Rezoluţiune contract. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 6318/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 29 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER-P. A. -M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15.504
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe B. D. si B. R. E. , in contradictoriu cu parații B. M., B. R., având ca obiect rezoluțiune contract repunere în situația anterioară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 22.11.2013, susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanță, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 24.02.2012, pe rolul acestei instanțe, sub numărul_, reclamantul B. D. a chemat în judecată pe pârâții B. M. și B. R., solicitând rezoluțiunea contractului autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., denumit „antecontractul de vânzare-cumpărare”, repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâților la plata sumei de_,95 lei împreună cu dobânda legală aferentă calculată potrivit OG nr. 9/2000 până la data de 01.09.2011 și conform OG nr. 13/2011 de la această din urmă dată până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părțile au încheiat contractul autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., denumit „antecontractul de vânzare-cumpărare”, în baza căruia pârâții s-au obligat să înstrăineze la prețul de_ Euro terenul înscris în cartea funciară nr._ a localității Iași. Reclamantul a precizat că au achitat avansul de_,95 lei echivalentul a 6500 Euro, urmând ca diferența de preț să fie achitată până la data de 30.07.2009, când va avea loc perfectarea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare.
Reclamantul a mai precizat că a fost anunțat de către pârâți că nu va mai fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare, drept pentru care a notificat pe aceștia pentru restituirea avansului achitat.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatorii și martori.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1549-1554 din Codul civil, art. 1270, art. 1530-1537, art.1635-art. 1647 din Codul civil.
Pârâții au formulat întâmpinare, fila 26, prin care au solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii, iar pe fond pârâții au arătat că neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare nu s-a datorat culpa acestora, depunând toate diligențele necesare pentru încheierea contractului. Singurul motiv pentru care nu s-a mai încheiat acest contract, au precizat pârâții, este faptul că S.C. V. R. SA nu a fost de acord cu ridicarea ipotecii instituită pentru acest imobil.
Pârâții au arătat că acțiunea trebuie respinsă ca neîntemeiată, având n vedere lipsa culpei cât și faptul că reclamanții au încheiat antecontractul cunoscând toate aceste elemente de fapt.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Ca probe, au solicitat proba cu înscrisuri, interogatorii și martori.
Odată cu formularea întâmpinării, pârâții au depus și cerere de chemare în garanție a S.C. V. R. SA, fila 24-25, față de care, la termenul din 12.04.2013, instanța a admis excepția netimbrării cererii de chemare în garanție, fila 85. La același termen de judecată, instanța a admis cererea de completare a acțiunii introductive, în sensul introduceri în cauză, în calitate de reclamantă a numitei B. R. E. și a respins excepția lipsei coparticipării procesuale obligatori.
La termenul din 13.09.2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu interogatorii reciproce.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 29.06.2009 părțile au încheiat contractul autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., denumit „antecontractul de vânzare-cumpărare”, filele 6-9, având ca obiect terenul în suprafață de 700 mp de categorie de folosință livadă din suprafața totală de 800 mp, teren situat în intravilanul Mun. Iași, identificat prin ./4/2), având număr cadastral_/2, înscris în cartea funciară nr._ a localității Iași.
Prin contractul autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., denumit „antecontractul de vânzare-cumpărare”, pârâții, în calitate de promitenți-vânzători, s-au obligat să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului descris mai sus până la data de 30.07.2009, iar reclamanții, în calitate de promitenți-cumpărători, s-au obligat să cumpere în schimbul prețului de_ Euro, achitând odată cu semnarea antecontractului suma de_,95 lei, echivalentul a 6300 Euro, cu titlu de avans din prețul total convenit.
Conform art. 1020 din Codul civil decretat în 1864 incident în prezenta cauză față de dispozițiile art. 6 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, „condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeanua în contractele sinalagmatice, în caz când una dintre părți nu îndeplinește anagajamentul său”.
Conform art. 1021 Codul civil, rezoluțiunea nu operează de drept, partea îndreptățită trebuie să se adreseze instanței de judecată, în aceste condiții legea recunoaște instanței de judecată dreptul de a verifica și a aprecia cauzele rezilierii.
Înscrierea unor pacte comisorii exprese în cadrul contractului nu mai face necesară intervenția instanței judecătorești, aceasta verificând doar îndeplinirea condițiilor prevăzute de respectivele clauze contractuale.
Analizând contractul autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., denumit „antecontractul de vânzare-cumpărare”din acest punct de vedere, instanța constată că părțile nu au prevăzut în mod expres niciun pact comisoriu care să înlăture necesitatea intervenției instanței de judecată.
Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia. Pentru ca rezoluțiunea să fie admisibilă, următoarele condiții generale se cer a fi îndeplinite: una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere.
Totodată, în materia răspunderii civile contractuale (în cazul obligațiilor de a da și a face) creditorul trebuie să dovedească existența creanței, debitorul având sarcina dovedirii îndeplinirii obligației. Odată ce creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Astfel, analizând probatoriul administrat din prisma condițiilor enunțate, instanța constată că obligația prevăzută în contractul autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., denumit „antecontractul de vânzare-cumpărare”, respectiv de încheiere a contractului de vânzare cumpărare sub formă autentică până la data de 30.07.2009 nu s-a realizat.
Pârâții, atât prin întâmpinarea formulată cât și prin apărările susținute în prezenta cauză și interogatoriul administrat, au recunoscut întocmirea contractului autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., denumit „antecontractul de vânzare-cumpărare” în forma depusă la filele 6-9, cât și faptul că până în prezent nu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare ce a făcut obiectul convenției analizate.
În ceea ce privește cea de a doua condiție generală, vinovăția pârâtului, instanța constată că neexecutarea nu s-a datorat unei cauze independente de voința acestora, pârâtul invocând ca drept cauză exoneratoare de răspundere, lipsa acordului S.C. V. R. SA. în vederea ridicării măsurii ipotecii instituită asupra imobilului ce face obiectul actului juridic analizat.
Pentru ca rezoluțiunea judiciară să nu opereze este necesar ca pârâții să facă dovada faptului că neexecutarea s-a datorat unei cauze fortuite (caz fortuit, forță majoră sau fapta reclamanților) independente de voința sa. Din probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța nu poate reține existența unei astfel de cauze exoneratoare.
Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil, pe când cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs.
Susținerile pârâților în sensul că neexecutarea obligației asumată prin contractul autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., denumit „antecontractul de vânzare-cumpărare”, respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 30.07.2009 a fost cauzată de fapta unui terț (a S.C. V. R. SA), nu pot fi reținute de către instanță ca îndeplinind condițiile de exonerare a răspunderii, neputând fi inclusă nici în situația cazului fortuit și nici a forței majore, dar nici a faptei înseși a reclamanților, atât timp cât, chiar prin contractul autentificat sub nr. 1359/29.07.2009, s-a prevăzut evenimentul invocat de către pârâți.
Este adevărat că în cadrul actului juridic analizat s-a prevăzut obligația pârâților de a depune toate diligențele de a obține până la data de 30.07.2009 o . acte, printre care și radierea ipotecii, însă din probatoriul administrat nu a rezultat faptul că obligația de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare nu s-a realizat din culpa reclamanților, care ar fi refuzat întocmirea acestui act juridic în condițiile existenței unei ipoteci asupra terenului în discuție.
Din analiza convenției părților, instanța constată că actul juridic încheiat sub forma antecontractului de vânzare-cumpărare a fost supus doar unei singure modalități, și anume termenul stabilit la data de 30.07.2009, fără altă condiție sau sarcină. Termenul stabilit pentru executarea obligației s-a încheiat fără ca pârâții să facă dovada existenței unui caz fortuit, de forță majoră sau a faptei reclamanților pentru care contractul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat.
Prezumția de vină instituită în cazul răspunderii contractuale nu a fost răsturnată, instanța reținând prin urmare că și această din urmă condiție este îndeplinită, ca și condiția punerii în întârziere prin înregistrarea cererii de chemare în judecată.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru rezoluțiunea contractului, prevăzute de art.1020-1021 cod civil decretat în 1864, în ceea ce privește fapta ilicita (neexecutarea obligației) și caracterul imputabil al acesteia (vinovăția), luând în considerare și condiția punerii în întârziere prin introducerea cererii de chemare în judecată, instanța va admite primul capăt de cerere și va dispune rezoluțiunea contractului autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., denumit „antecontractul de vânzare-cumpărare”.
Efectul rezoluțiunii contractului constă în desființarea retroactivă a contractului, în consecință, părțile trebuie repuse în situația anterioară încheierii contractului, restituindu-și una alteia tot ceea ce și-au prestat în temeiul contractului desființat.
Având în vedere că prin contractul autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., denumit „antecontractul de vânzare-cumpărare” s-a prevăzut faptul că reclamanții au achitat suma de_,95 lei, echivalentul a 6300 Euro, cu titlu de avans din prețul total convenit, pârâții recunoscând primirea acestei sume prin interogatoriul administrat în prezenta cauză, instanța va admite, în considerarea efectelor rezoluțiunii, și acest capăt de cerere, urmând a obliga pârâții să achite reclamanților suma de 2739,95 lei, reprezentând suma achitată cu titlu de avans din prețul total stabilit prin contractul denumit „antecontractul de vânzare-cumpărare”, autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., suma la care se va calcula dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 24.02.2012 și până la plata efectivă a debitului principal.
Referitor la dobânda legală, instanța amintește că aceasta este datorată de la data punerii în întârziere, având în vedere dispozițiile Codului civil decretat în 1864 (art. 1079), reclamanții nefăcând dovada punerii în întârziere altfel decât prin formularea prezentei cereri de chemare în judecată. Prin urmare, dobânda legală se va calcula de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 24.02.2012 și până la plata efectivă a debitului principal.
Văzând și soluția admiterii excepției netimbrării cererii de chemare în garanție formulată de către pârâții B. M. și B. R. în contradictoriu cu S.C. V. R. S.A, instanța va anula această cerere ca netimbrată conform art. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, în vigoare la data înregistrării cererii.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 din codul de procedură civilă decretat în 1865, instanța urmează a obliga pârâții B. M. și B. R. la plata sumei de 1712 lei către reclamanții B. D. și B. R. E., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. De asemenea, va obliga pârâții și la plata sumei de 600 lei către chemata în garanție S.C. V. R. S.A, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat stabilit în urma cenzurării de către instanța de judecată, conform art. 274 alin 3 față de complexitatea apărărilor și a muncii efective depuse față de cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. D. și B. R. E., ambii cu domiciliul în Mun. Iași, . A, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. R., ambii cu domiciliul în Iași, ., jud. Iași.
Dispune rezoluțiunea contractului autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., denumit „antecontractul de vânzare-cumpărare”.
Obligă pârâții să achite reclamanților suma de 2739,95 lei, reprezentând suma achitată cu titlu de avans din prețul total stabilit prin contractul denumit„antecontractul de vânzare-cumpărare”, autentificat sub nr. 1359/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public D. B., suma la care se va calcula dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 24.02.2012 și până la plata efectivă a debitului principal.
Anulează cererea de chemare în garanție formulată de către pârâții B. M. și B. R. în contradictoriu cu S.C. V. R. S.A., cu sediul în București, ., . 10, sectorul 2, ca netimbrată.
Obligă pârâții B. M. și B. R. la plata sumei de 1712 lei către reclamanții B. D. și B. R. E., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâții B. M. și B. R. la plata sumei de 600 lei către chemata în garanție S.C. V. R. S.A, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.11.2013.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/Teh I.Chi
6ex/18.02.2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-12-2013,... → |
|---|
