Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 6467/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta C. V. și pe intimatul I.P.J. IAȘI - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21 februarie 2013 sub nr._ petentul C. V. a solicitat in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, anularea procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 19 februarie 2013.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că pietonii erau pe trotuar în momentul în care a ajuns la trecerea de pietoni, acești pășind pe trece fără să se asigure. A precizat că se afla pe banda a doua de circulație, apreciind că înregistrarea efectuată de intimată este dintr-un unghi nefavorabil. A mai arătat că procesul verbal nu a fost încheiat de agentul constatator și nu i s-a prezentat înregistrarea..
Plângerea a fost motivată pe dispozițiile art. 31 OG 2/2001, iar în dovedirea susținerilor sale petentul a anexat în copie: cartea de identitate, procesul verbal contestat și dovada . nr._/19.02.2013.
Plângerea contravențională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii arătând că, sancțiunea a fost aplicată în mod legal. Întâmpinarea a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, OUG 195/2002, precum și HG nr. 1391/2006, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatului. Totodată s-a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În dovedire, intimatul a înaintat la dosar raportul agentului constatator (fila 16), planșă foto (fila 17), precum și înregistrarea pe suport magnetic a faptei contravenționale, CD-ul fiind atașat la dosar la fila 18.
În fața instanței petentul a fost reprezentat de avocat M. Branici, conform împuternicirii avocațiale nr. 81 din 24.06.2013.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, fiind totodată vizionată și înregistrarea faptei contravenționale. Petentul, prin mandatar avocat a solicitat încuviințarea probei testimoniale, instanța respingând această cerere, prin încheierea din 25 septembrie 2013.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 19 februarie 2013, se reține că petentul a condus autovehiculul marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_, culoare alb, pe . Podul de Piatră către Bazar, iar la trecerea de pietoni din dreptul blocului Parma, nu a oprit și nu a acordat prioritate la doi pietoni angajați regulamentar în traversare, faptă prevăzute de art. 135 alin. 4, din regulamentul de punere în aplicare al OUG. nr. 195/2002 și sancționate conform dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b, din OUG 195/2002. Petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei, iar ca sancțiune complementară i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării conform dispozițiilor art. 111 alin. 1, lit. c OUG 195/2002 R, pe o perioadă de 30 de zile, eliberându-i-se o dovadă de circulație pentru 15 zile, începând cu 19.02.2013 și până la 06.03.2013. Procesul-verbal este semnat de contravenient, acesta formulând obiecțiuni „pietonii nu se aflau pe trecere, erau pe trotuar”. Potrivit mențiunilor făcute în procesul verbal fapta a fost filmată pe caseta 1511 de pe auto MAI_.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._/19.02.2013, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține că fapta contravențională prevăzută de dispozițiile art. 135 pct. 4 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 a fost înregistrată pe caseta 1511 de pe auto MAI_. Instanța apreciază că în speță, aparatul radar nu a efectuat o înregistrare metrologică, acționând doar ca un aparat fotografic, nefiind necesar a fi verificat buletinul metrologic și atestatul operatorului radar. Din vizionarea înregistrării, instanța reține că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui număr de doi pietoni care s-au angajat regulamentar în traversare, pietoni aflați pe sensul de deplasarea al autoturismului. Pe înregistrare se observă momentul în care pietonii se angajează în traversare, ipoteza prezentat de petent nefiind susținută de imaginile surprinse. Instanța observă criticile formulate de către petent, privind efectuarea fotografiilor dintr-un unghi nefavorabil, critici fără nici o susținere, ridicate chiar înainte ca petentul să vizioneze înregistrarea. Totodată instanța reamintește petentului că agentul constatator nu are obligația de a prezenta contravenientului înregistrarea, vizionarea putându-se realiza în instanță. În ceea ce privește criticile mandatarului avocat, privind la lipsa unei imagini clare care să surprindă numărul de înmatriculare al autovehiculului, instanța o va respinge, petentul recunoscând că s-a aflat cu autovehiculului în acel loc, în acel moment, instanța identificând autoturismul din descrierea din procesul verbal, chiar dacă nu este focalizată imaginea asupra numărului de înmatriculare..
În drept, instanța reține că potrivit art. 100 alin. (3) lit. b din OUG. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit art. 135 alin. 4 litera h din H.G. nr. 1.391 din 4 octombrie 2006
pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „Conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător.”
Instanța observă că deși petentul are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, acesta nu a probat în nici un fel o altă situație de fapt, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele
constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 135 alin. 4 OUG. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, pentru neacordarea priorității la trecerea de pietoni, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentului nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În baza acestor considerente, reținând faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
Instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 2 OG nr. 2/2001, introdus prin art. 41 pct. 6 din Legea nr. 76/2012, conform căruia " În cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat", sens în care va obliga petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul C. V., CNP_, cu domiciliul în Iași, . nr. 5, ., județul Iași, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cod fiscal_, cont bancar RO17TREZ406503XXX000634, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ din 19 februarie 2013.
Obligă petentul să plătească suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 06 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./06.12.2013
Red. / Tehnored. M.N.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
