15.11.2012,_/06.11.2012,_/06.11.2012,_/21.08.2012, adrese ce au fost comunicate personal locatarului din partea unității reclamante.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe pre vederile următoarelor acte normative: O.U.G. nr. 40/1999, art. 1777 și următoarele din Noul Cod Civil, prevederile Codului de procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 242 din Codul de procedură civilă, solicită judecarea și în lipsa reprezentantului său legal și comunicarea actelor de procedură la sediul reclamantului, Iași, ..
În dovedirea celor susținute, reclamantul înțelege să se folosească de copii de pe următoarele înscrisuri: notificare nr._/15.11.2012,_/06.11.2012,_/06.11.2012,_/21.08.2012; listele cuprinzând cheltuielile de întreținere aferente lunii octombrie; contractul de închiriere nr._/19.07.2008; copie O.P. nr. 22/10.01.2013 (filele 6-30 dosar).
Acțiunea a fost legal timbrată, conform dispozițiilor Legii nr. 149/1997 republicată.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la proces.
Analizând acțiunea, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de reclamant, a înscrisurilor depuse, precum și dispozițiile generale și speciale incidente în materia dedusă judecății, prezenta instanța apreciază:
1. Cu valoare de considerente de jure - de principiu:
• Este de esența oricărei pretenții litigioase, faptul că cel ce afirmă că este titularul unui drept subiectiv civil încălcat sau nerespectat este obligat a o susține probatoriu, potrivit regulii actori incubit probatio (art. 1162 Cod civil).
• Este de esența pretenției litigioase reclamate de S. C. Județean de Urgență „Sf. S.” Iași faptul că cele două capete de cerere cu care a înțeles să investească instanța: a) acțiune în evacuare și b) acțiune în pretenții, cad în sarcina reclamantului din punct de vedere al probațiunii judiciare și, potrivit art. 129 Cod procedură civilă -, parțial, și în sarcina judecătorului - care în temeiul rolului său activ - are îndatorirea legală de aflare a adevărului și prin administrarea acelor mijloace de probă necesare, utile și concludente soluționării cauzei.
2. Cu valoare de considerente de facto:
Situația de fapt dedusă judecății, evidențiază într-adevăr ipoteza descrisă de reclamant potrivit căreia „pârâtul ocupă în prezent fără contract de închiriere camera 68 situată în Căminul de Nefamiliști din .. 79 A, iar contractul a expirat în 20.06.2009, nemaifiind prelungit prin act adițional.”
Este, din această perspectivă, oportună considerarea dispozițiilor art.1073 cod civil ca fiind de esența raporturilor juridice puse în discuție și care prevăd că „creditorul are obligația de a dovedi neîndeplinirea exactă a obligațiilor, …. și în caz contrar… la dezdăunare” cu condiția ca persoana titulară a dreptului (creditorul-reclamant) să facă dovada existenței unui titlul valabil care să constituie temeiul juridic al obligațiilor corelative la care pârâtul este obligat.
Or, în speță, contractul de închiriere încheiat de părțile litigante a încetat la 20.06.2009, reclamantul indicând expresis verbis că acest „contract a încetat să producă efect la 20.06.2009.”
Potrivit Legii nr. 114/1996 – art. 21 și următoarele coroborate cu dreptul comun – art. 1436 și următoarele Cod civil, art. 1446, 1452 Cod civil – locațiunea – în speță, închirierea, nu poate produce efecte între părți decât în temeiul contractului de închiriere, ceea ce conduce la concluzia neechivocă potrivit căreia reclamantul nu are titlu locativ valabil - care să-i permită legitimitatea demersului procesual (cu succes).
În sprijinul acestui raționament vine și acțiunea reclamantului, care în motivele de fapt nu a indicat perioada pentru care solicită plata chiriei, iar în motivele de drept, a indicat art. 1777 și următoarele Noul Cod civil, prevederile Codului de procedură civilă și O.U.G. nr. 40/1999 - temeiuri neincidente în speță, în principal datorat neretroactivității legii civile noi, care nu se aplică decât raporturilor juridice născute după . (în speță raporturilor juridice născute la data încheierii contractului fiind reglementate de Codul civil intrat în vigoare în 1865).
Astfel analizată cauza, prin raportate la dispozițiile anterioare evocate și prin coroborarea acestora cu dispozițiile art. 1438 Cod civil (când s-a notificat concedierea, locatarul chiar dacă ar fi continuat a se servi de obiectul închiriat nu mai poate opune relocațiunea tăcută” – tacită reconducțiune, invocată de reclamant) se poate conchide că notificările privitoare la concediul locatarului au fost comunicate acestuia la 15.XI.2012, 6.XI.2012 și 21.08.2012, respectiv la 20.06.2009 – interval de 3 ani de la momentul încetării contractului de închiriere.
Ca atare, culpa reclamantului constând în pasivitatea sa, manifestată prin lipsa de diligențe în termenul general de prescripție – prevăzut de art. 3 alin. (1) Decret nr. 167/1958 – de 3 ani - nu va putea fi considerată ca un temei de drept al prezentei acțiuni, potrivit adagio-ului (nemo auditur, propria turpitudine alleqans).
Această soluție derivă din însăși aserțiunea constantă a reclamantului, care arată că „înregistrează un număr ridicat de cereri prin care se solicită camere în Căminul de Nefamiliști din . prin ocuparea fără drept a camerei de către pârât…… imposibilitatea de a soluționa cererile …”.
Raționamentul este sui generis cel arătat anterior: dacă pârâtul ocupă fără drept camera de cămin din 20.06.2009, când a încetat contractul de închiriere, iar reclamantul nu a procedat la prelungirea acestuia printr-un contract (sau act adițional, cum arată în acțiune), iar cererile sunt numeroase și reclamantul nu le poate da curs, cum se justifică pasivitatea sa din 20.06.2009 până la 21.08.2012 - când a notificat prima dată pârâtul ?
Răspunsul este dat in terminis de legiuitor în art. 3, alin. 1 Decret 167/1958 care reglementează termenul general de …. aplicabil raporturilor juridice obligaționale - respectiv acțiunile personale întemeiate pe dreptul de creanță „termenul prescripției este de 3 ani…” începând cu momentul nașterii raportului juridic, ceea ce, arată conform înscrisurilor depuse de reclamant la dosar - filele 37-162 – faptul că obligația invocată este prescrisă – pct. 2 din acțiune și este lipsită de fundament juridic - pct. 1 din acțiune.
Ca atare, acțiunea în integritatea ei fiind analizată ca o acțiune cu două capete de cerere, primul capăt de cerere fiind calificat de instanță – ca atare, derivând din necesitatea dovedirii temeiului juridic al obligației de plată a chiriei, iar, subsidiar, acțiunea în evacuare, ca o cerere derivată din neexecuarea culpabilă a obligației principale, va fi respinsă ca fiind nefondată, cu efectul prevăzut în materia cheltuielilor de judecată, a dispozițiilor art. 274 și următoarele Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
• Respinge acțiunea civilă formulată de formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență „Sf. S.” Iași, în contradictoriu cu pârâtul I. L. C.;
• Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 1 iulie 2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat Ș.B.
Tehnored. U.E.
4 ex./29.11.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 16-12-2013, Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
