Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 12699/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâții C. V., pârât C. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde pârâtul C. V., lipsă fiind reprezentantul reclamantei și pârâta C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că, prin Serviciul Registratură, reclamanta a înaintat precizări.
Instanța procedează la legitimarea pârâtului C. V., datele de identificare ale persoanei fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Având cuvântul, pârâtul arată că a existat un angajament de plată cu reclamanta.
Instanța pune în dezbatere excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata penalităților de întârziere aferente perioadei ianuarie 2007-martie 2010, excepție invocată din oficiu de către instanță.
Pârâtul arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Instanța se va pronunța asupra excepției prin prezenta hotărâre.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Pârâtul C. V. precizează că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 aprilie 2013, pe rolul Judecătoriei Iași, sub numărul de înregistrare_, reclamanta . prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. V.șiC. G., obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 1.736,07 lei, cu titlu de penalități de întârziere în perioada ianuarie 2007 – octombrie 2011.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâții, a furnizat acestora energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. S-a afirmat că legal încheiat, contractul a dat naștere dreptului reclamantei de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate de energie termică, determinate potrivit prevederilor legale și a de a încasa contravaloarea serviciilor prestate, cu obligația corelativă pentru pârâtului de a achita la termen și integral facturile emise. S-a susținut că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere. De asemenea, reclamanta a susținut că, în temeiul art. 7201 din Codul de procedură civilă, a invitat pârâții la conciliere, dar că acest demers a fost fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1516 alin. 1 Cod civil, Legea nr. 325/2006 și Ordinul ANRSC nr. 483/2008. Din punct de vedere al materialului probatoriu, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile Codului de procedură civilă
Cererea a fost formulată prin administrator judiciar, reclamanta aflându-se în procedura insolvenței, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La cerere au fost anexate în copii certificate, următoarele înscrisuri: referatul de neprezentare la conciliere, convenția de facturare individuală a consumului de energie termică nr. 137/01.02.2007, facturi emise și neachitate, situația debitului defalcat, sentința civilă nr. 697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._, ”fișa de cont pentru operațiuni diverse”.
Legal citați, pârâții C. V.șiC. G. nu au depus întâmpinare.
Părțile nu s-au prezentat în fața instanței, judecarea cauzei făcându-se în lipsă în raport de solicitarea societății reclamante. În cadrul cercetării judecătorești s-a administrat la solicitarea reclamantei proba cu înscrisuri. Deși inițial instanța a încuviințat din oficiu proba cu expertiza contabilă, urmarea precizărilor formulate de către reclamantă și a lămuririlor aduse în cauză, s-a dispus revenirea asupra probei.
Din oficiu instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata penalităților de întârziere aferente perioadei ianuarie 2007- martie 2010, părțile fiind legal citate cu mențiunea de a pune concluzii cu privire la acest aspect.
La data de 15 octombrie 2013 reclamanta a înaintat la dosar în copie conformă cu originalul procesul verbal de conciliere directă încheiat cu pârâții la data de 11 iunie 2013, solicitând pe pronunțarea unei hotărâri în care să se specifice plata eșalonată a datoriei.
Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia “instanța se va pronunța mai intâi asupra execepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de pobe, ori duă caz, cercetarea în fond a cauzei”, reține următoarele:
Potrivit art. 1,7,8,11 și 21 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și art. 1903 -1904 Cod civil, drepturile de creanță, indiferent de izvorul lor sunt supuse prescripției extinctive, care este, potrivit art. 3 din decretul menționat, un termen general de 3 ani și care începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Sub aspectul aplicării legii în timp, instanța reține că potrivit art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, „Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit„. Prin urmare, prescripția urmează regimul instituit de Decretul nr. 167/1958.
În prezenta cauza,instanța constată că sumele solicitate cu titlu de penalități de întârziere au fost calculate în temeiul clauzei penale din convenția de facturare individuală a energie termice încheiată între părți. Potrivit dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 „Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția.” Reclamanta a făcut dovada actului întrerupător de prescripție care emană de la pârât, prin procesul verbal de conciliere directă încheiat la 11 iunie 2013, dând naștere curgerii unei nou termen. Față de cele reținute, instanța va respinge excepția invocată, ca neîntemeiată.
Analizând probele administrate în cauză prin raportare la susținerile reclamntei și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. C. S.A. și pârâții C. V.șiC. G.s-au stabilit raporturi contractuale, prin încheierea Convenției de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 137/01.02.2007. În executarea contractului, reclamanta a emis facturile fiscale depuse la dosar. Pârâții nu a achitat la termen facturile emise de către reclamantă, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere în temeiul art. 4 pct. 2 din contractul încheiat între părți. Mai mult, instanța reține că la data de 11 iunie 2013, s-a încheiat procesul verbal de conciliere directă, prin care pârâții C. V.șiC. G. au recunoscut debitul în valoare de 1736,07 lei, reprezentând contravaloarea penalităților la data de 30.04.2012.
În drept instanța reține că, deși societatea reclamantă a invocat dispozițiile noului cod civil, sunt incidente în cauză dispozițiile Codului civil de la 1865, art. 3 din legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului cod civil stabilind că „Actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz a săvârșirii ori producerii lor”.
Potrivit art. 969 din Codul civil de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În baza raporturilor juridice stabilite, reclamanta s-a angajat să pună la dispoziția pârâților a agentului termic, iar aceștia să achite contravaloarea serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise. Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de nici una dintre părțile contractante. În baza acestor relații stabilite, reclamanta, în calitate de furnizor de servicii a pus la dispoziția pârâților serviciile promise, emițând facturi fiscale aferente. Pârâții nu a realizat nici un fel de apărări legate de o eventuală excepție de neexecutare a contractului sau efectuarea unor plăți dovedite, mai mult chiar la data de 11 iunie 2013 au recunoscut debitul, solicitând achitarea cestuia în rate de 50 lei/lunar.
Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În atare situație, este suficient ca partea reclamantă să dovedească existența unui contract valabil încheiat și a caracterului cert al creanței sale, revenind pârâților obligația de a dovedi îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate sau excepții de neexecutare a contractului încheiat, or chiar cauze exoneratoare de răspundere.
Studiind înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că suma de bani rezultată în urma contabilizării tuturor sumelor facturate și neachitate de către pârât, cu titlul de penalitățile de întârziere aferente perioadei ianuarie 2007 – octombrie 2011 sunt în valoarea de 1736,07 lei.
Astfel, deși reclamanta a dovedit existența unui contract valabil încheiat, pârâții nu a realizat dovada stingerii acestor datorii prin plată sau altă modalitate legală. Neachitarea la termen a facturilor conduce la îndeplinirea corespunzătoare a condițiilor de acordare a penalităților de întârziere, ca modalitate convențională de acoperire a prejudiciului produs furnizorului. În privința penalităților, acesta au fost calculate potrivit dispozițiilor convenționale existente între părți, cu luarea în calcul a debitului, cuantumului procentual fixat și numărului total de zile de întârziere.
Pe cale de consecință, instanța va dispune admiterea a cererii de chemare în judecată și va obliga pârâții, în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1736,07 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2007 – octombrie 2011.
Având în vedere cererea reclamantei de eșalonare a debitului, față de dispozițiile 1101 Cod civil observând angajamentul de plată încheiat la data de 11 iunie 2013, instanța urmează a admite cererea de eșalonare a debitului, în 24 rate egale, lunare, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă instanța va consta că nu s-au cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata penalităților de întârziere aferente perioadei ianuarie 2007- martie 2010, invocată din oficiu de către instanță, ca neîntemeiată.
Admite acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, .. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40BRDE240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâții C. V., CNP_ șiC. G., CNP_, ambii cu domiciliul în Iași, ., nr. 41, ., ., județul Iași.
Obligă pârâții C. V.șiC. G., în solidar, să plătească reclamantei S.C. C.E.T. IAȘI S.A., suma de 1736,07 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2007 – octombrie 2011.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Admite cerera reclamantei în sensul eșalonării plății și obligă pârâții C. V.șiC. G., în solidar să plătească reclamantei S.C. C.E.T. IAȘI S.A., suma de 72,33 lei lunar, până la data de 25 a fiecărei luni, suma fiind eșalonată pe o perioadă de 24 de luni, începând cu începând cu luna rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cerere care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
5EX./31.01.2014
RED./TEHNORED. M.N.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 16-12-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
