Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 16516/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. C.
GREFIER V. I. D.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL în contradictoriu cu pârâtul T. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederază faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepției prescripției dreptului la acțiune și asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 11.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 18.11.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea inregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /24.05.2013 reclamanta S.C.” C. SA „ Iași, societate în insolvență, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul T. C., obligarea acestuia la plata sumei de 1987,66 lei, reprezentând c/v penalități de întârziere calculate la facturile de energie termică restante în perioada octombrie 2007-ianuarie 2012.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru potrivit disp. art. 77 din Legea nr.85/2006 actualizată.
In motivare reclamanta a arătat că, în calitate de furnizor de energie termică a încheiat cu paratul Convenția de facturare individuală a consumului, avand nr. 1170/23.10.2007, în baza căreia a furnizat acestuia diverse cantități de energie, pentru care a emis facturi fiscale în vederea încasării contravalorii, evidențiate în cadrul componentei sold de la 12.04.2013.
A menționat reclamanta că paratul nu a respectat obligația de plată la scadență a sumelor datorate în baza facturilor emise fiind calculate penalități de întarziere, potrivit disp. art.20 alin.1 din contract, iar în speță nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile a medierii dată fiind aflarea sa în insolvență.
Nu în ultimul rand, a menționat reclamanta că a încercat stingerea diferendului pe cale amiabilă, încheind cu paratul procesul verbal de conciliere cu nr. 1311/25.01.2012, dar acesta nu și-a respectat angajamentul de plată.
În drept au fost invocate disp. art.1270 alin.1 C.civ, art.1516 alin.1, art.1169 coroborate cu disp. Legii nr.325/2006, Ordinul ANRSC nr.483/2008.
În susținerea pretențiilor sale reclamanta a anexat înscrisuri in copii certificate ” conform cu originalul” (f.4-28).
Pârâtul nu a depus întampinare în termen legal și nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
La primul termen de judecată instanța, din oficiu, a invocat prescripția dreptului la acțiune în privința penalităților de întarziere mai vechi de 3 ani, cu privire la care reclamanta a formulat un punct de vedere în scris, înregistrat sub nr._/28.10.2013, la care a anexat înscrisuri (f.35-43) .
La termenul din 16.09.2013 instanța a pus în discuție, având în vedere disp. art.248 alin.1 NCPC excepția prescripției dreptului la acțiune pe care o va analiza cu prioritate și o consideră întemeiată din următoarele considerente:
După cum reiese din art. 6 alin. (4) C.civ. și art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a NCC prescripțiile extinctive (precum și decăderile și uzucapiunile) începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, ceea ce semnifică faptul că legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă.
Referitor, așadar, la prescripțiile începute sub imperiul fostului Decret nr.167/1958 instanța poate să invoce din oficiu excepția, deoarece Legea nr. 71/2011 nu cuprinde vreo dispoziție specială în acest sens, ceea ce înseamnă că se aplică regula stabilită de art. 6 alin. (4) C.civ., care nu face vreo distincție între dispozițiile de drept material și cele procesuale în materia prescripției.
În acest context conform prev. art.1 din Decretul nr.167/1958, cu modificările și completările ulterioare ” Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.”, iar art.3 din același text de lege stabilește termenul general de prescripție de 3 ani, în timp ce art.12 din Decretul nr.167/1958 prevede că dreptul la acțiune cu privire la prestațiile succesive se stinge printr-o prescripție deosebită, în același termen de 3 ani pentru fiecare prestație lunară, iar raportat la considerentele expuse dispozițiile incidente în materia întreruperii cursului prescripției sunt cele prevăzute de art.16 din Decretul nr.167/1958, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, reclamanta a invocat recunoașterea de către pârâtă a dreptului a cărui acțiune se prescrie, prin acceptarea la plată a facturilor, împrejurare care în opinia sa a întrerupt cursul prescripției în conformitate cu disp. art. 16 lit.a din Decretul nr.167/1958, însă din fișa de cont pentru operații diverse depusă ulterior, prin raportare la componenta sold clienți aflată la dosar nu reiese că pentru facturi scadente în perioada octombrie_10 au fost efectuate plăți care să producă acest efect.
Așadar, atitudinea de pasivitate a reclamantei în privința exercitării dreptului la acțiune în termenul de 3 ani pentru parte din penalități determină ca suma de 1986,86 lei, cu acest titlu să fie prescrisă, context în care instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va respinge cererea reclamantei cu privire la acestea.
În ce privește fondul pretențiilor deduse judecății, instanța reține că atat facturile fiscale cat și Convenția de facturare individuală a consumurilor anexă la contractul de furnizare a energiei termice având nr.1170/23.10.2007 fac dovada raporturilor contractuale derulate de părți precum și a existenței manifestării de voință a acestora în sensul asumării unor obligații reciproce, având astfel putere de lege in accepțiunea prev. art. 969 C. civil (actual art. 1270 NCC).
Astfel facturile fiscale reprezintă contracte în formă simplificată, în accepțiune art. 46 C.comercial, iar potrivit contractului menționat reclamanta s-a obligat să asigure consumatoarei parate continuitatea serviciului de furnizare a energiei termice (art.5 pct.6 ), avand dreptul să factureze cantitățile de energie și să încaseze lunar contravaloarea cantităților furnizate (art.4 pct.1), cu obligația corelativă a pârâților de a achita integral și la termen contravaloarea acestui serviciu, pe baza facturilor emise in acest scop (art.7 pct.1 ), în cazul întârzierii la plată S.C. C. S.A. Iași fiind indreptațită să aplice penalități de intârziere, conform disp. art.20 alin.1 lit. b din contract.
În condițiile în care paratul a achitat cu întarziere contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada mai 2010-ianuarie 2012 reclamanta s-a prevalat de disp. art. 20 alin.1 lit.b din contract, acord care are valoarea unei clauze penale potrivit art.1066 și urm. C.civ. (incident la data încheierii contractului), reprezentând o modalitate de evaluare anticipată a prejudiciului cauzat reclamantei în caz de neexecutare sau executare cu întârziere a obligațiilor de către cealaltă parte și a calculat penalități de întarziere în procent de 0,1% pentru fiecare zi, ce însumează doar 0,80 lei, după cum rezultă din cuprinsul componentei sold clienți coroborată cu facturile fiscale aflate la dosar, cu privire la care pretențiile sale sunt întemeiate, motiv pentru care instanța va admite în parte cererea și va obliga paratul la plata acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile restante mai vechi de 3 ani.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. „C. IAȘI” S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului, nr.25, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul T. C., cu domiciliul în Iași, ., .. B, parter, ..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 0,80 lei, reprezentând contravaloare penalități de întârziere aferente sumelor restante cu titlu de c/v energie termică .
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata sumei 1986,86 lei cu titlu de penalități, întrucât s-a prescris dreptul la acțiune .
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2013.
Președinte, Grefier,
C.C. D.V.I.
Red. Pr.C.C.
4 ex./03.02.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 245/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
