Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 28018/245/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 19.11.2013
Instanța Constituită din:
PREȘEDINTE: T. I.
GREFIER: L. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul C. C. G. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței faptul că, la data de 04.10.2013, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, iar, la data de 15.10.2013, prin același serviciu, intimatul a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator, după care:
Față de lipsa părților, instanța dispune lăsarea dosarului la a doua strigare a cauzelor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței faptul că, la data de 04.10.2013, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, iar, la data de 15.10.2013, prin același serviciu, intimatul a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator, după care:
Având în vedere faptul că prezentul termen este primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța, în baza art. 131 Cod de procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art. 32 alin. 2 din OUG nr. 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
In temeiul dispozițiilor art. 238 Cod de procedură civilă, instanța stabilește o durată estimată a procesului de 4 luni.
În baza art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 și art. 258 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, considerând-o admisibilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Față de lipsa părților, precum și de solicitarea acestora de judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 Cod de procedură civilă, declară terminată cercetarea procesului.
Pentru aceleași considerente, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură penală, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.08.2013, sub dosar nr._, petentul C. C. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.08.2013, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței faptul că la data de 15.08.2013, a fost oprit de către organele poliției rutiere în mun. Iași, înainte de a pasarela A. cel B., acestea reținând în sarcina sa existența unei concentrații de 0,23 mg/l alcool pur în aerul expirat. Petentul a arătat că, la data sancționării, se deplasa dinspre cartierul A. cel B. spre zona P. R., când a fost oprit de către organele de poliție ce i-au solicitat să efectueze proba cu aparatul etilotest, rezultatul fiind o concentrație de 0,23 mg/l alcool pur în aerul expirat. În acest sens, petentul a menționat că anterior acestui moment consumase o friptură pregătită în . și salată de varză cu oțet, precum și o bere fără alcool marca Bergenbier, neanticipând că acest meniu poate conduce la alcoolemia indicată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu înscrisuri, fiind anexate la dosar, în copie certificată, chitanță taxă judiciară de timbru, proces-verbal . nr._/15.08.2013, carte de identitate C. C. G., dovada . nr._/15.08.2013.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei (f. 7), în conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013, act normativ aplicabil în considerarea datei formulării plângerii.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare la data de 04.10.2013, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, a învederat instanței că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._/15.08.2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la la data de 15.08.2013 a condus autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare_ pe . din mun. Iași, dinspre Dacia spre Podul de Piatră, iar în urma testării acestuia cu aparatul Alcooltest Drager a rezultat o concentrație de 0,23 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depus la dosarul cauzei, raportul agentului constatator.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 NCPC, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 15.08.2013, petentul C. C. G. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că la data menționată, în mun. Iași, zona A. cel B., a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_, având o concentrație alcoolică de 0,23 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt netemeinice.
Cu toate acestea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește că materia contravențională poate fi asimilată celei penale, prin utilizarea de criterii alternative ce au fost determinate în jurisprudența sa, respectiv criteriul calificării interne, natura faptei incriminate, precum și scopul și severitatea sancțiunii aplicate. Având în vedere faptul că, prin raportare la primul criteriu enunțat, materia contravențională nu este subscrisă celei penale, instanța va proceda la analiza concretă a cauzei cu prin raportare la celelalte două condiții. Astfel, un prim aspect analizat îl constituie natura faptei incriminate. În ipoteza în care textul normativ se adresează tuturor cetătenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, atunci aceasta este de aplicabilitate generala, atrăgând incidența art. 6 CEDO sub aspect penal (Bendenoun împotriva Frantei).
Verificând existenta acestui element în cauză, instanța constată că OUG nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, rațiunea urmărită de legiuitor prin incriminarea faptelor săvârșite de petent fiind constituită de protejarea siguranței pe drumurile publice, un obiectiv general, ca mecanism de represiune și protecție ce vizează fiecare individ ca parte integrantă a unei societăți.
Un al doilea element analizat de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate. În cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu prezintă ca finalitate acoperirea un prejudiciu material produs, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată în abstract ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește criteriul gravității sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu cea efectiv aplicată (cauzele Campbell și Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În considerarea acestor ultime două criterii, instanța apreciază că fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 îndeplinește criteriile statuate de Curte în vederea reținerii unei acuzații în materie penală.
Conform susținerilor petentului, acesta a consumat, anterior momentului opririi de către organele de poliție, o friptură în . salată de varză cu oțet, precum și o bere fără alcool, fără a realiza că acest meniu îl va incapacita să conducă un autoturism pe drumurile publice. Acesta nu a făcut vreo mențiune cu privire la un eventual consum de băuturi alcoolice și nici nu a propus probe în susținerea celor afirmate.
Elementele invocate de către petent în justificarea situației reținute în sarcina sa de către organele de poliție rutieră nu sunt apte să îl exonereze de răspunderea contravențională, în condițiile în care acestuia îi revenea obligația de a anticipa, preveni și înlătura orice situație aptă să angajeze o eventuală conduită aflată în dezacord cu normele legale.
Instanța mai reține că descrierea situației faptice generatoare a concentrației de 0,23 mg/l alcool pur în aerul expirat apare ca fiind neverosimilă, întrucât indicele de alcoolemie prezintă un nivel suficient de ridicat pentru a se naște o presupunere a unui consum conștient, voluntar și asumat de băuturi alcoolice.
Prin indicele de alcoolemie obținut în urma testării cu aparatul etilotest, împotriva petentului s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt ce necesita explicații fundamentate pe probe din partea acestuia (principiu extras din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Blum v. Austria). Prin urmare, petentul, știind că este imposibil să fi consumat alcool, trebuia să se prezinte pentru recoltarea de probe biologice, pentru a dovedi cu probe științifice incorectitudinea testului efectuat și netemeinicia constatărilor personale ale agentului constatator.
În consecință, alegațiile petentului privind aptitudinea meniului consumat de a atrage o concentrație alcoolică de natura celei reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat, nu sunt de natură a influența soluția instanței.
În ceea ce vizează o eventuală incidență a dispozițiilor art. 11 din OG nr. 2/2001, sub aspectul interpretării afirmațiilor petentului ca fiind o eroare de fapt ce înlătură caracterul contravențional, instanța apreciază că o atare situație nu poate fi reținută, atât pentru considerentele anterior arătate cât și datorită faptului că aceasta ar fi o eroare imputabilă petentului, ceea ce contravine reținerii ei în acest sens.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.
Suspendarea dreptului de a conduce se dispune de drept și reprezintă o măsură care are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a CEDO, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Prin urmare, sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere se aplică automat în cazul acestei contravenții. Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare a contravențiilor, pe baza probelor de la dosar, instanța reține că acțiunea petentului constituie contravenția reținută de către agentul constatator în sarcina sa, astfel că în mod corect acesta a aplicat și sancțiunea complementară.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 720 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În considerarea celor anterior expuse, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._/15.08.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În baza art. 453 NCPC, instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. C. G., cu domiciliul în Iași, ., ., ., având CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.08.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.08.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. L. M.
Red./Tehnored. T.I.
4 ex./29.01.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 9136/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
