Obligaţie de a face. Hotărâre din 02-10-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 33407/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. P.
Grefier G. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant N. I. OLGUȚA și pe pârât ., pârât . SUC. IAȘI, având ca obiect obligație de a face anulare clauze abuzive; restituire sumă; Legea 193/2000.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 25.09.2013, ulterior pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând, constată că:
Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._, reclamanta I. O. N. a chemat in judecata pe pârâtele . si . Sucursala Iasi, solicitand să se dispună:
- anularea clauzei 3 d din conventia incheiata intre părti ca fiind abuzivă;
- anularea clauzei 5 a din conventia incheiata intre părti ca fiind abuzivă;
- restituirea sumei de 8655 CHF, platită in virtutea clauzei 5 a din contract, clauză abuzivă, reprezentând comisionul de risc calculat de la data primei anuități si pana la data introducerii actiunii, sume ce urmeazăa fi actualizate in functie de indicele de inflatie de la data restituirii față de data platii fiecărei rate;
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului, calculata incepând cu data introducerii actiunii si pana la data platii efective,
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, a arătat ca la data de 21.08.2008 a incheiat cu pârâta conventia de credit nr._ prin care a contractat un credit cu garantie reală imobiliară, in valoare de 66.325 CHF, pe o perioada de rambursare de 300 luni, cu o dobândă fixă de 3,99% pe an conform clauzei 3 lit.a din conventie.
Fără ca pârâta să-si asume un minim risc decurgând din evolutia pietei monetare, art.5 lit.a din aceeasi conventie precizează că se percepe un comision de risc aplicat la soldul creditului, plătibil lunar in zilele de scadentă, pe toată perioada de derulare a conventiei de credit. In virtutea acestei clauze, a achitat pârâtei in perioada scursă de la incheierea conventiei suma de 8655 CHF, reprezentând comisionul de risc aferent creditării.
A mai arătat ca la data de 02 iulie 2012 a invitat reprezentantii pârâtei, in temeiul art.720 ind.1 C.pr.civ., in vederea rezolvării pe cale amiabilă a litigiului, insă opinia pârâtei rămâne aceeasi, că acest comision este intemeiat, in virtutea minimalizării riscului la care ar fi supusă banca, mai mult, i s-a adus la cunostință ca de fapt acest comision va fi redenumit comision de administrare credit, urmând a fi datorat in continuare, pe toata durata conventiei, in aceasi valoare procentuală.
In ce priveste clauza 3lit.d, banca isi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul aparitiei unor schimbări semnificative pe piata monetară, comunicând imprumutatului noua rata a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificata se va aplica de la data comunicării. Pârâta a inserat in contract dreptul său de modifica unilateral, fara informarea si acordul reclamantei pentru clauzele ce au determinat o asemenea măsură. Sintagma „ schimbări semnificative pe piata monetară” lasă loc indoielii si chiar abuzului. Pârâta nu a dat posibilitatea reclamantei de a verifica indeplinirea conditiilor pe care le include clauza contestata. In acest fel se cauzează in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei – credinte, un dezechilibru semnificativ in drepturile si obligatiile părtilor.
Astfel cum este formulat art.3 lit.d, ii oferă băncii dreptul exclusiv, discretionar, de a modifica dobânda, iar clauza analizata este ab initio abuzivă, intrucât exclude, prin modul in care este formulata, posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor pe care le cuprinde.
Reclamanta a mai aratat că, clauza privind obligatia de plata a comisionului de risc este abuzivă pentru ca nu a fost negociata direct cu consumatorul si pentru ca a cauzat in detrimentul reclamantei un dezechilibru contractual. Restituirea imprumutului a fost garantata prin ipoteca de rang I asupra apartamentului situat in Iasi, ., ., ., conform contractului de vânzare – cumpărare cu garantie reală imobiliara autentificat sub nr.2312/21.08.2008. Cuntumul garantiilor reale imobiliare depăseste valoarea creditelor acordate, in conditiile in care se plătesc dobânzi si comisioane. Suma totala datorata cu titlu de comision de risc reprezintă un procent important din valoarea creditelor acordate ( 1/3 din valoarea creditului). Dacă reclamanta si-a asumat 15 obligatii, banca si-a asumat doar 4.
Conform Directivei 93/13/CEE se permite un control jurisdictional al clauzelor abuzive. La aprecierea bunei – credinte trebuie acordata o pozitie deosebită fortei pozitiilor de negociere ale părtilor, iar aceasta conditie este indeplinită de catre comerciant atunci cand actionează in mod corect si echitabil față de cealalta parte, de ale carei interese legitime trebuie să tină seama.
Cum cuantumul comisionului de risc nu este echivalentul unui serviciu prestat de bancă față de reclamant, ci o altă dobândă a acesteia, rezultă că banca a abuzat de pozitie in raport cu reclamanta. Faptul că reclamanta a semnat conventia de credit nu conduce la concluzia ca aceasta a fost de acord cu toate clauzele si conditiile acesteia. Pârâta a transferat practic riscul catre imprumutat, incălcând astfel Legea 193/2000, in conditiile in care avea obligatia doar de a adopta mijloacele adecvate pentru a-l diminua.
Clauza referitoare la comisionul de risc este denumită ca fiind costul punerii la dispozitie a creditului, definitie identica cu cea a dobânzii curente. Pentru acelasi serviciu, acordarea creditului, au fost percepute mai multe costuri, fara ca distinctia intre acestea să fie exprimata clar si inteligibil, fără să existe o contraprestatie echivalentă pentru unele din aceste costuri.
Reclamanta a mai arătat că, pentru motivele expuse mai sus, clauza de la pct.5 lit.a din conditiile speciale ale conventiei de credit este lovită de nulitate absolută, ceea ce decurge din interesul de ordine publică ocrotit, respectiv protectia consumatorului. Sanctiunea nulității produce efecte retroactive ( prin realizarea clauzei privind scandenta anticipată).
Plățile efectuate catre pârâtă, cu titlu de comision de risc, au caracterul de plata nedatorata si se impune restituirea acestora in franci elvetieni sau echivalentul in lei, la data platii.
Dobânda legală este datorată pentru acoperirea prejudiciului cauzat creditului in cazul in care obligatia de a plati o sumă de bani este executata cu intârziere. Actualizarea sumei in raport de rata inflatiei este necesară, justă pentru repararea integrală a prejuciului.
In drept, reclamanta a invocat disp.art.946 – 948 C.civ.,Legea 193/2000, OUG 50/2010, OG 9/2000, OG 13/2011, art.274 C.pr.civ.
Atasat cererii, s-a depus in copie conventia de credit nr._/21.08.2008 (f.9-21).
Legal citată, pârâta . a depus intâmpinare (f.114), prin care a invocat exceptia netimbrării, exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii, arătând că, in materia achizitionării de produse financiare pentru creditele furnizate de entitățile bancare, pretul creditului este reprezentat de costul total al creditului. Pârâta a operat in cazul incheierii conventiei de creditare criticata cu un cost al creditului,parte a pretului creditului – si anume comisionul de risc – perceput ca atare in considerarea administrarii creditului ,iar solicitarea cenzurării acestui cost presupune insăsi cenzurarea pretului contractului.
Contractul este diriguit, in materia efectelor sale, de principiul fortei obligatorii a acestuia, principiu fundamentat pe interesul public de a asigura stabilitate raporturilor generate de actele juridice, respectiv de imperativul de ordin moral al respectării cuvântului dat . Contractul legal incheiat se impune nu numai părtilor, ci si instantei judecătoresti in cadrul litigiului dedus in fața sa.
Având in vizor,pe cât posibil, salvgardarea conventiei de livrare /furnizare bunuri sau servicii, Legea 193/2000 operează cu o institutie juridică aparte de cea a nulității actului juridic si anume cu cea a reputării ca nescrise a clauzelor constatate ca abuzive, o sanctiune sui generis ca natură juridică, transpusă in norma art.6 din Legea 193/2000.
Sanctiunea nu poate fi echivalata cu nulitatea absolută intrucât, pe de o parte, in materia contractului, nulitatea absolută este o sanctiune de invalidare totala a acestuia, iar pe de altă parte, constatarea a abuzivă priveste doar o clauză/clauze particulare, conventia putând fi continuată prin excluderea lor. Pe de altă parte, nulitatea absolută functionează obiectiv, depersonalizat, iar clauzele abuzive „ nu vor produce efecte asupra consumatorului”, deci numai in legătură cu o parte a raportului obligational si in legatură cu calitatea acesteia, rămânând generic valide. Dacă s-ar primi interpretarea ca sanctiunea este echivalentul nulității absolute se ajunge la situatia ilogică juridic ca față de aceeasi persoană ( fizică) aceeasi clauză este nulă absolut . ii priveste interesele „casnice”, dar este validă . priveste interesele de profesionist.
Santiunea lipsirii de efecte a unei clauze constatate drept abuzivă nu poate fi privita ca echivalent al nulității absolute, ci are congruență cu sanctiunea anulabilității.
Pârâta a mai precizat ca instanta nu are temei in cauza de față, să cenzureze existenta unui eventual caracter abuziv al pretului contractual in componenta sa reprezentand comisionul de risc.
Clauza pct.5.1lit.a din conditii speciale este clar si inteligibil exprimata. Comisionul de risc este clar exprimat procentual (0,22%) in conditiile speciale, cat si banesc in planul de rambursare aferent conventiei, nu este un comision ascuns.
Clauza pct.5lit.a nu trece examenul criteriilor legale pentr a fi calificata drept abuzivă întrucât perceperea comisionului de risc nu este natura sa creeze, in sine, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile părtilor si anume in defavoarea imprumutatului, deoarece:
Un consumator ( diligent cu interesele sale) accepta ofertele de finantare de pe piata concurentială de profil functie de criteriul costului acestora. Oferta apare cu atât mai favorabilă cu cât costul total – indiferent de denumirea si natura componentelor - este mai mic. Pentru compararea ofertelor a fost edictat conceptul de dobândă anuală efectivă „D.” ce reflectă in exprimare procentuală anuală toate costurile unui credit. Reclamanta a incheiat contia privind-o drept optimă in comparatie cu celelalte produse financiar – bancare existente pe piata si aceasta după luarea in calcul a tocmai costului total al creditului (D. 7,5% mentionata in planul de rambursare accesoriu conventiei) ce reflectă si componenta comisionului de risc.
Perceperea unui comision de risc nu se rezumă in planul particular al relatiei cu reclamanta la situatia ca pârâta ar inregistra un risc de a nu-si valorifica creanța, intrucât nu ar exista garantii reale constituite in favoarea sa. Unitatea bancara riscă să nu-si incaseze creanta in caz de neplată si din pricina devalorizării accentuate a garantiilor ce i-au fost constituite sau a imposibilității regresării asupra asigurătorului garantiei in cazul in care imprumutatul nu reînnoieste polita de asigurare, iar bunul piere fortuit.
Pârâta a mai precizat ca reclamanta nu poate demonstra un interes actual, de natura celui proteguit juridic prin dispozitiile Legii 193/2000, cu privire la invalidarea clauzei pct.3lit.d din Conditiile speciale ale conventiei, cat timp acestea si-au epuizat efectele anterior promovării actiunii. Conventia de credit a suferit o redefinire a drepturilor si obligatiilor continut al acesteia prin implementarea tacită, anterior promovării actiunii, a disp.OUG 50/2010. In legătura cu clauza pct.3lit.d ce permitea băncii, in conditii de schimbare semnificativă a pietei monetare să modifice rata dobânzii curente, incepând cu august 2010, singurul algoritm de stabilire a dobânzii variabile este cel care se bazează pe formula marjă fixă a băncii ( neschimbabilă) + LIBOR. P. la data implementării OUG 50/2010 nu s-a intâmplat ca banca să modifice unilateral rata dobânzii.
In drept, pârâta a invocat disp.art. 115 C.pr.civ.
Din oficiu, s-a invocat exceptia lipsei calității procesual pasive a paratei . Sucursala Iasi.
Prin incheierea de la termenul din 03.04.2013, au fost respinse exceptiile netimbrării si a prescriptiei dreptului material la actiune pentru captele 1, 2 si 3 de cerere. A fost admisa exceptia lipsei calității procesual pasive a paratei . Sucursala Iasi.
In probatiune, instanta a incuviintat reclamantei proba cu inscrisuri si interogatoriul pârâtei ., iar pârâtei proba cu inscrisuri si interogatoriul reclamantei .
In ce priveste interogatoriul propus a fi luat reclamantei, aceasta proba nu s-a putut administra, in conditiile in care pârâta nu a depus formularul de interogatoriu.
In ce priveste răspunsul pârâtei la interogatoriu, acesta nu poate fi retinut in probatiune, având in vedere ca cel depus la dosarul cauzei nu prezintă dovada ca răspunsurile consemnate ar emana de la reprezentatul pârâtei, in sensul art.222 C.pr.civ.
La dosar s-au depus inscrisuri de catre ambele părti.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Reclamanta N. I. O. a încheiat cu pârâta S.C. VQLKSBANK R. SA. convenția de credit nr. nr._/21.08.2008 pentru un împrumut în valoare de 66.325 CHF, pentru o perioadă de creditare de 300 luni, în cauză solicitând constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale incluse in art. 3 lit. d din Condițiile Speciale, art.5 lit.a din conditiile speciale ale conventiei.
Raportat la admiterea exceptiei lipsei calității procesual pasive a paratei . Sucursala Iasi, actiunea de față urmează a fi respinsă in contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
In ce priveste actiunea formulata in contradictoriu cu pârâta V. R. SA, instanța reține că reclamanta, raportat la obiectul convenției de credit și partea contractantă, se încadrează în prevederile Legii nr. 193/2000 care la art. 2 al. 1 stabilește că prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intrã sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
De asemenea art. 1 al. 3 din actul normativ menționat dispune că se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
În cauză, o primă clauză criticată de reclamantă ca având caracter abuziv este cea prevăzută la pct. 3 lit. d din „Condițiile speciale" ale convenției de credit nr._/21.08.2008.
Această clauză se referă la „data ajustării dobânzii" și are următorul conținut: Data ajustării dobânzii: "Banca isi rezerva dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente in cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetara comunicând împrumutatului noua structura a ratei dobânzii; rata dobânzii astfel modificata se aplica de la data comunicării."
Analizând această clauză instanța constată că pârâta ., fără a negocia direct cu reclamanta, și-a rezervat dreptul de a revizui rata dobânzii curente, în cazul unor schimbări pe piața monetară printr-o clauză care instituie avantaje pentru pârâtă, permițându-i să majoreze dobânda arbitrar, fapt ce determină o încălcare evidentă a intereselor economice ale împrumutatei, aceasta fiind determinată a achita o sumă mai mare de bani decât cea stabilită inițial prin creșterea ratei împrumutului de rambursat.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei în sensul că această clauză este exclusă controlului privind caracterul abuziv.
Astfel, art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE și art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu înlătură de la controlul caracterului abuziv orice clauză privind prețul, ci fac trimitere la adecvarea dintre preț și valoarea prestației, respectiv serviciile ori produsele oferite în schimb, precum și la condiția ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil.
Instanța reține însă că astfel cum a fost inserată în convenția de credit clauza referitoare la posibilitatea unilaterală a băncii de a revizui rata dobânzii este doar o parte a costului contractului.
Posibilitatea rezervată de pârâtă ca în cazul unor schimbări semnificative pe piața monetară, să poată modifica unilateral rata dobânzii, nu poate fi acceptată, deoarece scindarea costului contractului induce ideea unor rațiuni diferite de percepere a componentelor prețului, ce ar fi trebuit aduse la cunoștința reclamantei la momentul încheierii convenției, printr-o informare corectă, completă și precisă a împrumutatei cu privire la data și modul de ajustare a dobânzii cunoscute .
Clauza care dă dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda nu este raportată la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind menționat generic, fiind de netăgăduit ca piața financiară evoluează diferit în funcție de indicele la care se raportează.
Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă era necesară și proporțională prin raportare la obligațiile reciproce.
Prin necircumstanțierea în nici un mod a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând practic la libera sa apreciere majorarea dobânzii, această clauză încalcă prevederile legale incidente în materie, fiind de natură să îl prejudicieze pe consumator.
Potrivit art. 4 alin. 1,2 din Legea nr. 193/2000, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. O clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000 prevede, de asemenea, că dacã un comerciant pretinde cã o clauzã standard preformulatã a fost negociatã direct cu consumatorul, este de datoria lui sã prezinte probe în acest sens, pârâta însă nu a dovedit că ar fi procedat la o informare completă și la o identificare în funcție de elemente obiective a clauzei inserate la art. 3 lit. d din conditiile speciale din contract.
Pentru motivele expuse, instanța urmează a constata nulitatea absolută partială a conventiei de credit, în ceea ce priveste această clauză .
A mai solicitat reclamanta invalidarea clauzei 5 lit.a din conditiile speciale ale conventiei,privind comisionul de risc, in cuantum de 0,26 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar in zile de scadentă ,pe toata perioada de derulare a conventiei.
Comisionul de risc a fost incasat de catre pârâtă pana la 30.07.2010, ulterior fiind incasat cu titlu de comision de administrare (f.165).
Încheierea contractului de credit s-a facut prin instituirea unei garantii reale imobiliare ( ipoteca) de rang 1 in favoarea bancii, asupra imobilului situat in Iasi, ., ., ., aflat in proprietatea imprumutatei.
Clauza de la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale Convenției de credit are ca obiect stabilirea unui comision, așadar a unui element component al costului creditului, ceea ce, aparent, ar plasa această clauză sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și, deci, această clauză nu ar putea fi supusă controlului privind caracterul abuziv. Trebuie însă observat faptul că nici art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, nici art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu exclud automat și nediferențiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, ci fac referire la adecvarea dintre preț și serviciile sau produsele oferinte în schimb (fiind necesar să existe o contraprestație corespunzătoare prețului perceput), precum și la necesitatea ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil. Or, în prezenta cauză, clauza referitoare la comisionul de risc este doar o parte a costului contractului; partea cea mai importantă a costului contractului este dată de dobânda la credit, la care se adaugă o . comisioane, printre care și cel de risc.
Secțiunea 3, intitulată „Costuri” din condițiile generale ale convenției de credit, la art. 3.5, definește comisionul de risc ca fiind acel comision perceput pentru punerea la dispoziție a creditului, definiție care este identică în substanță cu cea oferită de art. 3.1 cu privire la dobânda curentă. Nici o altă prevedere contractuală, fie ea din Condițiile generale sau speciale, nu oferă alte informații cu privire la destinația comisionului de risc, justificarea acestuia.
În consecință, se constată că pentru același serviciu (acordarea creditului) se percep două costuri, fără ca distincția dintre aceste costuri să fie exprimată în mod clar și inteligibil, așa cum cer art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE și art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000. Perspectiva din care simpla determinare a prețului, sub forma unui procent din soldul creditului, ar reprezenta o exprimare clară și inteligibilă a clauzei referitoare la preț nu poate fi primită, întrucât scindarea costului contractului induce ideea unor rațiuni diferite de percepere a componentelor prețului, ce trebuie cunoscute de cocontractant, trebuie să fie transparente, condiție ce nu e îndeplinită în speță.
De altfel, în preambulul Directivei 93/13/CEE se menționează că, deși aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra raportului calitate/preț al bunurilor sau serviciilor furnizate, totuși acest raport poate fi luat în considerare la aprecierea corectitudinii altor clauze. Această declarație va fi interpretată de instanță, raportat la situația din prezenta cauză, în sensul că, întrucât, cel puțin aparent, pentru același serviciu sunt percepute două costuri, poate fi analizat caracterul eventual abuziv al unuia dintre ele, prin prisma perceperii, deja, a celuilalt cost. De asemenea, prevederea mai multor clauze având ca obiect costuri diferite percepute pentru același serviciu aduce în discuție problema existenței unei veritabile contraprestații pentru unele dintre aceste costuri, în speță comisionul de risc, aspect ce va fi analizat însă cu prilejul examinării cerinței bunei credințe în stipularea clauzei cenzurate.
In aceste conditii, poate fi analizat caracterului eventual abuziv al clauzei de la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale Convenției de credit, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 193/2000.
Clauza privind comisionul de risc a fost deja prevăzută, în mod imperativ, în Condițiile generale ale convenției. Pârâta nu a făcut o probă a negocierii acestei clauze( desi probabil aceasta ar fi fost teza probatorie in propunerea interogatoriului, care nu a mai fost depus), astfel că instanta constată îndeplinită condiția lipsei de negociere a clauzei privind comisionul de risc.
În condițiile în care însăși destinația comisionului de risc nu a fost clarificată în contract, din prevederile contractuale rezultând că el ar avea același rol ca și dobânda (respectiv remunerarea pârâtei pentru acordarea creditului), iar funcția acestui comision a fost explicată de pârâtă abia prin întâmpinare, nefiind vorba de o funcție evidentă și uzuală, precum cea a dobânzii, era aproape imposibil pentru un consumator diligent, dar fără cunoștințe de specialitate în domeniu, să poată negocia acest comision, al cărui rol și mod de funcționare nu-i era cunoscut.
Pentru acest considerente, fiind probat prin cele retinute si dezechilibrul semnificativ creat între părti, în detrimentul consumatorului, prin inserarea acestei clauze în contract, instanța apreciază că se impune constatarea nulității clauzei înscrise la pct. 5 lit. a din „condițiile speciale” ale convenției de credit nr._/01.06.2007, privind comisionul de risc, clauză constată a fi abuzivă.
Cu privire la cererea reclamantei privind restituirea comisionului de risc, devenit comision de administrare, instanta retine că, deși conventia de credit este un contract cu executare succesivă, doctrina si practica au subliniat în nenumărate rânduri că în cazul unor astfel de contracte se aplică exceptia de la efectul retroactiv si de la principiul repunerii în situatia anterioară, nulitatea producându-si efecte doar pentru viitor doar atunci când există o imposibilitate obiectivă a restabilirii în natură a situatiei anterioare (de exemplu, contract de închiriere, contract de întretinere executat partial). În cazul unei conventii de credit, este evident că există posibilitatea restabilirii în natură a situatiei anterioare, dat fiind că este vorba de restituirea unor sume de bani (de către bancă ori de către consumator, după caz). In aceste conditii, va fi obligată pârâta V. ROMANIA SA la restituirea catre reclamantă a sumei de 2667,71 CHF, achitata cu titlu de comision de risc de la data primei anuități si pana la data de 30.07.2010, la care se adaugă dobânda legala de la data introducerii actiunii – 31.10.2012 si pana la data plății efective.
Raportat la extrasul de cont depus de reclamantă, instanta retine faptul că aceasta a achitat comisionul de risc numai pâna la data de 30.07.2010, iar de la acest moment a achitat un comision de administrare . In virtutea principiului disponibilitatii, ce guvernează procesul civil, instanta retine ca nu pot fi restituite sumele reținute de parată cu titlu de comision de administrare, atât timp cat reclamanta nu a solicitat constatarea nelegalității perceperii unui astfel de comision si nici restituirea sumelor platite cu acest titlu.
Neîntemeiata este si pretenția reclamantei, de actualizare a sumei cu indicele de inflatie, atat timp cat plata comisionului de risc s-a facut in moneda europeană CHF, restituirea urmând a se face in aceeași modalitate, iar indicele de inflatie este un criteriu de reparatie a prejudiciului suferit prin devalorizarea monedei nationale si nu a unei monede europene.
Pe cale de consecinta, actiunea reclamantei in contradictoriu cu pârâta V. R. SA va fi admisă in parte, in sensul celor de mai sus.
In ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de reclamantă, instanta retine că nu s-a facut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, astfel că nu pot fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanta N. I. – Olguța, domiciliata in Iasi, ., ., ., jud.Iasi, în contradictoriu cu pârâtele ., cu sediul în București, ., . 10, sector 2 si . – Sucursala Iasi, cu sediul in Iasi, ., jud.Iasi.
Respinge actiunea formulată de reclamanta N. I. – Olguța in contradictoriu cu pârâta V. R. SA – Sucursala Iasi ca fiind introdusă impotriva unei persoane fara calitate procesuală pasivă.
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanta N. I. – Olguța în contradictoriu cu pârâta ..
Constată nulitatea clauzelor menționate la:
- art. 3 lit. d din „Condițiile speciale” ale convenției de credit nr._/21.08.2008 privind „data ajustării dobânzii”,
- art.5 lit.a din „Condițiile speciale” ale convenției de credit nr._/21.08.2008 privind „comisionul de risc.
Obligă pârâta V. ROMANIA SA la restituirea catre reclamantă a sumei de 2667,71 CHF, achitata cu titlu de comision de risc de la data primei anuități si până la data de 30.07.2010, la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii actiunii pana la data platii efective.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata diferentei de 5987,29 CHF cu titlu de comision de risc si cererea de actualizare a debitului cu indicele de inflatie.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei V. ROMANIA SA la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2013.
Președinte, Grefier,
P.O. S.G.
Red./Tehnored. P.O.
5 ex./02.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9613/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
