Plângere contravenţională. Hotărâre din 17-12-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 12790/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 17.12.2013
Instanța constituită din:
Președinte: Z.-L. M.-O.
Grefier - B. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul C. C. în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI-B.R., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petentul C. C., înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ din 17.04.2013, acesta a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție I.i – Biroul Rutier, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 12.04.2013, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 675 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.44 alin.4 Regulamentul OUG nr. 195/2002 și tot cu amendă în cuantum de 675 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.148 alin.12 din Regulamentul OUG nr. 195/2002, sancționate de dispozițiile art. 102 alin.1 pct.10 și 35 din OUG nr. 195/2002. Prin același proces verbal s-a dispus și confiscarea mijlocului special de avertizare, precum și reținerea certificatului de înmatriculare.
Plângerea a fost legal formulată în termenul prevăzut de art. 31 din O.G.2/2001 și era scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr.2/2001, în vigoare la data înregistrării sale pe rolul instanței.
În motivarea plângerii petentul arată că în data de 12.04.2013, a fost oprit de un agent de poliție din cadrul intimatei care a întocmit procesul verbal contestat reținând în mod neîntemeiat faptele descrise, respectiv că avea montate mijloace speciale de avertizare neomologate și că pe geamul din spate al autovehiculului avea aplicate folii de culoare neagră neomologate.
Petentul arată că a explicat polițistului că pentru folia aplicată pe lunetă și nu pe geam deține o declarație de conformitate eliberată de S.C. Corporation P.C. S.R.L. care deține autorizația nr. 329/23.08.2011 pentru efectuarea acestor lucrări și că deținea în cabină un avertizor, nemontat, de la fostul proprietar și, mai mult, inutilizabil.
În drept sunt invocate dispozițiile OG nr.2/2001. Anexat acesteia, petentul depune la dosar, în copie certificată conform cu originalul: procesul verbal contestat, act de identitate, declarație de conformitate, permis de conducere și dovadă de circulație.
Prin rezoluția privind regularizarea cererii de chemare în judecată, instanța a pus în vedere petentului să indice denumirea și sediul intimatului, precum și toate mijloacele probatorii.
În data de 12.06.2013 și în termenul acordat potrivit dispozițiilor art. 201 alin.1 N.C.P.C., intimatul formulează și depune la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea de fapt a întâmpinării intimatul arată că prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 12.04.2013, petentul C. C. a fost sancționat cu o amendă totală de 1350 lei și 18 puncte penalizare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 102 alin.1 pct. 10 și 35 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 12.04.2013, în jurul orei 14, a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe ., având montate mijloace speciale de avertizare neomologate și aplicate pe geamurile laterale spate folie neomologată, împiedicând vizibilitatea peste limita prevăzută de legislația în vigoare.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 148, 205, 315 NCPC. OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002 și HG nr. 1391/2006.
În apărare, intimatul solicită proba cu înscrisuri și proba testimonială în persoana martorului ocular (și asistent) A. I..
Prin întâmpinare, intimatul solicită totodată, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin.2 teza aIIa N.C.P.C., judecata cauzei în lipsa reprezentanților săi.
În administrarea probei cu înscrisuri, în data de 25.06.2014, intimatul depune la dosar raportul agentului constatator.
În cauză a fost audiat martorul asistent și din lucrări A. I., a cărui declarație este atașată la dosarul cauzei.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 12.04.2013, petentul C. C. a fost sancționat cu o amendă totală de 1350 lei și 18 puncte penalizare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 102 alin.1 pct. 10 și 35 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 12.04.2013, în jurul orei 14, a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe ., având montate mijloace speciale de avertizare neomologate și aplicată pe geamul din spate folie de culoare „neagră” neomologată.
Analizând procesul verbal sub aspectul legalității, instanța urmează a constata că acesta nu este viciat de motive de nulitate relativă sau absolută.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 102 alin.1 pct. 10 și 35 din O.U.G. nr. 195/2002: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice (...) deținerea, montarea sau folosirea în circulația pe drumurile publice a mijloacelor speciale de avertizare sonoră sau luminoasă pe vehiculele care nu au acest drept (pct. 10), aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor pe parbriz, lunetă sau geamurile laterale cu excepția celor omologate și/sau certificate de către autoritatea competentă și care sunt marcate corespunzător”.
Potrivit dispozițiilor art. 98 alin.1 și alin. 4 lit. d O.U.G. nr.195/2002: „amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor amendă aplicate; casele de sancțiuni sunt următoarele ...d) clasa a I. – de la 9 la 20 puncte amendă”.
Potrivit dispozițiilor art. 112 alin.1 lit.l O.U.G. nr.195/2002: „certificatul de înmatriculare(...) se reține de către poliția rutieră în următoarele cazuri ...l) autovehiculul sau tramvaiul are aplicate pe parbriz, lunetă sau geamurile laterale afișe sau reclame publicitare, folii neomologate și/sau nemarcate corespunzător (...);
Potrivit dispozițiilor art. 96 alin. 5, 6 lit.a O.U.G. nr.195/2002: „confiscarea se dispune de către poliția rutieră prin procesul verbal de constatare a contravenției o dată cu aplicarea sancțiunii amenzii; sunt supuse confiscării ...a) mijlocele speciale de avertizare luminoase și sonore, deținute, montate și folosite pe alte autovehicule decât cele prevăzute la art. 32 alin.2,3”.
Instanța reține că dispozițiile art. 102 alin.1 pct. 10 și 35 din O.U.G. nr. 195/2002, indicate în procesul verbal fac referire atât la conținutul contravenției (constatare), cât și la sancțiunile aplicate (sancționare), astfel încât nu se mai impune și analizarea textelor de lege indicate de agentul constatator cuprinse în HG nr. 1391/2006 care este, în fapt, doar un regulament de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
În cauza dedusă judecății, prezumția de temeinicie a procesului verbal este dublată, în plan probatoriu, de raportul agentului constatator T. C. C. (fila 13 dosar), întocmit la data de 11.06.2013 care confirmă împrejurările săvârșirii faptelor contravenționale de către petent și constatarea nemijlocită a acestora
De asemenea, raportul agentului constatator este confirmat de împrejurarea că petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, în prezența unui martor ocular, prezumție judiciară, însă care are greutate și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins, acela al recunoașterii aspectelor consemnate în procesul verbal și întărit prin declarația martorului A. I. care arată în mod expres că „probabil, geamul era foliat deoarece era mai întunecat decât un geam obișnuit și că pe acest geam nu scria nimic”.
Astfel, răsturnând sarcina probei, instanța reține că petentului îi revenea obligația, raportat la dispozițiile art. 249 N.C.P.C., de a dovedi, prin probe, susținerile din plângerea formulată. Petentul, însă, nu a solicitat și nu a administrat în cauză nici o probă de natură a combate mențiunile procesului verbal contestat, cu excepția înscrisului intitulat „declarație de conformitate”. Acest înscris, însă, nu prezintă utilitate probatorie întrucât nu servește complinirii obligației legale, aceea de a echivala cu o „folie omologată și/sau certificată de către autoritatea competentă și marcată corespunzător”. S.C.Corporation PC SRL este o societate care comercializează astfel de produse, însă declarația de conformitate nu echivalează omologare, operațiune ce intră în sarcina RAR și care constă în verificarea și marcarea corespunzătoare a foliei.
În ceea ce privește prima faptă contravențională, instanța constată, din conținutul său obiectiv că aceasta este săvârșită inclusiv sub forma deținerii mijlocului special de avertizare sonoră, fiind, deci neconcludentă împrejurarea că, la momentul controlului în trafic, acesta nu ar fi fost funcțional. Împrejurarea deținerii avertizorului sonor a fost, de altfel, recunoscută de petent, inclusiv în cuprinsul plângerii.
Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile art. 102 alin.1 pct. 10 și 35 din O.U.G. nr. 195/2002 cu referire la art. 98 alin.1 și alin. 4 lit. d O.U.G. nr.195/2002 și la gradul de pericol social concret al faptelor, instanța apreciază că sancțiunile principale aplicate petentului în cuantumul minim prevăzut de dispozițiile legale au fost corect individualizate.
Sancțiunile complementare, respectiv confiscarea mijlocului de avertizare sonoră și reținerea certificatul de înmatriculare au fost, de asemenea, corect stabilite și aplicate.
În consecință, având în vedere că potrivit faptelor reținute în procesul-verbal de contravenție organul constatator a aplicat în mod corect sancțiunile contravenționale, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr.2/2001, republicată, va respinge ca nefondată plângerea contravențională.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 O.G. nr. 2/2001, introdus prin Legea nr. 74/2012, în vigoare în perioada 15.02.2013 – 29.06.2013, până la modificarea sa prin art. 53 O.U.G. nr. 80/2013: „În cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat”.
Față de aceste prevederi legale și de soluția dată asupra plângerii contravenționale, având în vedere ansamblul cheltuielilor judiciare ocazionate de prezentul litigiu, instanța va obliga petentul să plătească în favoarea Statului cheltuieli judiciare în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. C., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/12.04.2013 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI –Biroul Rutier, CF_, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași.
Obligă petentul să plătească în favoarea Statului cheltuieli judiciare în cuantum de 100 lei.
Cu apel în 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2013.
Președinte, Grefier,
Z.-L. M.-OanaBondar R.
Red/ Tehnored Z-L M-O./B.R.
4 ex./28.04.2014/2com-28.04.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 9696/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
