Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 18111/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant .-PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârât P. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine de pe lista de ședință, se constată lipsa părților.
Instanța față de lipsa părților pentru a respecta dreptul la apărare al acestora, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată faptul că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante ,după care,
Nemaifiind alte cereri formulate sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art.394 Noul Cod de Procedură Civilă declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată la data de 06.06.2013 reclamanta ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâtul P. M., solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume:
- 1012, 17 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 12.2008 – 03.2013;
- 635, 38 lei cu titlu de peanlități de întârziere pentru intervalul 12.2008 – 03.2013.
În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei, în temeiul contractului nr. 781/27.07.2007, energie termică și a emis facturile corespunzătoare.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor menționate în facturi. Întrucât nu a achitat sumele facturate, reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din convenție.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La termenul din 6.11.2013 instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția contradictorie a părților excepția presripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele datorate pentru un interval mai mare de 3 ani.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune:
Legea aplicabilă prescripției este, în raport de momentul începerii acesteia, Decretul nr. 167/1958.
1. Obligația principală:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1012, 17 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 12.2008 – 03.2013.
Această sumă corespunde facturilor mențioante în componența soldului de la data de 29.04.2013 (f. 19).
În componența acestui sold intră sumele aferente facturilor nr. U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, în valoare de 596, 5 lei.
Aceste facturi au fost emise în intervalul martie 2008 – martie 2010, termenul de prescripție pentru aceste facturi începând să curgă de la data scadenței, pentru cea mai recentă factură data scadenței fiind în luna aprilie 2010.
Termenul de prescripție pentru aceste sume a fost însă întrerupt la data de 30.05.2010 prin recunoașterea persoanei în favoarea căreia curge prescripția, respectiv pârâtul P. M. (f. 7).
Astfel, conform procesului-verbal de conciliere directă (f. 7), pârâtul a recunoscut sumele datorate la data de 04.05.2010, astfel cum sunt acestea menționate în componența sold de la data de 04.05.2010 (f. 18).
Studiind componența soldului la data de 04.05.2013 (f. 18), instanța constată că acesta cuprinde inclusiv facturile menționate în componența sold la data de 29.04.2013 (f. 19).
Rezultă că termenul de prescripție pentru sumele menționate în facturile din componența sold la data de 29.04.2013 a fost întrerupt prin recunoașterea acestor sume de către pârât, iar de la data de 30.05.2010 a început să curgă un nou termen de prescripție.
Acest termen de prescripție – care a început să curgă la data de 30.05.2010 – s-a împlinit la data de 30.05.2013, anterior formulării cererii de chemare în judecată.
Rezultă că s-a împlinit prescripția dreptului material la acțiune cu privire la sumele datorate potrivit facturilor nr. U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, în valoare de 596, 5 lei, motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției și va respinge cererea reclamantei cu privire la suma de 596, 5 lei, ca fiind prescrisă.
2. Penalități.
Verificând documentele de penalități, instanța constată că reclamanta emite facturi pentru aceste penalități, facturile de penalități cuprinzând penalități calculate pentru facturile aflate în sold.
Deși din punct de vedere al legii civile, emiterea facturilor pentru penalități nu este necesară, acestea fiind datorate în temeiul contractului, reclamanta emite aceste facturi pentru a exista o justificare în contabilitatea societății cu privire la aceste sume.
Emiterea facturilor pentru penalități nu poate, în nici un caz, să facă să curgă un nou termen de prescripție pentru penalități.
Penalitățile se prescriu odată cu debitul principal, emiterea unei facturi distincte pentru penalități neavând semnificația unui act întrerupător de prescripție.
Văzând că o parte dintre penalitățile solicitate de reclamantă au fost calculate pentru debite principale prescrise ( a se vedea pct. 1 ), rezultă că și penalitățile calculate pentru acestea sunt prescrise.
La filele 20 – 34 a fost depus calculul detaliat al penalitățile cu referire la fiecare factură de penalități în parte.
La fiecare factură de penalități în parte, reclamanta a indicat facturile emise pentru debitul principal raportat la care au fost calculate penalitățile.
Se poate observa că penalitățile au fost calculate inclusiv pentru debitul principal rezultat din facturile U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, U –_, or pentru aceste sume – datorate cu titlu de preț (obligație principală) am arătat deja că s-a împlinit termenul de prescripție.
Pe cale de consecință și penalitățila calculate pentru aceste debite sunt prescrise, motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției și va respinge cererea cu privire la penalitățile de întârziere prescrise, în cuantum de 507, 55 lei.
3. Cu privire la restul sumelor solicitate de reclamant.
Potrivit contractului nr. 781/27.07.2007(f. 8, 9) pârâtul – utilizator avea obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor – art. 7 pct. 1 din convenție.
Cum reclamantul, prin depunerea la dosarul cauzei a convenției nr. 781/27.07.2007 și a facturilor emise în temeiul acesteia, a făcut dovada existenței obligație de a face în sarcina pârâtului, revine acestuia din urmă sarcina de a dovedi îndeplinirea obligației.
Pârâtul nu adepus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte îndeplinirea obligațieide plată a sumelor menționate în cuprinsul facturilor emise de furnizor, motiv pentru care instanța va admite în parte cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâtului la plata prețului restant, numai în limita sumelor pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, respectiv pentru suma de 415, 67 lei.
Penalitățile sunt datorate de pârât în temeiul art. 20 din convenția nr. 781/27.07.2007, motiv pentru care instanța va admite parțial cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la penalități de întârziere, numai în limita penalităților care nu sunt prescrise, respectiv va obliga pârâtul să achite penalități de 127, 83 lei.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele de 596, 5 lei, reprezentând debit principal și 507, 55 lei, reprezentând penalități.
Respinge cererea reclamantului . cu privire la sumele de 596, 5 lei, reprezentând debit pricncipal și 507, 55 lei, reprezentând penalități.
Admite în parte cererea reclamantului pentru restul sumelor solicitate prin acțiune.
Obligă pârâtul să achite reclamantei sumele de 415, 67, reprezentând preț neachitat, și 127, 83 lei, cu titlu de panlități de întârziere.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria.Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/12.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 18-11-2013,... → |
|---|
