Pretenţii. Sentința nr. 09/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 12112/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . -prin administrator special - D. I. și Șef Serviciu Financiar - contabilitate - Facturare Ec. A. P., societate aflată în insolvență ,cu administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește reprezentantul legal al reclamantei și pârâta.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepției și fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2013, ulterior pentru data de 03.12.2013 și 09.12.2013 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanța la data de 10.04.2013 sub număr de dosar_ reclamanta S.C. C. IAȘI S.A în contradictoriu cu pârâta A. M. a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care acesta din urmă să fie obligat la plata sumei de 749,34 lei cu titlu de c/val energie termică furnizată în intervalul ianuarie 2011- octombrie 2011 și la plata sumei de 1979,83 lei penalități de întârziere, perioada ianuarie 2007- aprilie 2012.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta a furnizat acesteia energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat nașterea dreptului reclamantei de a factura cantitățile de utilități puse la dispoziție și obligației corelative a pârâtei de a plăti aceste debite. Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a debitelor au fost calculate penalități de întârziere. Nici una dintre facturile fiscale emise nu a fost contestată. S-a încercat concilierea diferendului fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1270, art.1516, art.1169 C.civ, coroborate cu dispozițiile Legii nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art.77 din legea 85/2006 cererea reclamantei este scutită de la plata taxei de timbru.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri fiind anexate cererii: proces verbal de conciliere, anexa II–referat neprezentare la conciliere, convenția nr.137/01.02.2007 de facturare individuală a energiei termice și anexa componență sold clienți, facturi fiscale, Sentința civilă nr.697/2012 a Tribunalului Iași (f.4-57 dosar).
Acțiunea a fost comunicată pârâtei care nu a formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune și a dispus citarea părților în vederea formulării de concluzii asupra excepției invocate.
La data de 05.11.2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări solicitând respingerea excepției invocată.
S-au invocat prevederile art.2512/2, art.2538 cod civil și ale art.16 alin.1 litera a) din Decretul nr.167/1958. S-a arătat faptul că pârâtul a efectuat plăți succesive în contul datoriilor acumulate, ce au întrerupt cursul prescripției. S-a anexat fișă de cont pentru operații diverse (f.68 și urm. ds).
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei civile de față constată următoarele:
În fapt între părțile cauzei civile de față s-au încheiat convenția nr.137/01.02.2007 de facturare individuală a energiei termice și anexa pe durată nedeterminată (f.7-9 ds).
Obiectul convenției l-a constituit, potrivit clauzelor acesteia, facturarea cotei părți din consumul total de energie termică înregistrat de grupul de măsurare de la branșamentul comun al imobilului în care locuiesc și pârâții și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumatorul individual privind furnizarea condițiile de consum și plata energiei termice furnizate (art. 2 alin.1 din contract).
Potrivit art.4 pct.1-2 din contract reclamanta, în calitate de furnizor, avea dreptul să factureze individual la tarifele în vigoare cantitățile furnizate de energie termică și să încaseze contravaloarea acestora precum și dreptul de a aplica penalitățille legale în cazul neachitării facturilor la termen de către consumator. Conform art.7 din convenția părților consumatorul individual, și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de furnizor. Părțile au convenit în baza clauzelor inserate la art.11-15 din convenție ca pârâtul să achite contravaloarea energiei termice furnizate în baza facturilor emise de furnizor, în termen de 15 zile lucrătoare de la data expedierii facturii de către furnizor. În cazul nerespectării termenului de plată al sumei facturate, reclamanta avea dreptul de a percepe penalități de întârziere în cuantum egal cu cel al obligațiilor de plată față de bugetul de stat (art.18 și art.20 din contract).
În baza acestei convenții reclamanta a furnizat pârâtei cantități de energie termică, a căror contravaloare a facturat-o astfel cum rezultă din facturile depuse la dosar fișa componență sold clienți.
Pârâta nu a achitat integral sau a achitat cu întârziere facturile emise, după cum rezultă din facturile depuse la dosar și componența soldului clienți depusă de reclamantă la dosarul cauzei (filele 15-19 dosar).
În contextul neachitării facturilor cu respectarea termenului de plată, s-a născut dreptul reclamantei la încasarea penalităților de întârziere conform clauzelor inserate la art.19-20 din contract, clauze prin care părțile au stabilit anticipat existența și întinderea prejudiciului generat furnizorului în cazul încălcării de către consumatori a obligației corelative de plată la termen a prețului a contravalorii energiei termice furnizate.
În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969(1), art.970(1), art.1068 și 1069 Cod civil din 1864 dat fiind faptul că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispozițiile legale și față de disp.art. 3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil aprobat prin legea nr. 287/2009.
Dispozițiile art.969(1) și art.970(1) Cod civil consacră principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Potrivit art.1068 și 1069 C.civ., în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.
Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 N. Cod pr.civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Aplicând aceste principii la situația de fapt din cauza de față instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și necontestate de pârâtă, unite cu prevederile contractului încheiat intre părți, fac dovada existenței creanței solicitate de reclamantă prin acțiune astfel încât sarcina probei în sensul stingerii ei prin plată s-a transferat asupra pârâtei care nu a făcut dovada că ar fi achitat sumele pretinse de reclamantă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu pentru debitele solicitate de reclamantă cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, se va reține caracterul întemeiat al acesteia.
Susținerea reclamantei că excepția nu poate fi invocată de instanță din oficiu va fi înlăturată ca nefondată în condițiile în care potrivit art. 201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil, sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
De asemenea conform art. alin. (4) din Legea nr. 287/2009 (Noul Cod civil) prescripțiile, începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor care le-au instituit.
În cauză, prescripția dreptului la acțiune al reclamantei a fost invocată de instanță în raport cu o creanță născută sub imperiul dispozițiilor Decretului nr.167/1958 care, în art.18 prevede expres faptul că „instanța de judecată este obligată ca din oficiu să cerceteze dacă dreptul la acțiune este prescris”.
În ceea ce privește temeinicia excepției invocate instanța reține că potrivit art.1 al.2 coroborat cu art.3 și cu art.12 din Decretul 167/1958, cu privire penalitățile aferente sumelor achitate cu întârziere (penalitățile având caracter accesoriu față de debitul principal), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii lor, prin prescripții separate ( așa cum se prescriu și sumele facturate cu titlu de debit principal) și cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal.
Potrivit art.16 litera a) și art.17 din același act normativ cursul prescripției se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie iar după această întrerupere o nouă prescripție cu aceeași durată începe să curgă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de chiar reclamantă (componență sold clienți f.16 și umr) rezultă faptul că suma solicitată cu titlu de penalitate corespunde unor debite principale (facturi primare) scadente în intervalul 25.01._11 fiind compusă din valoarea unor facturi (de penalități) în care reclamanta a adiționat penalități aferente mai multor facturi de utilități (primare) neachitate de pârâtă, acestea din urmă cu scadențe diferite.
Evidența cronologică a facturilor primare emise de reclamantă și a plăților efectuate de pârâtă în contul acestora, așa cum se desprinde din componența soldului clientului pârât, înscris depus la dosar de reclamantă, relevă faptul că sumele de 450 lei, 351,54 lei 569,63 lei, 21,92 lei, 3,43 lei, 139,94 lei și 197,16 lei sunt solicitate de reclamantă cu titlu de penalități aferente unor debite principale scadente cel mai târziu la data de 31.09.2009, pentru care s-au efectuat plăți cu efect întreruptiv de prescripție cel mai târziu la data de 19.10.2009 dată de la care un nou termen de prescripție de 3 ani a început să curgă și s-a împlinit la data de 19.10.2012, așadar anterior introducerii acțiunii de față.
Pentru restul facturilor pârâta a efectuat plăți cu același efect, întreruptiv de prescripție începând cu luna mai a anului 2010, dată de la care a început să curgă un nou termen de 3 ani neîmplinit la data formulării acțiunii.
Așadar chiar dacă s-au efectuat plăți în contul facturilor cuprinzând debitul principal fapt de natură a întrerupe prescripția dreptului la acțiune în favoarea reclamantei, această întrerupere nu s-a produs cu efect nelimitat deoarece din același moment o nouă prescripție a început să curgă și, dată fiind vârsta debitelor, pentru sumele anterior enumerate, acesta s-a împlinit din nou anterior introducerii acțiunii de față.
Pentru aceste motive instanța va admite excepția invocată pentru suma totală de 1733,62 lei reprezentând penalitati aferente unor facturi de energie termică emise în intervalul 25.01._09, motivat de intervenirea prescripției dreptului reclamantei de a obține forța coercitivă a statului în obligarea debitorului la plata acestor penalități.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite excepția invocată cu consecința admiterii în parte a acțiunii și va recunoaște reclamantei dreptul de a obține obligarea pârâtei la plata debitelor valorificate în termenul de prescripție prevăzut de lege, respectiv suma de 749,34 lei contravaloarea energie termică furnizată în intervalul solicitat și la plata sumei de 246,21 lei cu titlu de penalitati aferente pentru achitarea cu întârziere a contravalorii energiei termice facturată de reclamantă în intervalul 31.10._11.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată din oficiu de instanță.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant . cu sediul în Iași, . prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL cu sediul în mun Iași ..
Obligă pârâta A. M., domiciliată în mun. Iași, Bvd A. cel B., nr.41, blocF1, ..4, județ Iași la plata către reclamantă a sumei de 749,34 lei cu titlu de c/val energie termică furnizată în intervalul ianuarie 2011- octombrie 2011.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 246,21 lei penalități pentru achitarea cu întârziere a contravalorii energiei termice facturate în intervalul 31.09._11, calculate până la data de 30.04.2012.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 9 dec.2013.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced
12.05.2014,4ex
| ← Actiune in regres. Hotărâre din 03-12-2013, Judecătoria IAŞI | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
