Pretenţii. Hotărâre din 24-09-2013, Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 17.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, introdusă în data de 14.03.2013, sub nr._, reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. L. S.R.L.. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige acesteia la plata sumei de 519,20 lei cu titlu de preț și a sumei de 31,54 lei cu titlul de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor efectuate în procedura de informare cu privire la avantajele medierii.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii salubritate nr._/29.04.2009, care constă în colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor municipale. Din cauza faptului că pârâta nu și-a achitat obligațiile contractuale privind achitarea contravalorii facturilor, s-a acumulat un debit în valoare de 519,20 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada ianuarie 2012- august 2012.

În continuare, reclamanta adaugă faptul că, în temeiul art.8 pct.3 din contractul de prestări servicii nr._/29.04.2009 s-au calculat penalități în valoare de 31,54 lei pentru neachitarea facturilor emise în perioada ianuarie 2012- august 2012. În baza contractului încheiat, penalitățile de întârziere percepute sunt ,,egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare” fiind de 0,4 % pentru fiecare zi de întârziere, potrivit art. 42 alin.10 lit.b din Lg. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.

Reclamanta apreciază că, potrivit prevederilor art. 8.6 din contract, pârâta cunoștea faptul că plata contravalorii serviciului se face pe baza facturilor emise de prestator sub formă de numerar…, iar potrivit dispozițiilor art. 6.2, aceasta s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor executate de prestator, în termenele legale”.

Reclamanta arată că pârâta a fost invitată la sediul societății, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, prin adresele nr. 7398/23.04.2012 și_/25.09.2012, invitații cărora nu le-a dat curs. De asemenea, pârâta a refuzat să se prezinte în fața mediatorului, la ședința de informare cu privire la avantajele medierii.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art.1516 Cod civil.

În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.2 teza a IIa, reclamanta solicită ca judecarea cauzei să se desfășoare și în lipsa reprezentanților săi.

Cererea de chemare în judecată fost inițial timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 56 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.

Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate următoarele înscrisuri: adrese convocare conciliere cu nr. 7398/23.04.2012 și_/25.09.2012, cu confirmări de primire, copie contract de prestări servicii salubritate nr._/29.04.2009, certificat de înregistrare, factură fiscală emisă pentru luna august 2012, tabel calcul penalități aferente debitului principal pentru perioada ianuarie 2012- august 2012.

Prin rezoluția din data de 26.03.2013 instanța a dispus regularizarea cererii de chemare în judecată, punând în vedere reclamantei: să complinească taxa de timbru cu suma de 2,2 lei, să depună timbru judiciar de 1,8 lei, să indice contul bancar, modul de calcul prin care a ajuns la determinarea valorii debitului și, distinct, a penalităților, cu precizarea înscrisurilor corespunzătoare, să depună copii certificate de pe toate facturile de plată aferente debitului și penalităților solicitate.

Răspunzând solicitărilor instanței, în data de 05.04.2013, reclamanta a depus la dosar diferență taxă de timbru, a indicat contul bancar și a anexat precizărilor copii certificate de pe toate facturile de plată aferente debitului și penalităților solicitate.

Cererea de chemare în judecată, precizările și înscrisurile atașate au fost comunicate pârâtei la data de 08.05.2013 (proces verbal - fila 39 dosar) care însă, nu a formulat întâmpinare în termenul de 25 zile, prevăzut de dispozițiile art. 201 alin.1 N.C.P.C.

Deși legal citate pentru termenul de judecată acordat în cauză la data de 17.09.2013, părțile nu își trimit reprezentanți în instanță.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele.

În fapt, reclamanta S.C. S. S.A a încheiat cu pârâta S.C. L. S.R.L., pe perioadă nedeterminată, contractul de prestări servicii de salubritate nr._/29.04.2009, având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipal.

Din analizarea facturilor depuse la dosar, aferente perioadei ianuarie 2012- august 2012, instanța constată că s-a acumulat un debit în valoare de 519,2 lei cu titlul de preț pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.

Asupra acestui debit au fost calculate penalități de întârziere, potrivit dispozițiilor art. 8 alin.4 din contract, care, potrivit aceluiași text, sunt egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat, respectiv de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, conform OUG nr.88/2010, prin cumulul matematic al penalităților calculate pentru fiecare debit lunar neachitat, cu respectarea dispozițiilor art. 8 alin.4 din contract, rezultând un cuantum al penalităților de 25,31 lei.

În drept, potrivit art.696 cod civil (în vigoare la momentul înregistrării acțiunii pe rolul instanței și aplicabile conform art.223 din Legea nr.71/2011), contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit iar conform art.1073 C.civil creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunări, în cauză fiind astfel direct aplicabile și dispozițiile art. 8 pct. 3 din contractul de prestări servicii nr._/29.04.2009.

Potrivit prevederilor art.8 pct.1,3 și 7 din contractul de prestări servicii, instanța reține că, în baza facturilor emise de prestator lunar, până cel mai târziu la data de 15 a lunii următoare, beneficiarul se obligă să achite contravaloarea serviciilor prestate în termen de 15 zile de la data primirii facturii, data emiterii facturii precum și data scadenței fiind înscrise pe factură.

Având în vedere facturile aferente perioadei ianuarie 2012- august 2012, necontestate de către pârâtă, precum și faptul neachitării acestora, instanța constată certitudinea și lichiditatea creanței reclamantei împotriva debitorului și, în consecință, urmează să admită capătul de cerere formulat de către reclamantă privitor la executarea obligațiilor contractuale și să oblige pârâta S.C. L. S.R.L. să plătească reclamantei suma de lei reprezentând debit principal – contravaloare facturi emise în perioada ianuarie 2012- august 2012.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere, instanța are în vedere la stabilirea cuantumului acestora dispozițiile art.8 pct.3 ale contractului de prestări servicii încheiat între prezentele părți, potrivit cărora neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, valoarea debitului acestora neputând depăși cuantumul debitului. Totodată, conform O.U.G.nr.88/2010, nivelul penalităților de întârziere a fost stabilit ca fiind 0,4% pentru fiecare de întârziere.

Or, din fișa de calcul a penalităților depusă la dosar, instanța constată că acestea au fost calculate în mod greșit, după 15 zile de la data scadenței facturii și nu după 30 de zile de la scadență, astfel cum este stipulat în contract. Având în vedere că data scadenței fiecărei facturi emise pe perioada ianuarie 2012- august 2012 este cea de 15 a fiecărei luni, data începerii calculării penalităților este cea de 15 a lunii următoare, întrucât penalitățile nu curg de la data scadenței, astfel cum este prevăzută aceasta în fișa de calcul.

Prin urmare, având în vedere principiul disponibilității părților și dispozițiile art. 22 alin.6 N.C.P.C., capătul de cerere privind penalitățile urmează a fi admis doar în parte pentru suma de 25,31 lei, având în vedere refacerea aritmetică a calculului penalităților pentru perioada ianuarie 2012- august 2012, raportat la sumele reținute cu titlu de debit.

Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dând eficiență dispozițiilor art. 453 alin.1 N.C.P.C. potrivit cu care „partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească, la cererea părții care a câștigat, cheltuieli de judecată”, precum și dispozițiile art. 453 alin.2 potrivit cărora: „când cererea este admisă numai în parte judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”, instanța va admite în parte cererea, proporțional cu gradul de culpă care se reține în sarcina pârâtei raportat la soluția de admitere în parte cu privire la capătul de cerere principal și o va obliga pe aceasta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 56 lei, reprezentând taxă parțială de timbru și timbru judiciar.

În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de procedura de informare privind avantajele medierii, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin.3 din Lg.192/2006, în forma în vigoare la data întocmirii procesului verbal de informare, pentru activitatea de informare cu privire la avantajele medierii, anterioară încheierii contractului de mediere, mediatorul nu putea percepe cheltuieli reprezentând onorariu, astfel încât, practic, suma de 35 lei, în lipsa indicării afectațiunii sale și a dovedirii modului de cheltuire, apare ca lipsită de suport legal. Prin urmare, pretenția accesorie formulată de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor privind ședința de informare asupra avantajelor medierii, va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite capătul de cerere constând în plata debitului principal, formulat de reclamanta .., J22-836/2002, cu sediul în Iași, șoseaua Națională, nr.43, jud. Iași în contradictoriu cu pârâta .., CUI_, J_, cu sediul în Iași, ., ., ., județul Iași,.

Admite în parte capătul de cerere constând în plata penalităților de întârziere, formulat de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâta ..

Obligă pe pârâta .., să plătească reclamantei suma de 519,2 lei reprezentând debit principal – contravaloare facturi emise în perioada ianuarie 2012 – august 2012 și suma de 25,31 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal calculate până la data de 29.10.2012.

Admite în parte cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Obligă pârâta .., să plătească reclamantei .. suma de 56 lei cu acest titlu. Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor privind ședința de informare asupra avantajelor medierii.

Cu apel în 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședința publică din data de 24.09.2013.

Președinte, Grefier,

Z.-L. M.-OanaBondar R.

Red/ Tehnored Z-L M-O./B.R.

4 ex./23.12.2013