Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 9796/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe petent V. I. și pe intimat G. F. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine de pe lista de ședință, răspunde petenta prin apărător ales, respectiv avocat Ciuruc S., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante, după care,
Instanța, observând că prezenta cauză este la primul termen de judecată, părțile au fost legal citate și sunt în măsură să pună concluzii, procedează, în condițiile art. 131 Noul Cod de procedură civilă, la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, stabilind că,este competentă să judece pricina.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Având cuvântul asupra probelor, apărătorul ales al petentului, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri precum și proba testimonială constând în audierea unui martor.
Interpelat fiind, avocat Ciuruc arată că teza probatorie a probei testimoniale este aceea de a dovedi modalitatea în care s-a desfășurat controlul efectuat de reprezentanții intimatei
În temeiul dispozițiilor art. 255 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și respinge ca nefiind pertinentă concludentă și utilă soluționării cauzei proba testimonială solicitată de petentă prin apărător.
În temeiul dispozițiilor art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța dispune deschiderea dezbaterilor și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei avocat Ciuruc, pentru petentă, solicită instanței admiterea plângerii, exonerarea petentei de la plata amenzii. Se precizează că reprezentantul intimatei în cuprinsul procesului verbal de contravenție a invocat prevederile art.10 Lit. c) din Legea 82/1991, în sensul că bonul fiscal nu cuprindea denumirea bunului livrat ( aranjament floral și nu flori), casa de marcat nu are înregistrată denumirea de aranjament floral sens în care la scoaterea bonului fiscal denumirea produsului este flori. S-a detaliat în precizările plângerii faptul că emiterile bonului fiscal nu sunt eronate . Vinovăția nu poate fi reținută în sarcina petentei, este prima abatere contravențională. Chiar dacă în zona unde reprezentanții intimatei au desfășurat controlul sunt mai multe standuri cu flori, aceștia au efectuat control doar la standul petentei.
Se solicită admiterea plângerii formulate, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea petentie de la plata amenzii.
Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul dispozițiilor art.394 Noul C.od de Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale, reține următoarele aspecte:
Prin plângerea înregistrată la data de 22.03.2013, sub numărul_, petentul V. I. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a contestat în contradictoriu cu intimatul G. F. IAȘI procesul-verbal . nr._/11.03.2013, prin care a fost amendată cu suma de 2000 lei.
Plângerea nu a fost inițial motivată în fapt.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 29/1999.
La dosarul cauzei petenta a depus înscrisuri.
La solicitatarea instanței petenta a depus la dosarul cauzei precizări scrise prin care a indicat motivele de fapt ale plângerii contravenționale.
Petentul are obiect de activitate comerțul cu amănuntul al florilor, plantelor și semințelor.
Apreciază petentul că agenții intimatei nu au procedat corespunzător cu ocazia efectuării controlului și sancționării.
Invocă petentul eroare de fapt, precum și faptul că nu a săvârșit fapta cu intenție.
În concluzie, petentul solicită anularea procesului-verbal sau, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
Petentul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și martori.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
Arată intimatul că a fost efectuat un control în data de 07.03.2013, control care nu a vizat, așa cum greșit afirmă petentul, doar anumiți comercianți.
Bonurile fiscale anexate procesului-verbal contestat atestă încălcarea de către petent a obligației prevăzute de art.4 din OUG nr. 28/1999, privind conținutul minimal al bonurilor fiscale.
Sancțiunile aplicate, în cuantum de 2000 lei, minimul legal pentru prima contravenție, și avertisment în cazul celei de a doua fapte contravenționale constatate, corespund gradului de pericol social.
În ceea ce privește martorul propus de petent, intimatul și-a exprimat rezerva în ceea ce privește audierea acestuia, motivat de faptul că și martorul a fost sancționat pentru fapte identice.
Intimatul a depusla dosarul cauzei înscrisuri: proces-verbal . nr._/11.03.2013 (f. 27-28), bonuri fiscale (f. 29, 30), nota unilaterală (f. 31), somație (f. 33), monetar (f. 34), regsitrul jurnal de încasări și plăți (f. 35).
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că afirmațiile intimatului potrivit cu care a comercializat flori fără a emite bonuri fiscale sunt nereale. Se poate observa din chiar înscrisurile depuse de intimat că nu există surplus de monetar încasat și pentru care să nu se fi eliberat bon fiscal.
Prin răspunsul la întâmpinare petentul a reluat apărările pe care le-a formulat în cuprinsul plângerii contravenționale.
A mai arătăt că opoziția intimatei cu privire la audierea martorului propus nu este jusitificată.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri. A respins ca nefiind utilă cauzei proba cu audierea martorului propus de petent.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal . nr._/11.03.2013 petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999 și art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991.
În fapt petentul a fost sancționat pentru că bonurile fiscale emise nu cuprind denumirea fiecărui produs livrat așa cum prevede art. 4 alin. (1) din OUG nr. 28/1999 și că bunurile livrate sunt grupate pe departamente: aranjament floral. De asemenea, petentul a fost sancționat pentru că nu a completat registrul jurnal de încasări – plăți cu încasările zilei de 10.03.2013.
În ceea ce privește, existența celei de a doua contravenții, respectiv cea prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991, instanța constată că petentul nu a contestat săvârșirea acestei contravenții, motiv pentru care instanța se consideră legal învestită numai cu privire la contravenția prevăzută de art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999, instanța reține că, prin probele administrate în cauză, respectiv bonurile fiscale nr. 38, 39 și 40 din 08.03.2013, intimatul a făcut dovada existenței acestei contravenții și a faptului că aceasta a fost săvârșită de către petent.
Astfel, din bonurile anexate la dosar rezultă cu certitudine că petentul a eliberat bonuri fiscale indicând în cuprinsul acestora, la rubrica destinată bunurilor vândute, denumirea generică de aranjament floral.
Deși este evident că aranjamentul floral este alcătuit din flori și alte plante, în aceeași măsură este evident că nu toate florile au același preț, după cumeste evident că și unele dintre elementele de decor care se pun în buchet alături de flori sunt taxabile.
Astfel, indicarea pe bon a denumirii generice de aranjament floral, fără a fi indicat fiecare bun vândut în parte, constituie contravenția prevăzută de art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999.
Pententul a invocat în apărarea sa faptul că s-a aflat într-o eroare de fapt.
Potrivit art. 11 alin. (1) din OG nr. 2/2001 „caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătura cu fapta săvârșită.
Deși petentul a invocat existența erorii de fapt, acesta nu a indicat asupra cărui element constituitiv al contravenției s-a aflat în eroare și nici nu a dovedit existența reprezentării greșite e a situației de fapt, motiv pentru care instanța nu va reține acest argument al petentului.
În ceea ce privește lipsa vinovăției, nici acest argument nu poate fi reținut de către instanță.
Vinovăția, ca element subiectiv, rezultă din modul concret de săvârșire a contravenției, respectiv din împrejurarea că, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască preverile legale – potrivit principiului nemo censetur ignorare legem – petentul nu a configurat corespunzător casa de marcat, astfel încât nu a fost fiscalizat fiecare bun vândut în parte. Bonurile cuprind o singură denumire cu referire la bunul vândut, respectiv denumirea generică de „aranjament foloral”. Or, analizând bonurile, instanța constată că prețul „aranjamentului floral” diferă de la un bon la altul, de unde se desprinde concluzia că este vorba despre aranjamente diferite, motiv pentru care exista în sarcina petentului obligația de a elibera bon fiscal cu indicarea unei denumiri distincte pentru fiecare aranjament diferit în parte sau să indice fiecare bun comercializat care intra în componența aranjamentului.
Întrucât petentul nu a procedat astfel, acesta a încălcat dispozițiile legale în materie, forma de vinovăție rezultând tocmai din săvâșirea faptei.
În raport de toate aceste argumente instanța apreciază că faptele reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat există și au fost săvârșite de către petent.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată contravenientului, instanța apreciază că se impune înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, întrucât aceasta din urmă corespunde mai bine din punct de vedere sancționator și preventiv. Instanța mai reține și faptul că nu au fost identificate sume pentru care să nu fi fost emise bonuri fiscale, chiar dacă bonurile fiscale nu erau deplin corespunzătoare.
Pentru toate aceste motive instanța va admite în parte plângerea contravențională și va dispune înlocuirea amenzii aplicate pentru contravenția prevăzută de art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999 cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul V. I. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în Iași, Șoseaua N., nr. 95, ., parter, . în contradictoriu cu intimatul G. F. IAȘI, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Dispune înlocuirea amenzii în cuantum de 2000 lei, aplicate pentru contravenția prevăzută de art. 10 lit. c) din OUG nr. 28/1999, cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi pune în vedere ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal contestat.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/25.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-12-2013,... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
