Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 33008/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul J. M. R. și pe intimatul I.P.J. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța ia act că prezenta cauză a fost declinată spre competentă soluționare de către Judecătoria V..
Instanța, constatând că este primul termen de judecată fixat în prezenta cauză civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței de soluționare a prezentei cereri, iar în temeiul dispozițiilor art. 118 din OUG195/2002 constată că este competentă material, teritorial și general să judece pricina de față.
Instanța ia de a asemenea act că deși legal citat, petentul nu a înțeles să se prezinte la acest termen de judecată, motiv pentru care constată imposibilitatea de materializare a garanțiilor CEDO cu privire la dreptul petentului de a da o declarație.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constatând că sunt concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 N.c.p.c. încuviințează proba cu înscrisuri, proba cu cadre foto și proba cu înregistrarea video depuse la dosarul cauzei. Instanța a dispus urmărirea în ședință publică a înregistrării video.
Apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor 394 N.c.p.c. instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului prezentei cauze.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată sub numărul_, pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 11.10.2013, petentul J. M. R., a solicitat în contradictoriu cu I. Iași, admiterea căii sale speciale de atac și anularea procesului verbal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași ca urmare a declinării de competență de la Judecătoria V.. Petentul a arătat în cadrul cererii introductive că prin procesul verbal . numărul_, încheiat la data de 10.05.2013, acesta a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 lei pentru depășirea vitezei legale, reținându-se că ar fi circulat cu 71 km/h în localitate. Susține petentul că fapta nu are o existență reală și invocă prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
Au fost anexate cererii: împuternicire avocațială, copie proces verbal, carte de identitate petent, cadre foto efectuate de acesta pe sectorul de drum cu privire la care se susține că ar fi fost înregistrată viteza peste limita maximă admisă.
La data de 7 iunie 2013, intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că petentul a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 10.05.2013 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 248, în localitatea Mogoșești, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 71 km /h pe un sector de drum cu limită de viteză la 50 km/h. fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 108 alin. 1 lit. b) pct.2 OUG 195/2002.
Intimatul a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale absolute și a subliniat că probele pe care le propune în apărare sunt reprezentate de înscrisuri ( raport agent constatator), cadre foto, înregistrare video. Au fost invocate prevederile NCPC, OG 2/2001, OUG 195/2002 și s-a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
La data de 29 iunie 2013, intimatul a anexat și raportul agentului, cadrele foto și înregistrarea video despre care a făcut vorbire în întâmpinare.
Prin sentința 3059/23.09.2013, Judecătoria V. a admis excepția necompetenței teritoriale absolute și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Iași.
La termenul din data de 22.11.2013 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, înregistrare video și cadre foto, a urmărit CD-ul în ședință publică, a apreciat ca fiind complet materialul probatoriu și a reținut cauza spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . numărul_, încheiat la data de 10.05.2013, petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 10.05.2013 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 248, în localitatea Mogoșești, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 71 km /h pe un sector de drum cu limită de viteză la 50 km/h. fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 108 alin. 1 lit. b) pct.2 OUG 195/2002.
Petentul a refuzat semnarea procesului verbal, act ce i-a fost comunicat prin poștă la data de 17.05.2013, plângerea fiind introdusă în interiorul termenului de 15 zile, direct la instanță la data de 28.05.2013.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 300 lei), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului, constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu înregistrare video.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Instanța va reține faptul că petentul nu a invocat motive de nulitate ale procesului verbal și că nu există aspecte de nelegalitate susceptibile de a fi puse în discuția contradictorie a părților și de instanță.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând în lumina acestor considerente materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele: fapta de depășire a limitei de viteză a fost înregistrată cu cinemometrul montat pe autoutilitara MAI_, atestat metrologic la zi, fiind generate atât cadre foto, cât și o înregistrare pusă la dispoziția părților din dosar. Urmărind înregistrarea video furnizată, se poate observa că în nici unul din cadrele surprinse pe parcursul înregistrării viteza cu care a fost înregistrat autoturismul nu depășește 60 km/h. astfel, în dreptul indicatorului T (target = țintă) figurează 50, 58, 60 km/h, însă nici un moment o vitează peste 60 km/h, astfel cum se face vorbire în procesul verbal. Or, într-un atare context, în absența unor probe specifice acestui tip de contravenție, instanța nu poate reține caracterul temeinic al procesului verbal, urmând a acorda prioritate în mod justificat prezumției de nevinovăție.
Astfel, în absența unei existențe reale a faptei, instanța constată caracterul neîntemeiat al procesului verbal, urmând a admite cererea și a dispune anularea acestuia, sancțiunile aplicate urmând a rămâne fără suport legal.
Instanța va lua act că petentul nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată și va respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordare a cheltuielilor judiciare către stat, cerere formulată de intimat, în contextul în care pe de o parte petentul nu a pierdut procesul, iar pe de altă parte dispozițiile ce prevedeau această posibilitate au fost abrogate până la momentul pronunțării în prezenta plângere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul J. M. R., domiciliat în localitatea Negrești, ..6, județ V. și domiciliul ales la cabinet avocat C. C., prin avocat, ., V., în contradictoriu cu intimatul I. Iași, cu sediul în .. 6, Iași.
Anulează procesul verbal . numărul_, încheiat la data de 10.05.2013, urmând ca toate sancțiunile aplicate în temeiul acestuia să rămână lipsite de suport legal.
Ia act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor judiciare către stat, cerere formulată de intimat.
Cu drept de apel, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 22 noiembrie 2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE GREFIER
I. I. P. D.
Red/tehn. jud. II
4 ex, 18.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 25-09-2013,... → |
|---|
