Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 20153/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G. T.
Grefier I. A. C.-C.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe contestator . - PRIN REPREZENTANT LEGAL I. D. L. și pe intimat B. -G. PRIN SUCURSALA V., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, contestatoarea S.C. D. L. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. – G. S.A. contestație la executare împotriva executării silite înseși inițiate de intimată, solicitând, în principal, anularea executării silite inițiată pentru suma de 232.042,01 lei, din care 224.435,11 lei credit, 91.592,20 lei dobânzi, 4612,70 lei comisioane și 7606,90 lei cheltuieli de executare și, în subsidiar, anularea în parte până la concurența cuantumului real al datoriei și calculului corect al dobânzilor și comisioanelor. Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În fapt, a motivat contestatoarea că, având calitate de fidejusor poate invoca, în cadrul contestației propriu-zise împotriva executării înseși, atât apărări personale cât și apărările din raportul juridic garantat pe care le-ar fi putut invoca și debitorul principal.
S.C. Magazinul Casa S.R.L. a accesat de la intimată o linie de credit în valoare de 170.000 lei, credit garantat cu ipotecă și două fidejusiuni, unul dintre fidejusori fiind societatea contestatoare, contractul a fost încheiat inițial în anul 2008, valabilitatea liniei de credit fiind prelungită în anul 2009 până la data de 28.02.2010.
În anul 2009, debitorul principal, S.C. Magazinul Casa S.R.L. a intrat în procedura insolvenței (dosarul nr._ al Tribunalului V.), în prezent fiind în derularea planului de reorganizare.
Invocă prescripția executării silite, motivat de următoarele considerente: executarea a fost inițiată în anul 2013 în baza titlului executoriu contract de credit 4513/29.07.2008 și a contractului de fidejusiune de la acea dată. Perioada de valabilitate a contractului a fost, în baza actului adițional încheiat ulterior, până la 28.02.2010. Astfel, obligația de rambursare a devenit scadentă la acea dată și de la acel moment începe calculul termenului de prescripție de 3 ani.
Legea de procedură aplicabilă este Noul cod de procedură civilă, având în vedere disp. art.24 NCPC și art.3 din legea de punere în aplicare, dispozițiile de fond însă privind prescripția extinctivă a dreptului de a cere executarea silită sunt cele din codul de procedură civilă 1865 și ale Decretului nr.167/1958.
Sancțiunea împlinirii termenului de prescripție este pierderea puterii executorii, deci a posibilității de a recurge la coerciție pentru a obține îndeplinirea obligației cuprinse în titlu.
În al doilea rând invocă faptul că executarea silită este inițiată pentru un debit mai mare decât cel real datorat, ceea ce atrage anularea în parte a executării silite.
Dobânzile sunt greșit calculate până la data depunerii cererii de executare silită, având în vedere art.41 din Legea insolvenței, precum și principiul că obligația garantului nu poate depăși niciodată ca întindere obligația celui garantat.
De asemenea, trebuie avute în vedere și scăzute sumele achitate de către debitorul principal în procedura insolvenței.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul intimatei.
La data de 19.08.2013, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
A arătat că în mod greșit instanța nu a procedat la anularea cererii de chemare în judecată deși aceasta nu întrunește cerințele disp. art.194 și urm. NCPC, dispoziții procedurale aplicabile având în vedere data cererii de executare silită: 27.05.2013.
Pe fond, a solicitat respingerea contestației la executare ca neântemeiată.
Nu poate fi reținut motivul de contestație privind împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită pentru următoarele considerente:
Raportat la data încheierii celor două contracte de credit și respectiv fidejusiune, rezultă că acestora le sunt aplicabile disp. Codului civil vechi care prevede la art.1873 că întreruperea prescripției făcută în contra debitorului principal are ca efect întreruperea acesteia și în contra fidejusorului.
În speță, contractul de credit și cel de fidejusiune au fost încheiate la data de 29.07.2008 iar debitorul principal a intrat în insolvență la data de 24.11.2009, întreruperea cursului prescripției la această dată intervenind înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
Întrucât întreruperea cursului prescripției în contra debitorului principal are efecte și în contra cauțiunii, în speță a fidejusorului, (art.1873 C.civ.) și potrivit art.40 din legea insolvenței deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripție a acțiunilor prevăzute la art.36 iar creditorii conservă acțiunile lor pentru întreaga valoare a creanțelor împotriva codebitorilor și a fidejusorilor debitorului, reiese că nu s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Cât privește cel de-al doilea motiv de contestație, arată intimata că nu poate fi primit întrucât contestatoarea, în calitate de fidejusor, a garantat executarea obligațiilor de plată a creditului, dobânzilor și a celorlalte cheltuieli aferente asumate de către debitorul principal prin contractul de credit încheiat cu intimata.
Prin același contract de fidejusiune, contestatoarea s-a obligat în solidar cu debitoarea principală, renunțând la beneficiul de diviziune și discuțiune, fidejusiune asumată fiind una nedeterminată, care, potrivit disp. art.1657 C.civ., se întinde la toate accesoriile datoriei.
Cât privește calculul dobânzilor până la data cererii de executare silită, precizează că având o creanță garantată se încadrează în situația de excepție prevăzută la art.41 alin.2 din legea nr.85/2006, fiind îndreptățită să calculeze dobânzi și după data deschiderii procedurii insolvențe, dobânzi care, cumulate cu debitul principal nu pot depăși valoarea garanțiilor. Or, în speță, executarea silită are loc pentru o sumă mai mică decât valoarea garanțiilor, fiind perfect valabilă.
A solicitat proba cu înscrisuri.
A anexat înscrisuri, în copie, f.19-33.
Față de întâmpinarea intimatei contestatoarea a formulat răspuns scris care a fost depus la data de 18.09.2013.
La solicitarea instanței, B. D. C. și T. V. B. a comunicat copia certificată a dosarului de executare nr.1009/2013.
A fost încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar în copie certificată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile și a probatoriului administrat, instanța reține următoarea situație de fapt:
La cererea creditoarei B. – G. S.A., prin Sucursala V., a fost demarată executarea silită a debitoarei S.C. D. L. S.R.L., în temeiul titlului executoriu: contractul de credit nr.4513/29.07.2008 cu actele adiționale ulterioare și a contractului de fidejusiune nr._/29.07.2008 la contractul de credit.
Prin contractul de credit nr.4513/29.07.2008, debitorul principal S.C. Magazinul Casa S.R.L. a accesat de la intimata B. – G. S.A., prin Sucursala V. un credit descoperit de cont în valoare de 170.000 lei, pentru o perioadă de 12 luni. Creditul a fost garantat cu ipotecă și două fidejusiuni, unul dintre fidejusori fiind societatea contestatoare S.C. D. L. S.R.L.
La aceeași dată a fost încheiat și contractul de fidejusiune nr. 4513/29.07.2008, accesoriu la contractul de credit, prin care, contestatoarea, în calitate de fidejusor, a garantat executarea obligațiilor de plată a creditului, dobânzilor și a celorlalte cheltuieli aferente asumate de către debitorul principal prin contractul de credit încheiat cu intimata (art.5 alin.1), s-a obligat în solidar cu debitoarea principală la rambursarea creditului, plata dobânzilor aferente, comisioanelor și altor cheltuieli izvorâte din contractul de credit și toate actele adiționale ulterioare, renunțând la beneficiul de diviziune și discuțiune.
Contractul de credit a fost încheiat inițial până la data de 29.07.2009, valabilitatea liniei de credit fiind prelungită în anul 2009 până la data de 28.02.2010, prin actul adițional nr.1 din 01.09.2009.
La data de 24.11.2009 a fost deschisă procedura generală de insolvență împotriva debitorului principal S.C. Magazinul Casa S.R.L.
Față de data cererii de executare silită, 27.05.2013, raportat la disp. art.24 NCPC, instanța constată că prezentei contestații îi sunt aplicabile disp. procedurale ale NCPC.
A invocat contestatoarea prescripția dreptului de a cere executarea silită, motivat de faptul că de la scadența creditului contractat de către debitorul principal, 28.02.2010 și până la data solicitării executării silite împotriva contestatoarei, în calitate de fidejusor, 27.05.2013, au trecut mai mult de trei ani.
Instanța constată că nu s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, pentru următoarele considerente:
Termenul de prescripție a dreptului intimatei-creditoare de a cere executarea silită a început să curgă la data de 28.02.2010, reprezentând scadența obligației de restituire a creditului contractat de către debitoarea principală, S.C. Magazinul Casa S.R.L. și garantat în calitate de fidejusor de contestatoarea în speță, dată care a fost convenită prin actul adițional la contractul de credit nr.4513/2008.
D. fiind succesiunea actelor normative de drept substanțial și procesual, instanța trebuie să determine mai întâi legea care guvernează regimul prescripției extinctive.
Potrivit disp. art.6 alin.4 NCC, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neâmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Astfel, dat fiind că termenul de prescripție a început anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, instanța reține ca fiind aplicabile în materia prescripției dreptului de a cere executarea silită disp. Decretului nr.167/1958 care se coroborează cu prevederile art.405 și urm. C.pr.civ. de la 1865.
Cât privește normele de drept substanțial aplicabile raportului juridic dintre părți, față de data încheierii contractului de credit și a celui de fidejusiune, 29.07.2008, raportat la prevederile art.6 alin.2 NCC, instanța reține ca fiind incidente prevederile C. civil vechi.
Termenul de prescripție a dreptului creditoarei de a cere executarea silită nu s-a împlinit la data de 28.02.2013, întrucât, la data de 24.11.2009, la care debitoarea principală a intrat în procedura generală a insolvenței, a intervenit suspendarea cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Potrivit disp. art. 36 din legea insolvenței nr.85/2006, De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal iar conform art.40 din același act normativ Deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescripție a acțiunilor prevăzute la art. 36. Astfel, la data de 24.11.2009, când a fost deschisă procedura insolvenței față de debitorul principal, a intervenit suspendarea cursului prescripției atât a dreptului la acțiune cât și a dreptului de a cere executarea silită.
Suspendarea cursului prescripției față de debitorul principal are ca efect și suspendarea cursului prescripției care curge în favoarea fidejusorului, astfel cum reiese din interpretarea disp. art.1873 C.civ.
D. fiind că procedura insolvenței nu a fost încheiată, suspendarea cursului prescripției nu a încetat, dreptul creditoarei de a cere executarea silită a garantului fidejusor a fost exercitat în termenul general de prescripție, drept urmare instanța constată ca fiind neântemeiat acest motiv de contestație.
Cât privește cel de-al doilea motiv de contestație privind întinderea creanței, respectiv calcularea în mod greșit a dobânzilor și comisioanelor până la data cererii de executare silită, instanța apreciază că este neântemeiat.
După cum s-a reținut în considerentele mai sus expuse, contestatoarea a garantat, în calitate de fidejusor, creditul contractat de către debitorul principal, obligându-se alături de acesta, în solidar, la restituirea integrală a principalului și a accesoriilor, renunțând, totodată la beneficiul de diviziune și discuțiune, fidejusiune asumată fiind una nedeterminată, care, potrivit disp. art.1657 C.civ., se întinde la toarte accesoriile datoriei.
Dreptul creditoarei de a calcula dobânzi și alte accesorii și după înscrierea creanței în tabelul creditorilor reiese din interpretarea disp. art.41 legea insolvenței, potrivit căruia: (1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanția se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula.
Având o creanță garantată, intimata-creditoare are dreptul de a calcula accesorii și ulterior înscrierii creanței în tabelul creditorilor, încadrându-se în situația de excepție prevăzută de disp. art.41 alin.2 din legea insolvenței iar contestatoarea, în calitate de fidejusor, poate fi urmărită pentru întreaga creanță pe care a garantat-o, inclusiv dobânzile și accesoriile determinate până la data cererii de executare silită.
Față de considerentele expuse, instanța reține netemeinicia contestației la executare pe care urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. D. L. S.R.L., cu sediul ales la C..Av. D. A. R. din Iași, .,., ., jud. Iași în contradictoriu cu intimata B.R.D. – G. Societe Generale S.A., cu sediul ales în Iași, .. 1B-2A, jud. Iași
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.12.2013.
Președinte, Grefier,
RED/TEHN.TMG
4EX/05.05.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
