Plângere contravenţională. Hotărâre din 17-12-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 15390/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 17.12.2013
Instanța constituită din:
Președinte: Z.-L. M.-O.
Grefier - B. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul P. F. în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petentul P. F., înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ din 14.05.2013, acesta a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași – –Biroul Rutier, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/12.05.2013. În subsidiar, se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Plângerea a fost legal formulată în termenul prevăzut de art. 31 din O.G.2/2001 și era scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr.2/2001, în vigoare la data formulării acesteia.
În motivarea plângerii petentul arată că în ziua de 12.05.2013, în jurul orei 19,20 se afla în zona de agrement Ciric, cu autoturismul proprietate personală unde a staționat cam jumătate de oră; a fost oprit de agentul de poliție imediat ce a iești din parcare, care i-a pus fiola și i-a spus „să aleg pentru ce să fie sancționat”, văzând că nu a consumat alcool.
Petentul apreciază că polițistul a făcut exces de zel și precizează că în șase ani de când deține permis de conducere nu a avut nici un punct de penalizare.
Plângerea nu este motivată în drept. Anexat acesteia, petentul depune la dosar copii certificate de pe procesul verbal contestat, CI petent.
Prin rezoluția privind regularizarea plângerii instanța a pus în vedere petentului să indice denumirea și sediul intimatului, motivele de fapt și de drept ale plângerii și mijloacele de probă.
În termenul legala acordat, intimatul a formulat și depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea de fapt a întâmpinării intimatul arată că prin procesul verbal de contravenție . nr._/12.05.2013, întocmit de agent constatator C. B., petentul P. F. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 108 alin.1 lit.A pct.3, art. 102 alin.1 pct.27, 101 alin.1 pct.18 și art. 100 alin.3 lit.F din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că în data de 12.05.2013, în jurul orei 1921, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe șoseaua Moara de Vânt din municipiul Iași fără a respecta obligația de a purta centură de siguranță pe durata deplasării, a transportat un copil cu vârstă de sub 12 ani pe scaunul din față, nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege și nu a respectat indicațiile polițistului rutier de a rămâne în autoturism.
Intimata apreciază că susținerile petentului din plângere sunt neîntemeiate, solicită, în apărare proba cu înscrisuri și proba cu martorul semnatar al procesului verbal.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 148,205, 315 N.C.P.C., ale OG nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002 și HG nr.1391/2006.
Prin întâmpinare, intimata solicită totodată, în temeiul dispozițiilor art.223 și art.411 alin.2 N.C.P.C., judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin.2 OG nr.2/2001, introdus de pct.6 al art. 41 din Lg. 76/2012, intimata solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către Stat.
În administrarea probei cu înscrisuri, intimata a depus la dosar, în data de 12.08.2013, raportul agentului constatator.
Petentul, deși legal citat, nu s-a prezentat la strigarea pricinii, nu a formulat probe și nici răspuns la întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și a fost audiat martorul asistent C. M.-C..
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/12.05.2013, întocmit de agent constatator C. B., petentul P. F. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. art. 108 alin.1 lit.A pct.3, art. 102 alin.1 pct.27, 101 alin.1 pct.18 și art. 100 alin.3 lit.F din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că în data de 12.05.2013, în jurul orei 1921, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe șoseaua Moara de Vânt din municipiul Iași fără a respecta obligația de a purta centură de siguranță pe durata deplasării, a transportat un copil cu vârstă de sub 12 ani pe scaunul din față, nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege și nu a respectat indicațiile polițistului rutier de a rămâne în autoturism.
Pentru primele două fapte petentul a fost sancționat cu amendă de 150 lei, respectiv 685 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării, iar pentru celelalte două fapte a primit două sancțiuni cu avertisment.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a . nr._/12.05.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
În cauza dedusă judecății, prezumția de temeinicie a procesului verbal este dublată, în plan probatoriu, de raportul agentului constatator C. B. (fila 13 dosar), întocmit la data de 12.08.2013 care confirmă, încă o dată, împrejurările săvârșirii faptelor contravenționale de către petent și constatarea nemijlocită a acestora.
Astfel, răsturnând încă o dată sarcina probei, instanța reține că petentului îi revenea obligația, raportat la dispozițiile art. 249 N.C.P.C., de a dovedi, prin probe, susținerile din plângerea formulată. Petentul, însă, nu a solicitat și nu a administrat în cauză nici o probă de natură a combate mențiunile procesului verbal contestat
Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile articolelor anterior citate și la gradul de pericol social concret al faptelor, instanța apreciază că sancțiunile aplicate petentului au fost corect individualizate.
În consecință, având în vedere că potrivit faptelor reținute în procesul-verbal de contravenție organul constatator a aplicat în mod corect sancțiunile contravenționale, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr.2/2001, republicată, va respinge ca nefondată plângerea contravențională.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 O.G. nr. 2/2001, introdus prin Legea nr. 74/2012, în vigoare în perioada 15.02.2013 – 29.06.2013, până la modificarea sa prin art. 53 O.U.G. nr. 80/2013: „În cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat”.
Față de aceste prevederi legale și de soluția dată asupra plângerii contravenționale, având în vedere ansamblul cheltuielilor judiciare ocazionate de prezentul litigiu, instanța va obliga petentul să plătească în favoarea Statului cheltuieli judiciare în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. F., CNP_, cu domiciliul în Iași, stradela V. nr.1, județul Iași, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/12.05.2013 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI –Biroul Rutier, CF_, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași.
Obligă petentul să plătească în favoarea Statului cheltuieli judiciare în cuantum de 100 lei.
Cu apel în 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2013.
Președinte, Grefier,
Z.-L. M.-OanaBondar R.
Red/ Tehnored Z-L M-O./B.R.
4 ex./16.06.2014/2com-16.06.2014.
| ← Daune cominatorii. Hotărâre din 28-06-2013, Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Hotărâre din 25-09-2013,... → |
|---|
