Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 1549/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier A. M.
SENTINȚA Nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant G. A. și pe pârât P. V., având ca obiect pretenții plată preț.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 24.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 31.10.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 07.11.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta G. A. a chemat în judecată pe pârâtul P. V., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 242.246 lei, reprezentând prețul cuvenit din vânzarea terenului situat în Iași, ., încasat de pârât în calitate de mandatar al său.
Instanța a admis în parte cererea reclamantei de acordare de ajutor public judiciar, prin reducerea cuantumului taxei de timbru cu suma de 1456,24 lei și eșalonarea plății restului taxei de timbru aferente acțiunii de față.
În motivarea acțiunii se arată că pârâtul i-a achitat reclamantei doar suma de 33.000 lei din totalul sumei cuvenite din prețul cu care pârâtul, în calitate de mandatar al reclamantei și al numitelor T. M. și P. G., a vândut către . situat în intravilanul mun. Iași, ., rămânând să-i achita suma pretinsă prin acțiunea de față.
Legal citat, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, având în vedere că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de 26.05.2006, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cele trei plăți pretins a fi realizate între timp neexistând în fapt, cele trei chitanțe depuse la dosar neputând produce efectul juridic urmărit, cel al întreruperii cursului prescripției extinctive, deoarece nu au fost întocmite la datele indicate, ci la date contemporane momentului introducerii cererii de chemare în judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, reclamanta a solicitat respingerea excepției invocată de pârât, deoarece, doar datorită insistențelor sale, pârâtul i-a plătit o parte din prețul terenului vândut, în 3 tranșe, așa cum dovedesc chitanțele depuse la dosar, chitanțe ce au fost scrise de ea la insistența pârâtului, la momentul predării sumelor de bani respective existând și un martor, care, la cererea ei, a făcut copii, de fiecare dată, după chitanțe.
După punerea în discuția contradictorie a părților a excepției invocate în cauză, instanța a dispus unirea ei cu fondul cauzei, fiind necesară administrarea de probe atât pentru fond, cât și pentru excepție.
În probațiune s-au depus la dosar acte și înscrisuri, s-au audiat doi martori și s-a luat interogatoriul pârâtului, luându-se act de refuzul reclamantei de a se prezenta în instanță pentru a i se lua interogatoriul solicitat de către pârât și de solicitarea pârâtului, prin apărător, de a se face aplicarea disp. art. 225 C.pr.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că pârâtul, în calitate de mandatar al reclamantei și al numitelor T. M. și P. G., a vândut o suprafață de teren cu prețul de 230.860 euro, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 751/25.05.2006.
La interogatoriul ce i s-a luat, la stăruința reclamantei, prin apărător, pârâtul a precizat că a achitat sumele cuvenite celor 3 mandante ale sale, o parte prin bancă, iar o altă parte manual, în prezența unui martor.
Martorul H. C. C. a declarat că reclamanta i-a dat cele 3 chitanțe, aflate la filele 55-57 dosar pentru a face copii după ele, i le-a restituit și nu știe dacă pârâtul se afla în acele momente în locuința reclamantei, el doar a auzit voci de pe hol din locuința reclamantei.
A mai declarat martorul respectiv că l-a văzut pe pârât ieșind de vreo două sau trei ori din apartamentul reclamantei, în zile diferite, el fiind sigur că într-o zi în care a făcut copie după una din chitanțele depuse la dosar, mașina pârâtului era în fața blocului în care locuiește reclamanta.
Martorul P. E. a declarat că s-a deschis conturi în bancă pentru cele 3 persoane și s-au depus sume de bani, iar după o săptămână pârâtul a dat restul sumelor de bani datorate în locuința din Iași, ., nefiind încheiată nicio chitanță de primire a banilor.
Instanța constată că refuzul reclamantei de a se prezenta la interogatoriu, în condițiile în care ea a inițiat procesul de față, iar din adeverințele medicale depuse la filele 74 și 75 dosar rezultă doar că ea trebuie să evite efortul fizic și oboseala și nu o imposibilitate de a se deplasa, eventual, cu un taxi la instanță, este nejustificat, urmând a da eficiență disp. art. 225 C.pr.civ., așa cum a solicitat pârâtul.
Deși la filele 55-57 dosar s-au depus cele trei chitanțe încheiate la datele de 16.11.2010, 09.05.2009 și 16.10.2008, cu mențiunea că sunt conforme cu originalul și cu semnătura reclamantei, apărătorul reclamantei a susținut că nu deține originalele chitanțelor respective, care se află în posesia pârâtului, fapt negat de pârât.
Examinând cele 3 chitanțe depuse la filele 55-57 dosar, instanța constată că acestea reprezintă acte juridice unilaterale încheiate de către reclamantă, cu scopul de a face dovada întreruperii cursului prescripției, care a început să curgă de la data de 25.05.2006, dată la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 751, autentificat la această dată de un notar public.
Înscrisurile respective reprezintă doar voința juridică a reclamantei și, în condițiile în care nu s-au înfățișat instanței originalele înscrisurilor respective, pârâtul contestă că le-ar deține și că ar fi fost scrise după dictarea sa, cum a susținut reclamanta, iar reclamanta refuză să răspundă la interogatoriul propus de pârât, instanța constată că sunt aplicabile în cauză, pe lângă disp. art. 225 C.pr.civ., și disp. art. 174 C.pr.civ., socotind ca dovedite susținerile pârâtului cu privire la înscrisurile respective.
Potrivit disp. art. 1, 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul de prescripție de 3 ani, termen care începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Cum reclamanta nu a făcut dovada întreruperii cursului prescripției prin cele 3 chitanțe depuse la dosar, pentru motivele expuse, iar termenul de prescripție a început să curgă de la data de 25.05.2006, când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiunea fiind introdusă doar la data de 17.01.2013, cu mult peste termenul de prescripție de 3 ani, instanța urmează a admite, ca întemeiată, excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârât, cu consecința respingerii acțiunii de față.
Instanța urmează a face aplicarea disp. art. 19 din OUG nr. 51/2008 rep. și a disp. art. 274 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta G. A., din Iași, .. 29, .. 2 împotriva pârâtului P. V., din Iași, ., ., ., jud. Iași.
În baza disp. art. 19 din OUG nr. 51/2008 rep. va rămâne în sarcina statului suma de 1456,24 lei, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, prin reducerea taxelor de timbru aferente acțiunii de față.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 Noiembrie 2013.
Președinte, Grefier,
Redactat M.O.
Tehn. 4ex. I.L. – 10.04.2014
| ← Pretenţii. Hotărâre din 05-09-2013, Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
