Pretenţii. Sentința nr. 9696/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9696/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 22136/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 9696/2013
Ședința publică de la 25.06.2013
Instanța constituită din:
Președinte: Ș. B.
Grefier: R. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari . 13 și pe pârâta P. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru datele de 10.06.2013,17.6.2013 și apoi pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.07.2012, sub nr. de dosar_, reclamanta Asociația de Proprietari D., PT 13, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pârâta P. S., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2264,73 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru 04._ și suma de 2472,56 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada 04.2009 – 05.2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca pârâta este proprietara apartamentului nr.15 din Iași, ., .. B, și face parte din Asociația de Proprietari D. PT 13, iar în conformitate cu statutul asociației și cu art. 46 din Legea nr. 230/2007, erau obligate la plata cotei parți din cheltuielile asociației. Deoarece pârâtele nu au achitat la termenele de scadență cotele de întreținere au fost calculate penalități de întârziere în procent de 0,2 % pe zi de întârziere.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, în temeiul art. 31 din Regulamentul - Cadru al Asociației de P. – Anexa 2 din Legea nr.114/1996 și art. 50 alin.2 din Legea nr. 230/2007.
În susținerea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri, în copie: sentința civilă nr. 271/07.07.1997, fișa individuală la solduri pentru P. S., fișa penalități la cheltuieli de întreținere pentru P. S. pentru perioada 01.04._12; decizia nr. 92/29.05.2008, decizia nr. 72/28.05.2009, decizia nr. 65/27.05.2010.
Cererea a fost motivata în drept pe dispozițiile art. 46, art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 230/2007 art. 25, alin. 1, 2 și 3.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civil, s-a solicitat judecarea cauzei și în absența reprezentanților reclamantei.
Pârâta legal citată, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (fila 73 dosar) și a consemnat următoarele:
Solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată, constatarea intervenirii prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru sumele înscrise în listele de plată mai vechi de trei ani și radierea acestora din listele de plată ca efect al intervenirii prescripției extinctive cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă și excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind cheltuielile de întreținere și a penalizărilor de întârziere pretinse de reclamantă pentru perioada aprilie 2009 – iunie 2009, avându-se în vedere că acțiunea a fost introdusă în luna iulie 2012, după trei ani de la scadența datoriilor menționate mai sus.
Cheltuielile de întreținere restante și penalitățile de întârziere nu sunt calculate în mod corect de reclamantă.
Reclamanta a efectuat imputația plăților încât ceea ce plătea pentru stingerea debitului principal era trecut la penalizări de întârziere, astfel încât a început să figureze în listele de plată cu datorii din ce în ce mai mari, deși achita lunar cheltuielile de întreținere curente, ca atare plata cheltuielilor de întreținere curente făcând-o prin virament bancar.
Reclamanta nu a calculat corect nici cheltuielile cu încălzirea, înscriind în listele de plată sume foarte mari, pe care nu le datorează.
În adresa nr._/24.11.2006 adresată Președintele A.N.R.S.C. către C.E.T. Iași se menționează explicit că apartamentele care au izolat coloanele „vor plăti cota parte ce le revine din cantitatea de energie termică pentru încălzire, aferentă instalațiilor de încălzire din spațiile comune ale imobilului de tip condominiu – casa scării, culoare, spălătorii, uscătorii, holuri și alte asemenea.”
În scara blocului unde locuiește pârâta, nu mai există instalații de încălzire în spațiile comune de mai bine de 25 ani, astfel încât trebuia să fie înscrisă în listele de plată nici o cheltuială cu încălzirea comună.
Cu toate acestea, sumele care erau trecute în listele de plată cu titlu de încălzire la apartamentul său erau din ce în ce mai mari, culminând cu iarna 2011-2012, când în luna februarie 2012, a ajuns la suma de 185 lei, în condițiile în care vecina sa de la apartamentul 18, care are un apartament identic cu al său și nu are centrală de apartament, fiind branșată la sistemul centralizat de încălzire, a plătit doar suma de 160 lei.
Firma Techem a recunoscut că a făcut o . erori de calcul datorită grosimii izolației coloanelor și au promis o recalculare și regularizare a cheltuielilor cu încălzirea, însă doar pentru iarna 2012-2013.
Din listele de plată, sumele cu încălzirea pentru apartamentul săi au crescut de 10 ori în iarna 2011-2012 față de iarna 2009-2010 și dovedește că aceste cheltuieli nu au fost calculate corect.
În consecință, consideră că sumele pretinse de reclamantă prin prezenta acțiune nu au fost corect calculate și nici corelate cu plățile făcute de pârâtă prin virament bancar, fiind complet nereale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâta ocupă apartamentul nr.15 din Iași, . 2, . parte din Asociația de Proprietari D. PT 13. În această calitate, pârâta era obligată la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune.
În cauza de față reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2264,73 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere sustinand că pârâta nu a achitat la termenele scadente cotele de intretinere și 2472,56 lei penalități.
Membrii asociației de proprietari au obligația potrivit art. 46 din Legea nr.230/2007 să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, astfel cum sunt definite în art. 47. De asemenea, potrivit art.49 din Lege, asociația poate stabili penalizări pentru sume restante afișate pe lista de plată, în condițiile art.30 alin.1 lit. j, iar în alineatul 2 al articolului 49 se prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.
Din dispozițiile legale amintite rezultă, pe de o parte, faptul că titlul legal de plată al penalităților îl reprezintă listele de plată, iar pe de altă parte, obligația de plată a penalităților nu este una legală, ci convențională, trebuind să fie stabilită printr-o decizie a comitetului executiv al Asociației, în condițiile art.30 alin.1 lit. j din Legea nr.230/2007. Pentru ca decizia Comitetului executiv prin care a fost stabilit cuantumul penalităților sa producă efecte juridice este necesar potrivit art. 30 alin. 2 din legea nr. 230/2007 ca aceasta sa fie luata . comitetului executiv la care au participat jumătate plus unu din membri.
În cauza de față reclamanta a depus la dosar decizia nr. 92/29.05.2008, decizia nr. 72/28.05.2009, decizia nr. 65/27.05.2010 și decizia nr. 68/16.04.2011 (filele 23-25) și cea cu nr. 135/07.04.2012 (fila 26) ale Adunării Generale de proprietari, prin care nu se poate vizualiza cvorumul existent la adoptarea cotei de penalitate stabilită și fiind atașate la dosar procesele-verbale. În condițiile în care nu s-a făcut dovada faptului că la ședințele respective au fost prezenți jumătate plus unu din membrii comitetului si ca decizia a fost luata cu majoritatea ceruta de lege, instanța retine că respectivele decizii nu pot produce efecte juridice.
Reclamanta deși a precizat perioada pentru care au fost calculate cheltuielile de întreținere și penalitățile, nu au fost susținute cu înscrisuri în raport cu pârâta P. S., iar din acest motiv, instanța nici nu poate stabili care este legea aplicabila raportului juridic dedus judecații si cine avea competenta de a stabili care este cuantumul penalităților percepute in condițiile in care potrivit art. 25 din H.G. nr.400/2003 și art.13 din O.G. nr. 85/2001 penalități de întârziere, trebuiau sa fie stabilite printr-o hotărâre a Adunării Generale a asociației în acest sens. Deci dacă reclamanta a solicitat penalități de întârziere calculate pentru o perioada anterioara intrării in vigoare a Legii nr. 230/2007 când erau in vigoare dispozițiile art. 25 din H.G. nr. 400/2003 și art.13 din O.G. nr. 85/2001 avea obligația sa facă dovada ca a fost stabilit cuantumul penalităților prin hotărâre a Adunării Generale a Proprietarilor luata cu respectarea condițiile de cvorum și de majoritate legala, conform art.18 din H.G. nr.400/2003. Or, în cauza nu a fost făcuta o astfel de dovada de către reclamanta.
Deoarece obligația de plată a penalităților nu este una legală, ci consensuală și ia naștere numai în măsura în care membrii asociației își exprimă acordul de voință în această privință, iar in cauza nu s-a făcut dovada existentei unui astfel de acord, deciziile cu nr. 78/65/68/135/28.06.2009 și respectiv 27.05.2010, 16.04.2011 și 06.04.2012, neputând pentru motivele menționate anterior, produce efecte juridice, instanța reține caracterul nelegal al calculării cheltuielilor de întreținere și lipsa calculului aferent, respectiv listele de plată pentru a da posibilitatea instanței de a verifica veridicitatea calculului datorat și de pârâta P. S., inclusiv a penalităților de întârziere în valoare de 2472,56 lei, ce vizează și alte creanțe (567,59 lei,_ lei și 756,86 lei reprezentând restanțe acumulate anterior anului 2009 pentru care nu a fost investită instanța și totodată precare conform înscrisului de la fila 27 dosar, precum și netemeinicia solicitării acestei sume prin prezenta acțiune.
Un alt argument in sprijinul faptului ca acțiunea promovată de către reclamanta este netemeinica este reprezentat și de faptul că reclamanta care avea sarcina probei potrivit art. 1169 Cod civil, nici nu a făcut dovada faptului că pârâta a achitat cu întârziere cotele de întreținere restante depunând la dosar listele de plata pentru perioada pentru care a calculat cheltuielile de întreținere, fiind atașată doar fișa individuală proprietari (filele 18-22 dosar), cu alte calcule, și totodată conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 penalitățile exced cheltuielilor de întreținere aferente aceleași perioade solicitate și nici nu s-au depus copii de pe chitanțele de plată (plățile făcute prin virament bancar filele 78-89 dosar), pentru ca instanța sa aibă posibilitatea de a verifica dacă într-adevăr pârâta a achitat cotele de întreținere după expirarea termenelor legale și dacă penalitățile au fost corect calculate.
Faptul că reclamanta a depus la dosar înscrisul denumit „fișa penalizări la cheltuieli de întreținere” (filele 6-10), care vizează calculul penalităților, acest înscris este fără valoare probatorie, emanând exclusiv de la ea, și nefăcând proba conform art. 46 și art. 49 din Legea 230/2007 a sumelor pretinse și cu titlul penalități de întârziere nu este suficient pentru a se considera că în cauza s-a făcut dovada de către reclamanta a pretențiilor care exced așa cum
s-a menționat mai sus, cheltuielilor de întreținere asupra cărora au fost calculate, iar prin listele de plată atașate la dosar (filele 27-63) se fac calculul cheltuielilor de întreținere și a penalităților – la restanța acumulată și nu la cea lunară.
Pentru considerentele arătate și în cererea reconvențională și lipsa unui punct de vedere al reclamantei față de cererea reconvențională, instanța urmează să admită cererea reconvențională vizând excepția prescripției dreptului la acțiune pentru cheltuielile de întreținere vizând perioada 04.2009 – 05.2012, cu următoarea motivare:
Prescripția extinctivă este o sancțiune care constă în stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție care se aplică în cazul acțiunilor prin care se urmărește valorificarea unui drept de creanță este de 3 ani. Deoarece în cauza de față se urmărește valorificarea unui drept de creanță ce a luat naștere ca urmare a neplății de către pârâtă a cheltuielilor de întreținere în termenul reglementat de Legea nr. 230/2007, calcularea termenului de prescripție se face pe baza art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 de la care păgubitul a cunoscut sau trebuia ori putea să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.
Din înscrisurile depuse la dosar și anume din listele de plată (aflate la dosar la filele 27-63) nu reiese faptul că reclamanta a formulat acțiunea în termen și că a operat în listele de plată plățile făcute prin viramente bancare, de la filele 78-89, la data de 16.07.2012, când cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței.
Deoarece cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rol ulterior expirării termenului de prescripție de trei ani, iar pârâta a făcut dovada prescripției, instanța va admite excepția de prescripție a dreptului la acțiune și cu următoarea motivare: așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și din tabelul privind calculul cheltuielilor de întreținere aferente lunii aprilie 2009 încep să curgă de la data de 11.05.2009.
Lista de plată aferentă lunii aprilie 2009 a devenit scadentă la 01.08.2009 - prima zi de calcul al penalităților 01.08.2009.
În consecință, se impune admiterea excepției ca fiind întemeiată, iar pe fondul cauzei se va dispune conform dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
• Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de Proprietari . 13, în contradictoriu cu pârâta P. S..
• Admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P. Slvia.
• Constată prescripția dreptului la acțiune privind cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de întreținere pentru perioada aprilie 2009 – mai 2012.
• Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 25.06.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat Ș.B.
Tehnored. U.E.
4 ex./23.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 17-12-2013,... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
